A trebuit sa va las cu ochii-n soare timp de trei luni de zile. A fost o perioada extrem de stresanta si solicitanta. Mi-am tot zis ca de ziua mea voi face un articol mic despre cum am implinit un sfert de secol, dar am fost prea ocupat cu examenele. Am sperat ca macar de sarbatori sa am timp sa pun iara ceva poza cu motanul si sa va urez sarbatori fericite in stil traditional, dar nu a fost sa fie. A fost bolnav motanul de Craciun, a propos (unu’ n-ati mai intrebat de el!). Dar a fost dus la veterinar si acuma este din nou el insusi. Manca, caca si doarme din nou toata ziua (imi cer scuze pentru cacofonie).
Am avut insa brad natural anul acesta. De multe craciunuri nu am mai avut asa ceva in casa. A fost deosebit. Multumesc tatalui meu pentru suportul construit in dimineata in care eu eram inca prea mahmur pentru a intelege pana si instructiuni de genul “cu verdele-n sus”. Bun chef, a propos.. Am ras toata noaptea.
(I-am pus beteala sugestiva. Rosul reprezinta sangele varsat la revolutie degeaba, galbenul simbolizeaza graul cu care nu mai stim demult sa aprovizionam intreaga Europa iara albastrul cerul ce pe vremuri nu reusisem inca sa il poluam atat de tare)
Probabil ca va mirati de ce m-am tuns din nou la trei milimetrii ca in clasa a 11-a. Raspunsul se ascunde in acele trei luni in care nu am mai postat nimica pe blog. Jigodiile astea mici m-au facut sa-mi smulg parul din cap. Dar se reface acuma. E ok. Doamnele ajuta! (plus ca dupa 2 ani de sala, am sperat ca voi avea si eu o aliura de Vin Diesel. In final am adus mai mult a Ghandi, mai ales cu dioptriile mele)
Stau si ma uit acum la ultimul post de dinaintea perioadei “grele” (adevarul e ca in restrospectiva poti judeca la rece si iti dai seama ca te-ai enervat pentru niste cacaturi care chiar nu conteaza). Era mult tranquilité in vorbele mele de atunci. Stiam ca va urma ceva aiurea, insa dracu’ si-a imaginat ca va fi atata de insuportabil (sau ca imi voi gestiona eu nervii intr-un mod atata de prost). Pot spune ca a meritat, insa. Mi i-am facut prieteni pe oamenii de calitate iar pe prosti i-am pus elegant la respect. Initial am incercat cu forta, insa de regula e mai intelept sa seduci subtil. Este si un exercitiu bun pentru viitor, de altfel. Nu va lasati coborati la nivelul prostiilor. Au mai multa experienta decat voi in zona aia.
Revenit in Timisoara dupa 102 zile (recordul anterior fusese de 99, in 2007), mi-a luat vreo 3-4 zile sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt intr-adevar acasa. Nu-mi venea a crede ca era real. Insa si mai comic a fost ca dupa o saptamana imi parea ireal faptul ca fusesem vreodata plecat in Franta la studii. Imi parea ireal faptul ca in Septembrie plecasem sa imi urmez visul, ca detineam cheia la un apartament aproape de Atlantic si ca aveam lucruri in acel apartament, ca imi facusem prieteni noi din atatea colturi diferite ale lumii, ca imi largisem orizonturile atata de tare incat, la un moment dat, devenise coplesitor, si ca petrecusem atatea saptamani in acelasi areal (scoala–sala–supermarket-apartament), mai mult sau mai putin singur; suferind de extenuare psihica din cauza nerviilor, volumului de munca si a deadline-urilor. Trebuie sa devin mai putin exigent cu mine insumi… stiu.
Si imi place enorm materia pe care o parcurgem si simularile ce le organizam (si nu as fi crezut niciodata ca poate fi un domeniu ce sa iti stimuleze creativitatea), insa trebuie sa recunosc ca doua semestre nu ajung pentru parcurgerea unei materii de genul intr-un ritm rezonabil. Pur si simplu nu apucam sa citim nimica in afara cursurilor. Poate era mai bine daca mai asteptam vreo 3 ani sa preiau un post de conducere in firma si sa incep un MBA in paralel. Dar unde naiba sa il fac si pe ala. La Bucuresti? Nu, multumesc… cu toate ca shaorme si masaje ca acolo nu am mai intalnit nicaieri.. hmm… shaorme si masaje… me gusta.
Am pornit cu ideea ca vreau sa devin un specialist, nu un generalist. Am si respins o oferta de upgrade gratuit la un EMBA de ESC Rennes pe motivul asta. Sper sa nu regret asta prea tare pe viitor, insa. Dar pana una alta trebuie sa imi gasesc o practica pentru vara. Deja am fost respins politicos de catre doua firme, iar eu nu sunt obisnuit cu respingeri in campul muncii. Pe vremuri, cand aplicam la 5 joburi, eram invitat la 5 interviuri si mi se faceau 6 oferte. Sunt vremuri extrem de grele in Europa, iar faptul ca sunt roman nu ajuta. Este nasol si sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ateriza sau ce vei face peste un an. Dar mai nasol este sa stii ca te indrepti in directia gresita si sa nu o carmesti din timp. Imi place sa cred ca imi urmez visul. Insa cateodata imi doresc sa fi avut un vis mai usor de indeplinit. Ma rog.. tot timpul se poate si mai rau, si sunt sigur ca peste vreo 5 ani o sa ma uit inapoi la perioada asta si o sa ma injur pentru cat am fost de stresat si incapabil sa ma bucur de libertatiile din perioada asta.
Am si invatat cate ceva anul trecut, extra-curicular vorbind (ca de noul meu domeniu nu mai zic):
-
Timpul este probabil cea mai pretioasa resursa pe care o detinem (impreuna cu sanatatea, desigur). Inteleg acum de ce oamenii de succes se culca de regula pe la 23:00 si isi incep ziua la 08:00. Nu prea mai ai cum sa faci fata, altfel… cel putin nu de la o anumita varsta-n-colo si cel putin nu in era informatiei; iar cofeina in surplus te distruge incet dar sigur. E greu sa le faci pe toate, dar unii (ca mine, de altfel) incearca totusi si suporta consecintele. Am o colega foarte isteata si foarte ambitioasa in Franta. Cel mai mult imi place ca daca am o treaba cu ea in pauze si lumea nu stie pe unde umbla, trebuie doar sa urmez mirosul de Red Bull si fum de tigara pentru a o gasi. Nu-i dai doar 22 de ani cand o vezi…
-
Francezii sunt cei mai mari oportunisti. Mai nou, cand vine vorba de format echipe pentru proiecte noi, se freaca de mine ca Tuomas cand ii arati pliculetul mov de Whiskas… si asta dupa ce, timp de o luna de zile, m-au cam urat pentru ca “deranjam”. Mai am exemple, insa nu vreau sa mai intru in detalii. Francezii au totusi si calitati, trebuie sa recunosc. Daca le aduni plusurile cu minusurile obtii totusi un rezultat pozitiv. Nu se poate spune acelasi lucru si despre romani, din pacate.
-
Romanii nu sunt un popor latin, a propos. O spun cartile de specialitate si v-o explic si eu. Noi doar ne dorim sa avem trasaturi latine. Insa noi avem doar o influenta lingvistica de la ei. Oricat ne-am caca pe noi toata ziua, suntem balcanici si atat, din pacate (nu ca popoarele latine ar fi mult mai breze). Aia cu romanizarea a fost demult de tot. De atunci au mai trecut frumos turci, unguri, austrieci, nemti si rusi prin ograda noastra. Si toti si-au lasat frumos amprenta.
-
Este foarte dificil sa gasesti un echilibru intre educatie corecta si satisfacerea nevoilor materiale ale copilului tau. Sistemele de invatamant care stimuleaza ca la carte gandirea (exemple precum scolile finlandeze) sunt foarte rare, deci va trebui probabil sa jucam un rol esential in dezvoltarea gandirii odraslelor noastre. Problema la capitolul “mult timp petrecut cu copilul” este ca, de regula, nu vom mai avea posibilitatea de a face bani suficienti pentru a le satisface si toate nevoile materiale (care, gratie societatii in care traim astazi, inevitabil vor aparea). Sosit in Franta am dat peste un pusti inalt, aratos si cu multi bani, care, din momentul in care a facut cunostiinta cu mine, a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii pentru a determina daca nu cumva sunt mai bun decat el la… orice. Dupa vreo 2 saptamani eram inca de parere ca voi avea totusi ceva de impartit cu individul respectiv, asa ca, urmarindu-l, am inceput sa il cunosc tot mai bine prin intrebarile ce le punea in timpul cursurilor (asa iti dai seama de limitele si lacunele unei persoane cel mai bine) si mi-am dat seama de faptul ca, tatal sau, care apare in toate conversatiile sale, totusi nu a reusit sa petreaca destul timp cu el. Mai mult, din dorinta de a-si face fiul fericit, i-a cumparat un ceas nepotrivit (nu avea cum sa il reprezinte inca) si l-a facut sa arate ca un papagal. Mai multe despre aparente de genul intr-un post urmator. Acum va sunt dator cu detalii pe tema asta.
-
Sistemele de invatamant liberale stimuleaza mai mult creativitatea (prin intrebari deschise si programa flexibila/la alegere) iar sistemele conservatoarea (programa fixa si identica pentru toti) mai mult mediocritatea. Acesta este motivul pentru care in Statele Unite ale Americii exista mai multi inovatori (sa ii numim mici genii) si mai multi oameni simpli, iar tarile din cealalta categorie (China fiind exemplul extrem) produc specialisti mediocri pe banda rulanta.
-
Romania este intr-o situatie precara din care, datorita contextului economic actual si al lipsei de educatie, nu va mai putea iesi repede. Cand locuiesti in tara noastra te obisnuiesti cu multe probleme si, incetul cu incetul, nu le mai observi atat de usor. Dupa ce locuiesti in vestul Europei vreo 3 luni constant si inspiri toata civilizatia si bunastarea pentru care au uitat localnicii demult sa mai fie recunoscatori, reusesti sa iti dai seama cum lucrurile in Romania in ultimii 20 de ani au mers, si continua sa mearga, din rau in mai rau. Romania a devenit o tara in care, mai nou, orice spirit intreprinzator si al bunului simt este batjocorit si umilit. In Romania doar oamenii in ‘trening’ si la costum prospera, cu precadere in mod ilegal. Nu mai avem spitale, scoli sau infrastructura iar singurele firme care mai prospera sunt cele afiliate politic. Eu personal am ramas uimit de cat au crescut preturile la mancare. Si credeam ca in Franta era scump. Haideti sa va spun un secret. In vestul Europei mancarea nu este cu 50% mai scumpa din cauza costului mai ridicat al fortei de munca. Mancarea se produce in principal cu utilaje care functioneaza pe curent (aparate care, de altfel, sunt probabil mai eficiente decat cele folosite de catre producatorii Est-Europeni). Ia luati in mana o sunca de piept de curcan sau de pui la supermarket si comparati de pe eticheta procentajul de materie prima (carnea care sperati sa o cumparati) cu procentajul de aditivi (amidon de porumb, apa, sare, soia, iara niste apa). Asa obtineti raspunsul pentru cei 40% din diferenta de pret. Producatorii romani inca nu sunt suficient de educati pentru a pricepe ca profitul (in tarile civilizate si cu economii sustenabile) nu trebuie mentinut constant prin facerea de rabat la calitate, ci prin eficientizarea procesului de productie. Asta necesita, desigur, si o portie buna de inovatie (pentru care multe banci abia asteapta sa dea credite sustenabile, de altfel).
Va doresc un an cat mai usor si realizari cat mai frumoase in campul muncii. La situatia economica actuala din uniunea europeana si mai ales din Romania, vom cam avea nevoie de tot norocul posibil. De asemenea, va doresc sa zambiti cat mai mult si sa petreceti cat mai mult timp cu cei dragi, live. Nu va petreceti noptiile singuri pe 9gag, chemati-va prietenii si uitati-va impreuna.
Post-uri populare