Imi permit sa scriu aceste randuri acum fiindca se implinesc doi ani de cand fac sport regulat, o perioada in care pot sa spun ca am experimentat si inteles in mare tot ce trebuie si tot ce nu trebuie sa fac pentru a beneficia la maxim de timpul investit in antrenamente. Momentan am din nou 86 de kg (ca in 2006) insa mai am de ars cel putin 5 kg de grasime pentru a avea un corp atletic.

Vreau sa impart cu voi chestiile descoperite. Unele vor parea de bun simt, insa tineti minte ca bunul simt nu este ceva de la sine inteles pentru toata lumea. (si nu ma refer la sportivii de performanta neaparat – aia asta fac toata ziua oricum, ci la oamenii care mai au un job si o viata in paralel)

Am ajuns la concluzia ca daca nu luam in considerare TOATE aspectele urmatoare, ne antrenam DEGEABA:

• Antrenati-va regulat; trebuie sa devina un stil de viata. Mai putin de trei ori pe saptamana e insuficient, iar mai des – greu eu de realizat – si de regula contraproductiv avand in vedere energia de care dispune un om normal. Trei zile consecutive si patru zile pauza este aproape degeaba. Fiecare a doua zi este ideal. Antrenamentul trebuie sa fie regulat dar constant, nu sporadic si prea intens. Pentru cei care incearca sa slabeasca, recomand antrenamentele seara, deoarece in somn putem arde astfel pana la 100 de calorii pe ora.
• Nutritia este extrem de importanta. Inainte de un antrenament avem nevoie de energie (predominant carbohidrati si proteine fiindca organismul le transforma usor in energie, insa grasimile sanatoase dau energie pentru antrenament si ajuta la arderea mai rapida de grasimi), iar dupa un antrenament de cat mai multe proteine, moderat carbohidrati si zero grasimi (asta daca vreti sa slabiti). Incepeti un antrenament fara a fi mancat corespunzator si nu numai ca va antrenati degeaba, insa mai si riscati un elegant lesin. Culcati-va dupa un antrenament fara a manca inainte destule proteine (recomand piept de pui sau de curcan) si carbohidrati (legume crude), iar rezultatul va fi: zero crestere a masei musculare (dimpotriva), zero regenerare a fasiilor musculare fisurate (febra musculara mult mai intensa si o perioada mai lunga de recuperare pentru muschiului stresat) si o cadere a imunitatii din cauza lipsei de nutrienti (vitamine, minerale pierdute prin transpiratie sau consumate in timpul antrenamentului).
• Hidratarea este si ea foarte importanta, si nu doar in timpul antrenamentului, ci si in timpul zilei. Cei care fac sport regulat umbla de regula cu o sticla de apa dupa ei tot timpul. Un sfat ce il pot da este sa beti si apa in cantitati mici dar des, mai ales la sala. Alt sfat este sa nu beti chiar orice apa, ci una cu cat mai mult Magneziu si Calciu. Unele ape minerale sunt mai benefice decat laptele, din punctul asta de vedere. Laptele ar trebui evitat de regula, oricum. Branzeturile cu cat mai putina lactoza sunt cele mai sanatoase (vezi parmezanul.. si pretul sau).
• Odihna este probabil cea mai importanta. Fara odihna, musculatura si organele nu se regenereaza corespunzator, nu putem creste in masa, nu putem slabi fiindca organismul nu arde calorii suficiente iar grasimea se depune extrem de usor. Dupa o zi normala la scoala sau la serviciu am nevoie de minim 7.5 ore de somn (adica 5 cicluri de o ora jumate). Dupa o zi de job cu sala, sau alt sport, am nevoie de 6 cicluri de o ora jumate, adica 9 ore de somn pentru a ma reface complet. Deasemenea, va recomand sa nu treceti de la calculator direct la somn, deoarece creierul are nevoie de cel putin o ora de pauza pentru a se calma. Am descoperit si ca un somn intre 22:00 si 07:00 o data pe saptamana este aur curat pentru organism, insa cel mai interesant mi se pare obiceiul chineziilor de a sta cu talpile in apa fierbinte in fiecare seara inainte de culcare. E ca spalatul pe dinti pentru ei. Cica are un efect similar reflexo-terapiei si induce un somn mai linistitor.
• Diversitate in antrenament. Dupa doi ani de sala (trei ori pe saptamana, a cate 45 de minute de fiare si 45 de minute de cardio per sedinta), trebuie sa recunosc ca alternand as fi putut realiza mai mult. Tragand la fiare antrenam izolat fiecare muschi, insa musculatura ce face conexiunea intre fiecare muschi individual ramane de regula neantrenata. Bicicleta eliptica este mai buna decat alergatul in acest sens (fiindca nu uzeaza teribil coloana, genunchii si incheieturile), insa corpul se obisnuieste extrem de repede cu rutina si in timp incepe sa necesite tot mai putina energie pentru aceleasi miscari. Cheia este sa adresam corpul in complexitatea sa, cum spune Cristian Margarit. Cel mai bine este sa facem trei tipuri de sport pe saptamana si sa nu repetam aceleasi pattern-uri prea des. De cand combin sala de forta cu cardio SI CU KICKBOX, de exemplu, ard mult mai multa grasime si ma si simt mai bine.

Despre suplimentele nutritive: (citat direct de pe getfit.ro fiindca sincer nu puteam sa ma exprim mai corect de atat)

“De ce este nevoie sa iei suplimente nutrivie? Pentru ca alimentatia obisnuita este, de cele mai multe ori, insuficienta in raport cu cerintele corpului: sport, slabire, stress, poluare, diverse tulburari hormonale si metabolice, odihna. Pe langa faptul ca alimentele provenite din industrie si procesate sunt pur si simplu foarte sarace in principii nutritive (pentru ca industria alimentara are ca scop profitul, nu miligramele de vitamine dintr-o portocala), corpul nostru traieste intr-un mediu foarte diferit de cel pentru care a fost facut. Sunt si suplimente folosite in scop terapeutic sau paraterapeutic, ca tratament sau ca ajutor pe langa tratamentul clasic in aproape toate bolile si afectiunile cunoscute.”

=> A nu se confunda cu steroizi anabolizanti!

Eu personal iau:

• O capsula (alea efervescente nu se elibereaza treptat in organism) de vitamine organice (nu sintetice, cu toate ca au aceeasi formula chimica) in fiecare zi cu activitati sportive,
• Doua grame de ulei de peste inaintea antrenamentelor,
• Gatorade sau alte produse de genul (apa cu fructoza, glucoza, dextroza etc) in timpul antrenamentelor de kickbox.

=> In caz ca vreti sa incercati si chestii de la raionul de avansati, consultati un nutritionist inainte (doctorii de regula spun doar ca suplimentele sunt daunatoare, insa habar nu au de ce sustin asta) si faceti-va apoi analizele o data la doua luni pentru a evita orice tip de neplaceri la capitolul ficat, rinichi sau stomac, de exemplu. Cele luate de mine nu au efecte secundare, de exemplu.

Mit: Suplimente nutritive = Sani barbatesti

=> Cele doua nu au nicio legatura. Problema este ca la barbati grasimea se depune intai pe abdomen si pe piept, apoi pe restul corpului. La femei se depune, din pacate, intai pe coapse si picioare. Daca un barbat face multa sala, muschii (inclusiv cei pectorali) se contureaza. Daca acelasi barbat se ingrasa apoi 10 kg, sa zicem, inevitabil grasimea de pe pectorali va da impresia de sani barbatesti.

Cum sa dai jos burta:

Este importanta sesizarea diferentei intre intestin dilatat si plin de toxine si grasime depusa pe abdomen. Sunt doua lucruri complet diferite. Cei mai disgratios este sa nu ai nu stiu ce strat de grasime pe corp, insa burta (burta e aia din jurul buricului, partea de mai sus este stomacul) sa arate de parca ar tine un copil in luna a 7-a.. Celebra burta de bere se face in principiu (ati ghicit!) de la bere! Asa ca daca vreti sa aveti un abdomen plat (nu in panta), va trebui sa incepeti sa va controlati si putin regimul. Berea, in general, o mai consum doar o data pe saptamana, in weekend, iar atunci am grija sa nu bag carbohidrati si grasimi in mine ca apucatul. Consumul de grasimi trebuie evitat apoi si in urmatoarele 48 de ore, ficatul fiind inca sabotat de catre alcool. Foarte important este si sa limitati mesele la maxim 400 – 500 gr per servire. Nu va umflati matele cu mancare si bautura pana nu mai puteti respira stand pe scaun. E destul de logic, daca stai sa te gandesti. Digestia incetinita drastic, toata mancarea si multa bautura blocata practic in intestin. Si mai vine! Normal ca intestinul se va largi, ca doar e elastic, ca si pielea. Legat de grasimea depusa pe abdomen, imi pare rau, insa va fi putin mai greu. Aceea grasime este ultima ce va fi arsa. Exista ceva tratamente naturiste (sau poate chiar mai putin naturiste), neinvazive, ce pot mobiliza mai tare grasimea din anumite locuri, insa fara sport si o dieta corecta in paralel, vor fi degeaba.

=> Deci ati retinut: 5-6 mese pe zi, in cantitati mici si moderate (chiar si daca nu aveti burta). Sport in paralel si mai putina bere, insa daca trebuie neaparat, doar in weekend.

=> Grasimea de pe abdomen o veti da jos ultima si o veti pune la loc prima… deci bafta!

Recomand si acest film cu informatii revolutionare:

http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html

Iar voi, fiti buni si recomandati acest articol mai departe. Trebe sa atingem 50,000 de view-uri cat mai repede. Nu stiu exact de ce, dar trebuie.

Related posts:

1. Sfert De Secol despre Fitness si Nutritie (pe intelesul tuturor), Partea I
2. Sfert de Secol despre escroci pe internet si fitness/nutritie
3. Sfert De Secol despre interviuri. Partea a II-a.

Opt luni pentru un masterat este o mare risipa (de materie si energie), iar doar opt luni de sedere intr-o tara o risipa colosala, din mai multe puncte de vedere. Nu pot ramane in Franta fiindca nu am avut timp sa studiez temeinic franceza. O limba nu se invata dupa ureche, fie ea oricat de muzicala. Si fara a stapani limba unei tari nu vei avea niciodata acces la cultura ei. Mi-am amitit acum de zicala lui Emil Cioran: ‘One does not inhabit a country; one inhabits a language.’ Probabil ca va ganditi acum la ipocrizia citarii lui Cioran in limba engleza in acest context. Stati linistiti. Probabil ca a spus-o intai in franceza, oricum.

Zic risipa de energie fiindca, daca tot este sa faci un asemenea efort, o asemenea investitie emotionala si financiara, ar fi bine sa faci in asa fel incat sa te poti bucura de o parte din roade pe o perioada de macar doi ani. Nici nu am apucat sa intelegem bine cum functioneaza tara asta si legam niste prietenii promitatoare, ca deja trebuie incet incet sa ne strangem jucariile si sa plecam. Insa sunt extrem de mandru despre mine la capitolul prietenii legate in Franta. Spre deosebire de cei doi prieteni si jumatate ce am reusit sa mi fac in patru ani de Bucuresti, aici ma pot mandri deja cu sapte in sase luni (un fel de sapte zile de opt ori), ca sa nu mai zic de numeroasele mele noi tovarase din China.

Pe plan academic lucrurile au mers in mare conform planului. Pe la mijlocul semestrului trecut mi-am dat seama ca nu procedam prea sanatos din punct de vedere al energiei investite. In loc sa lucrez cu aceeasi echipa (sau cu oamenii ai mai competenti) pentru proiectele de grup de la fiecare materie, am lucrat cu echipe diferite si cu oameni mai putin capabili la fiecare iar in sesiune am intrat atata de obosit, incat nu am mai apucat sa citesc nimica inafara materiei acoperite la clasa (ceea ce, de regula inseamna un 7/10 maxim). Am reusit insa sa iau notele cele mai bune la achizitii si comunicare interculturala, iar pana una alta, pentru mine, asta ar trebui sa conteze cel mai mult. Asta m-a bucurat foarte tare azi:

Lunile ianuarie si februarie au fost cruciale pentru gasirea unei practici in domeniul meu la o firma din Europa. Petrecusem deja vreo 20 de ore la optimizarea CV-ului si inca vreo 20 de ore la redactarea scrisoriilor de intentie. Apoi mi-au mai trebuit vreo 40 de ore sa identific si sa aplic la aproape 50 de internshipuri pe la vreo 30 de companii. Dupa o serie de 25 de respingeri, am avut primul interviu cu o companie din sudul Germaniei. De atunci am mai avut patru inverviuri cu o alta firma din aceeasi regiune iar lucrurile au devenit dintr-o data mai clare. Se pare ca romanii care s-au instalat in zona respectiva in ultimii 30 de ani au reusit sa nu ne faca natia de rusine, dimpotriva. Initial nu imi puteam inchipui cum un profil ca al meu (spre deosebire de cele ale colegiilor mei cu mult mai putina experienta) poate fi respins de catre atatea firme, avand in vedere faptul ca indeplineam aproape in totalitate cerintele pentru fiecare post vizat. Nici macar la un interviu telefonic nu fusesem invitat in alte regiuni ale Germaniei, in Elvetia sau in nord. Ma bucur insa foarte mult ca am avut ocazia sa imbin utilul cu utilul, cercetand cu ocazia asta temeinic piata muncii si vazand cum pun peste 30 de potentiali angajatori din aproape 10 tari diferite problema cand vine vorba de angajat expati, atitudini vis a vis de alte culturi si, de ce nu, sisteme informatice de recrutare si prezentare (adica site-uri de toata jena sau nu). Voi face un clasament dupa ce termin cu evaluarea ofertelor si cu alegerea unei practici in domeniu. Important ar fi totusi de mentionat si faptul ca, de vreme ce o practica de minim 16 saptamani este obligatorie in cadrul masteratului astuia, as avea si optiunea cautarii directe a unui job full-time.

Un internship, dupa parerea mea, insa, are o importanta strategica fantastica pentru un student; o data fiindca dupa o practica in care inveti enorm iti permiti sa pui altfel problema la capitolul salariu si clauze in situatia unei angajari definitive, dar si din cauza faptului ca daca vezi ca nu ti se potriveste firma respectiva sau o companie de talia respectiva (in cazul meu una multinationala), iti poti strange elegant jucariile si te poti reorienta fara nicio problema. Sederile pe perioade scurte (mai putin de 2 ani in acelasi loc) pe pozitii full-time pot distruge credibiliatea unui CV. Plecarea dintr-un mediu de lucru de doi bani dupa un internship se poate justifica elegant prin replica “Din pacate nu au avut o pozitie vacanta pentru mine la momentul respectiv.”

Vremuri grele in Europa, iar fiecare angajator se simte probabil obligat sa-si incurajeze candidatii autohtoni. Si eu as face la fel, sincer.. asa ca nu pot decat sa ma simt extrem de privilegiat si norocos ca doua companii de renume ma prefera acum pe mine inaintea studentiilor germani care, jos palaria, dintre toate natiile intalnite de mine aici, sunt cei mai cu capul pe umeri si cei mai temeinici in tot ceea ce fac. Extrem de inteligent statul german in a nu scoate limba latina din programa şcolilor nemtesti, tin sa mentionez. Le faciliteaza astfel trecerea (altfel foarte abrupta) spre limbile neo-latine. Spun asta deoarece, spre deosebire de toti nemtii intalniti aici, majoritatea studentiilor francezi de la scoala mea habar nu au ca limba romana seamana in proportie de 70% cu limba franceza. Alta frantuzoaica, in timpul unui proiect, arata insistent pe o harta a Europei teritoriul Ungariei si spunea ‘Aici este Romania!’. “Nu, draga mea. Romania este mai la dreapta.”… i-am raspuns pe un ton amiabil.. insa fata a tinut-o pe a ei si a spus ‘Ba da.. e acolo. Eu stiu.’

(story of my first semester..)

M-am lamurit si cu francezii. O adunatura de papagali oportunisti, nesiguri pe ei si usor de intimidat, insa mandrii si aroganti. Dupa un colonialism zdravan si un mercantilism bine executat, s-au imbogatit puternic si pana in ziua de azi inca mai reusesc sa culeaga roadele (inafara de Paris si Marseille.. orasele alea le-au pierdut in favoarea Africii). Sunt atat de delasatori si de comozi incat ti se rancezeste uleiu-n ceas pana se executa ceva. Cand au nevoie de un favor apeleaza la radacinile lor latinesti, iar cand ceva le pune comoditatea si lenea in pericol apeleaza la strictetea germanica. Sunt extrem de norocosi la capitolul geografie si climat. Au un turism de noua ori mai profitabil decat cel al Romaniei, iar in timp ce Europa a dardait de frig in ultimele sase luni, noi ne-am bucuram aici de o toamna extrem de calda si insorita si de o iarna foarte blanda. Mancarea lor este si ea fantastica. Varietatea de branzeturi, carnuri, deserturi si vinuri bune (atentie! doar din sudul Frantei) este mirobolanta. De mancare imi va fi cel mai greu sa ma despart. In rest sunt atata de fericit ca plec de aici, n-aveti idee.

Pe 30 aprilie voi lua probabil un TGV spre Stuttgart. Speranta mea este sa ajung candva in 2013 cu cariera prin Elvetia, insa obiectivul final pana la urma (si dupa ce voi reusi sa invat si franceza calumea) ar fi sudul Frantei, unde spre deosebire de celalalte regiuni ale tarii asteia, plusurile adunate cu minusurile de rigoare nu dau zero, ci un respectabil 1 sau 2, mai ales daca vorbesti fluent trei limbi in plus fata de populatia autohtona si mai lucrezi si “nemteste” (ceea ce, “slava Domnului”, cu 35 de ore de munca pe saptamana si 5 saptamani de concediu pe an nu ar trebui sa fie prea greu de realizat). Dar cine stie ce se mai intampla si pana atunci. Pana una alta urmeaza doua luni extrem de solicitante si trebuie sa ma tin tare (noul meu hobby).

No related posts.

M-a invitat, asadar, sa ma antrenez gratuit la World Class Fitness, Timisoara, pe intreaga durata a sederii mele in Romania, in timpul vacantei mele de iarna. Deasemenea, Dorin m-a invitat si sa scriu o recenzie la fel de obiectiva ca cea din Noiembrie 2010, la finalul experientei mele in noua formula a salii World Class.

Dupa 3 saptamani de antrenamente in Decembrie si Ianuarie, si dupa cateva ore de povesti cu noul manager, pot spune urmatoarele lucruri despre sala si noua conducere:

• La capitolul personal avem imbunatatiri majore. Fetele de la receptie sunt extrem de politicoase, saritoare si zambitoare. Partea cu politetea si cu amabilitatea mi se pare ceva de la sine inteles. Pentru partea cu zambetele sincere, insa, am tot respectul. Antrenorii sunt si ei foarte amabili, tin sa mentionez. Intr-o zi am intrat de capul meu in sala de cicling pentru a vedea 30 de minute cum este. Aveam de gand sa incerc o clasa de cycling, insa din pacate nu am mai avut timp nicicum. In timp ce pedalam singur in sala, a intrat unul din antrenori si mi-a spus ca va incepe clasa la fix. Mai erau vreo 20 de minute pana la momentul respectiv, insa el s-a apucat sa pregateasca locul deja in avans. Mi-a spus, pe un ton amabil, ca in mod normal nu avem voie sa facem cycling asa de capul nostru, si ca m-ar ajuta foarte mult daca asa veni la o clasa organizata. M-a lasat totusi sa imi termin “sedinta”, spre deosebire de fosta angajata care a vrut sa ma dea afara din sala pentru ca nu aveam pantaloni de trening cu un an si jumatate in urma.
• Noul manager, Dorin Birdean, vine cu multa energie si initiativa, este deschis la noi propuneri de imbunatatire si inovatie, si intelege cum un client nemultumit (mai ales unul cu un blog, chiar si unul mai putin popular sau comercial, precum Sfert De Secol) poate avea un impact negativ foarte mare asupra unei afaceri, in timp. Nu stiu cat de multi potentiali clienti am intors din drum prin articolul meu din trecut, insa ma tem ca nu au fost putini, si ma simt putin prost acuma sa vad ca actuala conducere inca mai plateste pentru greseala fostei conduceri.

• Pretul a fost marit considerabil (cu ~50%) pentru a mai tria putin clientela, ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Insa feedback-ul ce l-am primit de la cunostiintele mele, in legatura cu noul pret, este ca valoarea perceputa nu justifica un tarif de acest gen. In alta ordine de idei, unii clienti nu considera ca nu isi pot permite un nou abonament avantajos, ci au impresia ca noul pretul nu se justifica pentru imbunatatirile aduse/noua valoare adaugata in luna Iulie. Tin sa mentionez ca noul pret include si acces la piscina de pe mall, care, din motive tehnice, nu poate fi acoperita momentan, inafara sezonului cald. Inainte de a va cere insa o parte din bani inapoi din motivul acesta, va recomand sa incercati sa va cereti drepturile prin alte modalitati, gen sedinte de masaj, de exemplu. Deasemenea, durata minima de abonament s-a marit la trei luni. Un lucru foarte bun, zic eu.
• La capitolul locatie si exterior nu s-a schimbat nimic. De la nivelul food-court-ului inca se mai poate vedea cine ce face. Asta nu este un lucru prea bun fiindca antreneaza ideea de fite, si nu de exclusivitate cum se doreste defapt (aici imi permit sa speculez putin). Niste abtibilduri transparente cu cuvinte motivationale (gen. “Victorie”, “Succes”, “Perseverenta”, “Ambitie” sau “Promptitudine”) ar fi utile. Glumesc. Niste dungi albe ar functiona la fel de bine.
• Vestiarul si dusurile au ramas la fel, din pacate. Veteranii nu au probleme, clientii noi probabil ca au. Si tin sa mentionez ca vreo opt potentiali clienti s-au prezentat la receptie doar in perioada in care am frecventat eu sala. Sauna este perfecta, imi pare rau ca nu am incercat-o mai devreme. Iar la iesirea din vestiare s-au montat cutiute de sugestii si reclamatii, care probabil ca sunt mai putin eficiente decat niste survey-uri anonime pe e-mail-urile abonatilor (daca tot le-au furnizat la contractarea abonamentelor). Deasemenea, un covor lung a fost plasat intre receptie si vestiare, rezultatul fiind gresie mai curata, mai ales in sezonul friguros.
• Masajul este un subiect cam controversat. Din experienta, va pot spune ca un masaj bun este al dracului de greu de gasit in Timisoara. Majoritatea “specialistilor” din domeniu au terminat ISE-ul si habar nu au ce sa iti faca de banii pe care ii platesti (noul spa timisorean, TermalUM, este deasemenea un exemplu perfect). World Class, pe de alta parte, are oameni “de breasla”, deci am fi de-a dréptul fraieri sa nu profitam de ocazie la banii astia. Problema principala la World Class este lipsa de cerere, care din punctul meu de vedere se poate atribui doar lipsei de informare a clientilor timisoreni. Lumea nu stie cat de benefica poate fi o sedinta saptamanala de masaj, mai ales daca avem un job care ne distruge corpul, incet dar sigur. Un masaj facut ca la carte relaxeaza musculatura, imbunatateste vascularizarea, oxigenarea creierului si contribuie pana si la slabit prin accelerarea metabolismului (prin frecare).
• La capitolul sala principala de fitness si aparatura iarasi avem imbunatatiri majore. Parchetul este mai frumos, hala principala a fost zugravita pe verde iar marginile au fost decorate cu plante care dau un aer foarte natural si placut. Chiar este o placere sa te antrenezi intr-un loc atata de aerisit. Aparatura si ganterele au fost reconditionate iar salile de cycling si aerobic nu mai comunica direct pe sus. Rezultatul este mai putin zgomot in interiorul lor, insa spre sala principala inca mai iese zgomotul muzicii si este inca destul de neplacut. Sunt sigur ca noua conducere se gandeste deja la o metoda de izolare fonica si pentru acele margini, insa. Numarul de biciclete de cycling a fost suplimentat, a propos. Acuma este cea mai mare sala de cycling din oras.

Concluzia:

Sala de pe acoperisul Iulius Mall-ului din Timisoara are potentialul de a deveni cea mai frecventata sala din oras. Locatia este aur curat (Mall-ul ajuta prin faptul ca iti poti lasa copiii la day-care in timpul antrenamentului, iti poti face cumparaturile dupa ce iesi de la antrenament, au masaj la doi pasi de vestiar), capacitatea salii este enorma, antrenorii sunt competenti, angajatii prietenosi, aparatura brici iar aerisirea perfecta. Singurul lucru care mai sta in drum, dupa parerea mea, este brand-ul/imaginea World Class, care in trecut s-a facut de ras iar in prezent continua sa stea in calea unei afacere care are putea inflori puternic cu vreo 3000 de abonamente. Cine dracu’ vrea sa auda reclame in limba engleza, care nu au nici cea mai vaga legatura cu piata timisoreana sau cu cetatenii timisoreni, rostite de catre un barbat care poate nici nu mai este in viata? Si cine dracu’ vrea sa sune la receptie si sa ii raspunda una in alta limba decat cea a tarii in care plateste pentru un serviciu? (macar aia nu se mai intampla acuma) Pentru acei 1% de clienti straini care se antrenau prin 2009/2010 la World Class Timisoara, ati reusit sa ii scarbiti pe restul de 99%. Felicitari. Ati reusit si sa dovediti ca aveti un concept prost-gandit si un marketing de acum 20 de ani. Ar fi bine sa lasati oamenii inteligenti si educati sa ia deciziile strategice de acum incolo. In ceea ce priveste consumatorii, va recomand calduros sa incercati noile facilitati, in special masajul. Cu un abonament anual veti profita probabil de un discount considerabil, iar membrii salii au tarife preferentiale la masaj (60 de lei/h).

In luna februarie vor avea o promotie la abonamentele anuale: 100 de lei pe luna, acces la toate facilitatile pentru un an de zile. Mi se pare un tarif foarte bun, mai ales daca intentionezi sa frecventezi cursurile de aerobic si de cycling.

Related posts:

1. Impresii World Class Fitness, Timisoara
2. Sfert De Secol despre Fitness si Nutritie (pe intelesul tuturor), Partea I
3. Fast Food Libanez Beirut, Str. Alba Iulia, Timişoara

(au primit terminatii astia o statie de tren de zici ca ai cobora in Geneva.. in urmatoarea poza se poate vedea gara sub forma in care am surprins-o eu..)

Ce este asa special la cartofii lor prajiti? Probabil si uleiul, insa cheia retetei consta in frigerea cartofiilor de doua ori. Cartofii se frig intai pe jumate, apoi se scot la aer sa se calmeze putin. Se reintroduc mai departe la fript si ‘voila!’. Astfel, sunt mult mai crocanti pe exterior si pufosi pe interior. Au si un vailing special cu care ii scapa de ulei inainte de servire. Foarte profi. Ce sa spun.. maaare stiinta.

Am fost norocos ca m-a invitat un nou prieten belgian la el in Leuven inainte sa ne inceapa winter session-urile (el a primit Dublin, eu Liege..). M-a luat de la aeroportul din Charleroi (care este cel mai periculos oras din Belgia, aveti grija!) si m-a dus direct la cartofi prajiti, o traditie belgiana in fiecare vineri seara, de altfel. In aceeasi seara am iesit in oras cu prietenii sai si am facut cunostiinta cu Stella proaspata, Leffe in editia de craciun, Kwak, care se bea dintr-un fel de clepsidra, Orval care este o bere de 9% si Chouffe, un lichior de bere de 20%. A doua zi mi-a aratat Leuven si Bruxelles-ul:

Leuven VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Bruxelles VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Ieri dupa-masa, profitand de biletele de tren cu 9,90 pana in celalalt capat al Belgiei si inapoi, am vizitat deosebitul oras Bruges. A fost putin dezamagitor deoarece in filmul “In Bruges”, impreuna cu soundtrack-ul majestic si cadrele aproape exclusiv medievale, se creeaza o atmosfera greu de reprodus in contextul in care cobori din tren intr-o gara de secolul 21. A fost deosebit, oricum. Sper sa va placa pozele. Din pacate, am fost nevoit sa le fac cu telefonul (la fel ca si cele de mai sus.. camera mea fiind inca in Franta momentan).

Bruges VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Niste informatii despre Belgia:

- Flamanzii din nord se bucura de o bogatie si niste peisaje ca-n Danemarca. Ploua mult, insa salariile sunt foarte mari (salariul mediu anual net este de 27 de mii de euro). Limba este o olandeza mai pocita, iar avand in vedere ca olandeza este o germana mai pocita, va dati seama cum ne sangereaza noua, cunoscatorilor de germana, urechiile cand o auzim. Oamenii traiesc bine si fara grija zilei de maine. Copiii sunt niste rasfatati iar femeile cam plouate.

- Valonii din sud vorbesc o franceza mai inceata iar peisajele lor post-industrialiste aduc a Europa de Est. Preturile sunt tot mari iar salariile putin mai mici. Legea nu se prea respecta iar imigrantii sunt pe la toate colturile. Nu as vrea sa traiesc in tara asta. Prea multe minusuri pentru ce ofera. Ciocolata le-o putem probabil cumpara si din aeroporturi. Cu berea Stella Artois, din pacate, va fi mai complicat. In estul Europei se produce cu apa locala si nu se compara cu orginalul.

Mic sfat:

Nu beti apa de la robinet decat daca va aflati in Germania. In India si alte tari de genul, folositi apa imbuteliata pana si cand va spalati pe dinti.

No related posts.

Am avut insa brad natural anul acesta. De multe craciunuri nu am mai avut asa ceva in casa. A fost deosebit. Multumesc tatalui meu pentru suportul construit in dimineata in care eu eram inca prea mahmur pentru a intelege pana si instructiuni de genul “cu verdele-n sus”. Bun chef, a propos.. Am ras toata noaptea.

(I-am pus beteala sugestiva. Rosul reprezinta sangele varsat la revolutie degeaba, galbenul simbolizeaza graul cu care nu mai stim demult sa aprovizionam intreaga Europa iara albastrul cerul ce pe vremuri nu reusisem inca sa il poluam atat de tare)

Probabil ca va mirati de ce m-am tuns din nou la trei milimetrii ca in clasa a 11-a. Raspunsul se ascunde in acele trei luni in care nu am mai postat nimica pe blog. Jigodiile astea mici m-au facut sa-mi smulg parul din cap. Dar se reface acuma. E ok. Doamnele ajuta! (plus ca dupa 2 ani de sala, am sperat ca voi avea si eu o aliura de Vin Diesel. In final am adus mai mult a Ghandi, mai ales cu dioptriile mele)

Stau si ma uit acum la ultimul post de dinaintea perioadei “grele” (adevarul e ca in restrospectiva poti judeca la rece si iti dai seama ca te-ai enervat pentru niste cacaturi care chiar nu conteaza). Era mult tranquilité in vorbele mele de atunci. Stiam ca va urma ceva aiurea, insa dracu’ si-a imaginat ca va fi atata de insuportabil (sau ca imi voi gestiona eu nervii intr-un mod atata de prost). Pot spune ca a meritat, insa. Mi i-am facut prieteni pe oamenii de calitate iar pe prosti i-am pus elegant la respect. Initial am incercat cu forta, insa de regula e mai intelept sa seduci subtil. Este si un exercitiu bun pentru viitor, de altfel. Nu va lasati coborati la nivelul prostiilor. Au mai multa experienta decat voi in zona aia.

Revenit in Timisoara dupa 102 zile (recordul anterior fusese de 99, in 2007), mi-a luat vreo 3-4 zile sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt intr-adevar acasa. Nu-mi venea a crede ca era real. Insa si mai comic a fost ca dupa o saptamana imi parea ireal faptul ca fusesem vreodata plecat in Franta la studii. Imi parea ireal faptul ca in Septembrie plecasem sa imi urmez visul, ca detineam cheia la un apartament aproape de Atlantic si ca aveam lucruri in acel apartament, ca imi facusem prieteni noi din atatea colturi diferite ale lumii, ca imi largisem orizonturile atata de tare incat, la un moment dat, devenise coplesitor, si ca petrecusem atatea saptamani in acelasi areal (scoala–sala–supermarket-apartament), mai mult sau mai putin singur; suferind de extenuare psihica din cauza nerviilor, volumului de munca si a deadline-urilor. Trebuie sa devin mai putin exigent cu mine insumi… stiu.

Si imi place enorm materia pe care o parcurgem si simularile ce le organizam (si nu as fi crezut niciodata ca poate fi un domeniu ce sa iti stimuleze creativitatea), insa trebuie sa recunosc ca doua semestre nu ajung pentru parcurgerea unei materii de genul intr-un ritm rezonabil. Pur si simplu nu apucam sa citim nimica in afara cursurilor. Poate era mai bine daca mai asteptam vreo 3 ani sa preiau un post de conducere in firma si sa incep un MBA in paralel. Dar unde naiba sa il fac si pe ala. La Bucuresti? Nu, multumesc… cu toate ca shaorme si masaje ca acolo nu am mai intalnit nicaieri.. hmm… shaorme si masaje… me gusta.

Am pornit cu ideea ca vreau sa devin un specialist, nu un generalist. Am si respins o oferta de upgrade gratuit la un EMBA de ESC Rennes pe motivul asta. Sper sa nu regret asta prea tare pe viitor, insa. Dar pana una alta trebuie sa imi gasesc o practica pentru vara. Deja am fost respins politicos de catre doua firme, iar eu nu sunt obisnuit cu respingeri in campul muncii. Pe vremuri, cand aplicam la 5 joburi, eram invitat la 5 interviuri si mi se faceau 6 oferte. Sunt vremuri extrem de grele in Europa, iar faptul ca sunt roman nu ajuta. Este nasol si sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ateriza sau ce vei face peste un an. Dar mai nasol este sa stii ca te indrepti in directia gresita si sa nu o carmesti din timp. Imi place sa cred ca imi urmez visul. Insa cateodata imi doresc sa fi avut un vis mai usor de indeplinit. Ma rog.. tot timpul se poate si mai rau, si sunt sigur ca peste vreo 5 ani o sa ma uit inapoi la perioada asta si o sa ma injur pentru cat am fost de stresat si incapabil sa ma bucur de libertatiile din perioada asta.

Am si invatat cate ceva anul trecut, extra-curicular vorbind (ca de noul meu domeniu nu mai zic):

1. Timpul este probabil cea mai pretioasa resursa pe care o detinem (impreuna cu sanatatea, desigur). Inteleg acum de ce oamenii de succes se culca de regula pe la 23:00 si isi incep ziua la 08:00. Nu prea mai ai cum sa faci fata, altfel… cel putin nu de la o anumita varsta-n-colo si cel putin nu in era informatiei; iar cofeina in surplus te distruge incet dar sigur. E greu sa le faci pe toate, dar unii (ca mine, de altfel) incearca totusi si suporta consecintele. Am o colega foarte isteata si foarte ambitioasa in Franta. Cel mai mult imi place ca daca am o treaba cu ea in pauze si lumea nu stie pe unde umbla, trebuie doar sa urmez mirosul de Red Bull si fum de tigara pentru a o gasi. Nu-i dai doar 22 de ani cand o vezi…
2. Francezii sunt cei mai mari oportunisti. Mai nou, cand vine vorba de format echipe pentru proiecte noi, se freaca de mine ca Tuomas cand ii arati pliculetul mov de Whiskas… si asta dupa ce, timp de o luna de zile, m-au cam urat pentru ca “deranjam”. Mai am exemple, insa nu vreau sa mai intru in detalii. Francezii au totusi si calitati, trebuie sa recunosc. Daca le aduni plusurile cu minusurile obtii totusi un rezultat pozitiv. Nu se poate spune acelasi lucru si despre romani, din pacate.
3. Romanii nu sunt un popor latin, a propos. O spun cartile de specialitate si v-o explic si eu. Noi doar ne dorim sa avem trasaturi latine. Insa noi avem doar o influenta lingvistica de la ei. Oricat ne-am caca pe noi toata ziua, suntem balcanici si atat, din pacate (nu ca popoarele latine ar fi mult mai breze). Aia cu romanizarea a fost demult de tot. De atunci au mai trecut frumos turci, unguri, austrieci, nemti si rusi prin ograda noastra. Si toti si-au lasat frumos amprenta.
4. Este foarte dificil sa gasesti un echilibru intre educatie corecta si satisfacerea nevoilor materiale ale copilului tau. Sistemele de invatamant care stimuleaza ca la carte gandirea (exemple precum scolile finlandeze) sunt foarte rare, deci va trebui probabil sa jucam un rol esential in dezvoltarea gandirii odraslelor noastre. Problema la capitolul “mult timp petrecut cu copilul” este ca, de regula, nu vom mai avea posibilitatea de a face bani suficienti pentru a le satisface si toate nevoile materiale (care, gratie societatii in care traim astazi, inevitabil vor aparea). Sosit in Franta am dat peste un pusti inalt, aratos si cu multi bani, care, din momentul in care a facut cunostiinta cu mine, a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii pentru a determina daca nu cumva sunt mai bun decat el la… orice. Dupa vreo 2 saptamani eram inca de parere ca voi avea totusi ceva de impartit cu individul respectiv, asa ca, urmarindu-l, am inceput sa il cunosc tot mai bine prin intrebarile ce le punea in timpul cursurilor (asa iti dai seama de limitele si lacunele unei persoane cel mai bine) si mi-am dat seama de faptul ca, tatal sau, care apare in toate conversatiile sale, totusi nu a reusit sa petreaca destul timp cu el. Mai mult, din dorinta de a-si face fiul fericit, i-a cumparat un ceas nepotrivit (nu avea cum sa il reprezinte inca) si l-a facut sa arate ca un papagal. Mai multe despre aparente de genul intr-un post urmator. Acum va sunt dator cu detalii pe tema asta.
5. Sistemele de invatamant liberale stimuleaza mai mult creativitatea (prin intrebari deschise si programa flexibila/la alegere) iar sistemele conservatoarea (programa fixa si identica pentru toti) mai mult mediocritatea. Acesta este motivul pentru care in Statele Unite ale Americii exista mai multi inovatori (sa ii numim mici genii) si mai multi oameni simpli, iar tarile din cealalta categorie (China fiind exemplul extrem) produc specialisti mediocri pe banda rulanta.
6. Romania este intr-o situatie precara din care, datorita contextului economic actual si al lipsei de educatie, nu va mai putea iesi repede. Cand locuiesti in tara noastra te obisnuiesti cu multe probleme si, incetul cu incetul, nu le mai observi atat de usor. Dupa ce locuiesti in vestul Europei vreo 3 luni constant si inspiri toata civilizatia si bunastarea pentru care au uitat localnicii demult sa mai fie recunoscatori, reusesti sa iti dai seama cum lucrurile in Romania in ultimii 20 de ani au mers, si continua sa mearga, din rau in mai rau. Romania a devenit o tara in care, mai nou, orice spirit intreprinzator si al bunului simt este batjocorit si umilit. In Romania doar oamenii in ‘trening’ si la costum prospera, cu precadere in mod ilegal. Nu mai avem spitale, scoli sau infrastructura iar singurele firme care mai prospera sunt cele afiliate politic. Eu personal am ramas uimit de cat au crescut preturile la mancare. Si credeam ca in Franta era scump. Haideti sa va spun un secret. In vestul Europei mancarea nu este cu 50% mai scumpa din cauza costului mai ridicat al fortei de munca. Mancarea se produce in principal cu utilaje care functioneaza pe curent (aparate care, de altfel, sunt probabil mai eficiente decat cele folosite de catre producatorii Est-Europeni). Ia luati in mana o sunca de piept de curcan sau de pui la supermarket si comparati de pe eticheta procentajul de materie prima (carnea care sperati sa o cumparati) cu procentajul de aditivi (amidon de porumb, apa, sare, soia, iara niste apa). Asa obtineti raspunsul pentru cei 40% din diferenta de pret. Producatorii romani inca nu sunt suficient de educati pentru a pricepe ca profitul (in tarile civilizate si cu economii sustenabile) nu trebuie mentinut constant prin facerea de rabat la calitate, ci prin eficientizarea procesului de productie. Asta necesita, desigur, si o portie buna de inovatie (pentru care multe banci abia asteapta sa dea credite sustenabile, de altfel).

Va doresc un an cat mai usor si realizari cat mai frumoase in campul muncii. La situatia economica actuala din uniunea europeana si mai ales din Romania, vom cam avea nevoie de tot norocul posibil. De asemenea, va doresc sa zambiti cat mai mult si sa petreceti cat mai mult timp cu cei dragi, live. Nu va petreceti noptiile singuri pe 9gag, chemati-va prietenii si uitati-va impreuna.

Related posts:

1. Despre munca de acasa si noi inceputuri
2. “No country for young men” sau “Lasa Verona, hai la Sorbona”

Referitor la post-urile anterioare. Am primit reclamatii cum ca ar parea ca ma laud in ele. Raspunsul meu:Sfert de Secol nu mai este demult un blog in adevaratul sens al cuvantului. Un blog adevarat are nevoie de oameni care comenteaza mult si regulat (la fel cum un motor are nevoie SI DE ULEI), iar articolele mele nu primesc foarte mult ulei, in mare parte fiindca nu scriu articole scurte si in al doilea rand fiindca imi place sa ma iau in gura cu lumea cand stiu ca am argumente pertinente. Na.. am recunoscut-o. Nu ma mai deranjeaza demult ca nu comentati prea des, e normal, nu aveti prea mult timp. Vad clar cati intra in ziua in care lansez articolul in eter si nici cu a doua zi nu imi este de regula rusine.

Sfert De Secol este mai mult un soi de jurnal, pe care il fac public fiindca nu am timpul necesar pentru a comunica regulat, live sau prin chat, cu toti cei dragi de acasa sau de peste alte hotare. Deasemenea, ma ajuta sa scap de anumite ganduri ce imi incarca psihicul. Fiecare cu metodele lui de refulare. Unii se drogheaza din cand in cand, eu scriu cateodata. Altii scriu si se SI drogheaza. Ala da ghişäft… Deci repet: daca cititorul nu stie sa extraga ce-i mai bun din sinceritatea mea (imi permit luxul asta momentan), imi pare rau despre el. Iar cand enumar cate chestii am facut anul asta, o fac in primul rand pentru mine, pentru a ma simti eu impacat si realizat, insa si pentru numeroasele persoane a caror invitatii in oras a trebuit sa le refuz din lipsa de timp, de exemplu.

De la ideea de sef(a) de promotie mi-am cam luat gandul intre timp. De ce? Am facut cunostiinta cu proiectele de grup de la fiecare materie (pe care primim 40% din nota finala) iar sansele au inceput sa semene cu cele de la Loto. E super comic. Chiar uitasem total de acest aspect. La toate interviurile toti se lauda ca sunt priceputi in ale muncii in echipa (dinamica, normal.. totul e dinamic.. static e depasit). Dar pune-i numa’ intr-o echipa de oameni de culturi si IQ/EQ-uri diferite si sa vezi cum incep sa-si dea cu stangu-n dreptu’. Ca sa fie totul super, unii destepti s-au mai si gandit ca ar fi fain sa facem echipe complet diferite pentru fiecare curs.. ca doar na.. de ce sa cunosti 4 oameni mai bine si sa fluidizezi procesul cand poti cunoaste vreo 15 mai deloc si sa iti vina sa te impusti de fiecare data. M-am saturat sa ma straduiesc sa iau tot timpul doar ce-i bun din toate. In bachelor nici nu mi-am pus problema fiindca, sincer, nu conta daca erai cel mai bun intr-o insitutie academica in care rectorul avea 80 de ani si era senil. Dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri…

Despre tara si oameni niste informatii noi:

In 2008 am participat la un training impreuna cu un francez. L-am intrebat daca ii este dor de Franta, el fiind prin delegetii deja de 1 an. Mi-a spus ca ii este extrem de dor de cultura. Si cred ca stiu acuma despre ce vorbea. Oamenii aici sunt putin mai speciali. Sunt o combinatie interesanta intre popor germanic si latin. Practica rigurozitatea germanica in tot ceea ce intreprind, insa poseda si flexibilitatea tipica latinilor. Produsul este unul probabil nu pe gustul tuturor, insa deocamdata imi place cand vad ca: nu e o problema daca intarziu doar cateva minute, toti te saluta si sunt prietenosi cand intri undeva sau cand pleci, studentii francezi sunt interesati de scoala SI limbi straine, oamenii iti fac cadou un bilet de metrou inca valid pentru 50 de minute la gura de metrou (cum se practica si la noi pe vremuri) si lumea este in general sincera. Daca ii superi insa, latra. Mi se pare firesc.

E uimitor si nivelul inalt de civilizatie si industrializare pe care l-au atins. Am un profesor orb, tin sa mentionez. Se pare ca statul asta i-a pus la dispozitie toate resursele pentru a ii permite o viata cat mai normala, iar asta in Romania nu cred ca vom vedea prea curand. Deasemenea, totul este impadurit si ingrijit. Viata este atata de comoda aici. Autobuzele si metrourile sosesc la minut. In magazine gasesti clatite si paste proaspete de la frigider (expira in cateva zile), Duminica totul este inchis, saptamana are 35 de ore de lucru, nimeni nu este fortat sa lucreze de sarbatorile legale, practica pentru studenti se plateste cu un minim de 450 de euro pe luna si multe alte chestii.

Le-am tot analizat si limba. Este o limba extrem de frumoasa, dar se pare ca pentru 99% din populatie produce un soi de handicap lingvistic. Este ca un limitator de viteza la o masina, doar ca pentru centrul responsabil din creier. Mai pe scurt, da-le engleza sau germana si i-ai terminat, nu le pot pronunta corect nici sa-i bati. Cu limbile latine probabil ca nu au asemenea probleme grave. Foarte interesant este insa ca daca eu incerc sa vorbesc germana dupa ce invat 2 ore pentru cursul de franceza exersandu-mi pronuntia, in primele propozitii, pronunt limba germana cu accent frantuzesc pana mi se recalibreaza dictia. Ich-ul nemtesc se trasnforma in Isch iar pronuntia i-ului devine mai ascutita, i.e. se elimina complet influenta E-ului din I si iese un I pervers, nerotunjit. Probabil ca necesita o demonstratie. Oricum… tare interesant.

=> Deocamdata imi place de ei, si probabil ca ati vazut in poze ce tara frumoasa au, insa simt ca vor urma deceptii (inafara de 14 euro pe un litru de bere in orice bar din oras). Sper ca zvonurile ce le-am auzit despre ei sa fie nefondate sau invechite. In caz ca nu ati vazut pe Facebook ce tara frumoasa au:

Chambord, St. Michel, Dinard VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

La Scoala:

In grupa mea de ~30 de oameni, chinezii si-au dat drumul intre timp. Zic chestii, participa tot mai mult si au devenit in sfarsit o parte importanta a masteratului. E foarte interesant, deasemenea, cum tendintele de interes sunt tot timpul de la Est la Vest si de la Sud la Nord. De exemplu, francezul face cunostiinta la sala de fitness cu un roman si cu un american (true story). Dupa 2 serii la aparate, francezul continua sa vorbeasca cu americanul, fiind extrem de interesat de tot ce are de spus, chiar daca americanul nu este iesit din comun iar romanul este. Cu romanul nu mai prea vorbeste, ba chiar este intimidat cand romanul il saluta a doua zi in vestiar. Este un avantaj/handicap pur geografic. Cand aud astia de americani li se scoala.. ceea ce este putin ciudat.

Cand am dat examenul de franceza la scoala, pentru a intra intr-una din cele 10 grupe (10 fiind avansatii), am trisat putin. Am intrebat 2 cuvinte pe cineva. Aveam desenele, trebuia sa scriu cuvintele si nu mai stiam cum se zice capsuna si a innota. Fraise si nager se zice. Dupaia mi-am dat seama ca defapt nu am stiut niciodata. Am ajuns astfel in grupa 7, ceea ce m-a mirat putin, iar primele 2 cursuri au fost usor brutale pentru mine, insa ultima data mi-am dat seama ca jumate din grupa este mai praf ca mine oricum. Deci e bine. Ultima tema de casa a fost sa comparam sistemele noastre de invatamant cu cel al Frantei. Am vrut sa spun ca “Cette année, 50% des élèves ont échoué le BAC. C’était la premier examen sans corruption depuis 1990..” dar m-am abtinut.

Si eu initial am fost tentat si interesat sa ma imprietenesc cu belgienii, cu canadienii, cu americanii (adica cu the cool children), insa nu mi-a luat decat vreo 2 saptamani sa imi dau seama ca majoritatea sunt niste nulitati. Asa ca am inceput sa ma concentrez mai tare pe ceilalti iar acuma am macar cate un amic cu care ma inteleg bine din: Franta, China, India, Orientul Mijlociu, Belgia, Serbia, Germania si America Latina. E arhisuficient. De Grecia.. ce sa zic… oh, Grecia!.. inteleg perfect de ce sunteti in buda. Iar Ucraina sau Rusia… lolozaur. Profesorul orb s-a prezentat frumos la clasa acum 3 zile iar dupa ce si-a terminat discursul ne-a intrebat daca avem si ceva intrebari pentru el. Ucraieneanul a fost primul: “V-ati batut vreodata cu cineva?”… liniste stanjenitoare in sala… “eram curios.. ca na.. nu am mai vorbit pana acuma niciodata cu un ORB…”, si apoi a tras un zambet cretin. Altii tot ridica mana la curs inainte sa vorbeasca.. e hilar cateodata. Sirbul ne-a declarat insa aseara ca va abondona masteratul acesta si ca se va duce inapoi in Serbia. Motivul: nu crede ca este potrivit pentru el, nu a citit calumea continutul programei de International Finance inainte sa se inscrie si sa plateasca cei 12000 de euro. Dupaia ne-a spus ca “da.. e foarte aiurea fiindca ai mei au muncit 5 ani ca sa-mi plateasca scoala asta. Acuma inteleg foarte bine si de ce e prieten bun cu grecul. Ce sa facem.. incercam sa-l punem sa convinga scoala sa ii schimbe masteratul. Dar problema nu e doar de materie. E si culture shock.. si nu e usor pentru niciun expat de aici, mai ales daca e singurul reprezentant al culturii sale. Am intalnit oameni deosebiti si cu datorii imense la banca din cauza studiilor.. deci se poate..

Alte Update-uri:

Dupa 1 luna de lupte seculare (downgrade-uri, cartele sim decupate, reinstalari de firmware si urlete) am reusit sa fac iphone-ul meu codat sa mearga brici cu noul abonament frantuzesc.. in final m-a costat Iphone-ul asta doar vreo 50 de dolari si chiar il folosesc la maximul sau potential. Sunt foarte fericit cu el. Merci, Radu!

M-am apucat iarasi intensiv de sala. Profit de fiecare fereastra in care nu trebuie sa merg la scoala, lucru la proiectele in grup, mananc sau sa spal haine. M-am inscris si la unul din cursurile sportive saptamanale, asa ca am inceput in sfarsit sa ard grasimi in mod intensiv. Asa fit nu am mai fost demult. In curand ma voi apuca insa de citit carti de specialitate, deci nu stiu cat timp o sa mai fie de restu’.

Legat de culture shock. E nasol cand nu ai si oameni de aceeasi nationalitate in jur. Nu imi este nici mie deloc usor. Cateodata am zile in care ma intreb cine sunt, cine devin, ce limba vorbesc defapt (da’ bag o sticla de Château de Château si imi revin). Nici vremea asta nu ajuta prea tare. Fiecare trebuie sa gaseasca noi metode pentru a combate singuratatea.. iar experienta, din pacate, nu ajuta in cazul asta.. parca dimpotriva.

Azi e prima Duminica solitara in Rennes. Noroc ca am mult de lucru…

Ne vedem de Sfintele Sarbatori la un poker. Pupici cu sclipici!

Ah, da.. era sa uit. O colega mi-a aratat poze de acasa: (ghiciti tara de origine)

Related posts:

1. Sfert De Secol va ureaza Sarbatori Fericite pentru a 2-a oara
2. Post de sfarsit de an (cu mult text)
3. Despre post-modernitate şi Downshifting

Dar trebuie sa recunosc ca am niste colegi care nu zic prea bine in englezeste aici la masterat. Nu pot sa spun ca nu m-am asteptat ca tinerii din jurul meu sa fie cu mai putina experienta profesionala sau de viata decat mine. Asta inteleg, eu sunt ciudatul in cazul asta. Insa pot sa spun ca ma asteptam ca 1. Facultatea asta privata sa nu admita studenti care nu vorbesc fluent engleza si 2. Parintii unor studenti cu engleza precara sa nu arunce la gunoi 12000 de euro pentru o educatie care nu va da roade prea multe din cauza deficientelor lingvistice.

Am fost perfect constient ca nu avea sa fie o facultate cu studenti care sa imi trezeasca un mare spirit de concurenta (speranta care moare ultima a cam murit ieri), si puteam aplica la scoli de comert mai elitiste din Franta. Insa nu am facut-o din 2 motive: 1. Scolile de comert mai bune aveau doar programe de Master in International Business, si nu despre asta-i vorba aici la sediul Sfert De Secol si 2. In cazul in care ajungeam la HEC Paris sau alte institutii aristocratice, as fi avut parte de prea mult stres in situatii de genul “cu care furculita si din care directie trebuie sa incep?”, “poneiul meu de Polo e racit azi, sorry” sau everyone’s favorite “nu pot inchiria azi un yaht pentru a naviga cu voi pe Coasta de Azur fiindca mi-am uitat permisul in portofelul de vara”. In general, cand incerci sa iti depasesti conditia, e mai sanatos sa aplici politica pasilor marunti.

In continuare mi se pare insa extrem de fascinant sa vad copii din America Latina, China sau Africa Centrala in bancile acestei institutii. Desigur, si ei au bogatii lor, insa ma intreb oare cati dintre cei din China sau Africa au parinti ce isi platesc angajatii cu sub 1 dolar pe zi. Am ajuns si la concluzia ca nu a fost un efort supra-omenesc pentru majoritatea studentiilor (defapt mai mult a parintilor) sa plateasca aceasta scoala, insa am ramas prost cand le-am propus colegilor francezi ieri sa organizam o iesire regulata in fiecare saptamana la un alt restaurant cu specific de pe Str. St. Malo din Rennes iar unul dintre ei mi-a spus ca i se pare cam scumpa treaba..

Saptamana trecuta am avut saptamana de orientare iar in cursul de comunicare a trebuit sa ne prezentam fiecare si sa spunem de ce merita sa fie careva prieten cu noi. Mexicanul mi s-a parut cel mai comic. A spus ca na.. daca cineva are ceva idee de afacere si vrea sa-si faca firma cu el, e ok. Lolozaur. El asa a inteles probabil de acasa ca functioneaza treaba. Mergi la o universitate scumpa intr-o tara civilizata si intrebi lumea daca vrea sa isi faca o afacere (de milioane) cu tine. O fi asa, dar in principal la alea unde scoala costa 30.000 de dolari pe an si unde studentii provin din familii deja extrem de bogate, cu bani de aruncat pe fereastra. Aici treaba merge putin altfel. Toti se cred urmatorii fondatori Facebook, Apple sau Microsoft si viseaza sa ajunga CEO. Eu zic ca ar fi cazul sa invete engleza calumea inainte. Copiii astia…

La capitolul profesori, in general sunt extrem de incantat pana acuma. Ieri am avut 6 ore de corporate finance si mi-a placut. Cand am ajuns sa vorbim insa despre agentiile de rating financiar, treaba a devenit interesanta. Nu am spus nimica initial fiindca am asteptat ca altcineva sa arunce pastila. Si cineva chiar a aruncat-o. Coruptie era cuvantul zilei. Iar dupa ce ne-a confirmat profesoara ca si ea este de parere ca ultima criza economica a fost cauzata de agentiile de rating financiar, nu m-am putut abtine si i-am spus: “Deci putem vorbi linistiti de coruptie la capitolul rating agencies..”. Mi-a spus ca nu. A spus in schimb ca i se pare patetic ca niste insitutii ce ar trebui sa fie extrem de profesioniste si-au gresit formulele matematice. “It all comes down to very complex mathematical formulas, you wouldn’t understand”. Nu a zis “you wouldn’t understand” fiindca ar fi fost jignitor, insa inca nu stiu daca mi-a dat raspunsul tip “declaratie de presa” sau chiar crede ca ultima criza economica a fost doar o maaare greseala matematica. No me gusta…

Referitor la partea cu limba engleza.. e fascinant cum colega de palier din Nicaragua imi aminteste de Consuela din Family Guy in fiecare zi. Sincer, e aproape la fel de greu sa te intelegi cu ea in engleza.

-> Dar sincer, nu ma deranjeaza asa mult ca nu am foarte multa concurenta. E chiar de bine fiindca oamenii acestia sunt reprezentativi pentru tara lor, mai mult sau mai putin. In fond sunt aici pentru a face cunostiinta cu 30 de culturi diferite, pentru a pricepe chestii de la profesori extrem de competenti si placuti si pentru a invata franceza.

Related posts:

1. Sfert De Secol în creştere
2. Sfert De Secol va ureaza Sarbatori Fericite pentru a 2-a oara
3. Sfert De Secol despre Interviuri

Ajunsi la hostelul din Paris, muti de oboseala, ne-am cazat cate doi intr-o camera twin. Vazand in ziua inscrierii la scoala ca baiatul din Azerbaidjan provine totusi dintr-o familie mai instarita si ca tipul avea totusi ceva in cap, am zis ca hai sa ii mai dau o sansa si sa ii ofer sa ma cazez cu el in camera. Greseala.. Tipul a facut un taraboi toata noaptea de numa’ numa’. Dupa ce a ras de mine seara cand m-am intors dupa geaca de piele sus in camera (el fiind imbracat in echipament de sport, ca un persan veritabil), si-a petrecut jumate de noapte suflandu-si mucii cu mare forta in chiuveta noastra din camera. Tot in ziua respectiva am avut o discutie foarte interesanta cu el despre cultura lor. Mi-a explicat ca, la ei in tara, femeile trebuie sa se “pastreze” pana in noaptea nuntii. Am vrut sa zic ca asa era si la noi inainte.. prin secolul 18. Dar nu am spus asta. In schimb i-am zis “Deci esti virgin?”. A inceput sa rada si a spus “Ah. nuuuuuu! dracu… we get it, only the girls need to wait!”. Din nou am vrut sa intreb “Futeti capre sau ce faceti, atunci?”, dar, fiind un bastion al auto-controlului, am intrebat doar “Dar atunci.. inseamna ca ai dezonorat niste femei iar acuma nu se vor mai putea merita.. sau?”. Am primit cel mai tare raspuns! “My ex-girlfriends were all divorced”. M-am cacat pe mine de ras. I-am spus “Nice system you have there!” iar el a inceput sa rada iarasi isteric. Dupaia mi-a spus ca el ar dori ca viitoarea lui nevasta sa poarte burka tot timpul, dar, daca ea nu va dori, el nu o va putea forta sa o faca. Mda.. “foarte nobil din partea ta”.. imi venea sa ii spun. Sunt sigur ca nu ii poti face dupaia viata un calvar pentru asta. Auzi mah la ea! Nu vrea sa fie mascata ca o fantoma neagra cu vizor si plimbata prin soare toata ziua. Femeile astea si emanciparea lor. Ai crede ca o familie din Baku in care mama este doctorita iar tata sef de filiala de banca in Moscova ar produce odrasle mai manierate, mai putin radicale cu privire la confesiunea lor si mai tolerante.. dar nu.. sunt doar niste barbari cu Ipad-uri. Abia astept sa li se termine petrolul si gazul si sa ii vad din nou cu caprele pe coclauri, acolo unde le este locul. Economie bazata pe servicii my ass.

Dar hai sa va povestesc si despre celelalte natii daca tot am inceput:

O rusoaica, dupa ce a auzit ieri ca sunt din Romania, m-a intrebat fascinata daca si eu vorbesc rusa. I-am spus ca in Romania nu mai vorbeste nimeni rusa de vreo 25 de ani. S-a blocat putin dar a meritat-o. Am fost putin cam dur, dar sincer m-am saturat sa ii tot menajez pe toti trogloditii astia etnocentrici. Altuia i-am explicat saptamana trecuta ca nu are de ce sa ma tot numeasca din greseala ucraienean deoarece Romania are o limba mai mult latina decat slavona. Cei din America Latina sunt iarasi foarte de treaba, asta daca le intelegi Engleza. Cei din Mexic parca o vorbesc mai bine. Islandezul era contrariat ca nimeni nu ii putea pronunta (ma rog.. eu puteam. dar eu pot pronunta orice) sau scrie numele. El zicea “Achtle” iar noi trebuia sa ghicim cumva ca se scrie “Atli”. Acuma ii spunem “Thor” si gata. Belgienii au o tara foarte interesanta.. au spus “Hai sa ne facem tara noastra.. partea de sus (flamanda) sa vorbeasca olandeza ca si cei de peste granita din nord iar cei de jos (valonii) sa vorbeasca franceza ca vecinii de sub granita sudica.” De ar face si oltenii sau moldovenii nostrii ceva de genul. Norvegienii se comporta ciudat in preajma mea. Probabil ca li s-a spus de acasa sa nu vorbeasca cu romani. Grecul si finlandezul au barba (au fost in armata baietii: grecul specializat pe anti-aer si finlandezul e infanterist specializat pe mitraliera). Cica duma despre the Finnish flagship (cea mai mare si puternica nava din flota) cand a trebuit sa ajunga la New York pentru nu stiu ce summit. Ajunsi aproape de port, li s-a comunicat prin radio sa nu ocupe locul rezervat pentru “The Finnish Flagship”.. lol. Oricum, foarte de treaba baietii.. imi plac. Palestinienii intalniti sunt foarte interesanti. Si belgienii sunt foarte ok. O fata nu vroia sa imi spuna de unde este prima oara cand am intrebat-o. Apoi, dupa ce am insistat, m-a intrebat daca stiu unde e Etiopia. I-am spus ca oamenii din tarile mai putin dezvoltate de regula stiu mai bine pe ce lume traiesc. A ras si mi-a dat dreptate. Chinezii in schimb sunt uimitor de dezghetati (in limita posibilitatilor). Chiar am si gasit unul care sa urmareasca aceleasi seriale ca si mine.

Excursia la Paris a fost per total oribila. Drumul a fost de cacat (la intoarcere ne-au pus dvd-ul cu Lion King), compania formata din pustime (nu prea ma mai potrivesc nici eu in peisaj prea tare.. unii ma saluta la scoala ca pe domn profesor cand imi port sacoul), masa inclusa promisa a fost defapt un mic dejun la dus pe bordura in prima parcare (paine cu nutella si cu suc de portocale), la Paris am fost obligat sa imi iau pranzul la McDonalds in fiecare zi (nu de asta am venit in Franta), sambata a fost prea cald, duminica a plouat toata ziua (deci pozele din turnul Eiffel au iesit aiurea) iar camera de la hostel avea buda pe hol si vedere spre cimitir:

Dar hai sa va arat si highlight-urile excursiei la Paris. Am facut sambata niste poze de vis. Mai ales la turnul Eiffel si la Catedrala Notre Dame:

Paris Trip Sep. 2011 VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Notre Dame, inferioara celei din Strasbourg VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Iar la sfarsit, poze cu haz, ca de obicei: (in special pentru fanii Seinfeld)

Niste Haz din Paris VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Related posts:

1. Excursie la Castelul Huniazilor

Insa de multe ori trebuie sa trecem prin foc si para pentru a ne indeplini visele. Altii s-au aruncat cu capul inainte intr-un necunoscut mult mai primejdios si imprevizibil decat cel in care m-am lansat eu. Sunt extrem de norocos sa am 2 parinti care sa ma sustina din plin, o plasa de salvare de care, la o adica, nu multi beneficiaza si trebuie sa indure. Sa indure un job din care stiu sigur ca nu vor reusi sa iasa la pensie (de regula fiindca este prea solicitant; suntem mercenari, putem face aproape orice, doar ca, in general, ceea ce nu ne face placere ne termina), un job ce ii va descalifica poate complet in urmatorii 10 ani din cauza plafonarii (e comod sa te complaci), un sef mitocan si fara competente (nu ca ultimul meu sef ar fi fost aiurea, dimpotriva, a fost formidabil, dar fiindca am vazut pe pielea mea si pe pielea altora ce inseamna asta), o viata mediocra in care sa nu se intrevada o schimbare in bine. Eu imi permit sa fac pe nebunul. Si datorita norocului pe care l-am avut de acasa dar si datorita faptului ca am tras toata viata si am facut tot posibilul din ce mi-a trecut prin cale.

Dorinta mea in ultimii ani a fost sa devin un adevarat specialist intr-un domeniu de nisa din care sa pot si iesi lejer la pensie. Adevarul este ca si la fostul loc de munca m-am descurcat binisor, insa nu as fi putut egala niciodata mandrii posesori de fleshlight-uri, oameni care sunt mai mult roboti decat fiinte umane, colegi care dupa 4 ani de zile nu mi-au raspuns nici macar cu un “du-te dracului” la scrisoare de plecare pentru care m-am strofocat 2 zile. Am primit urari de bine si multumiri din partea unor oameni de la care nici nu ma prea asteptam.

Un amic m-a intrebat cu ce am ramas dupa 4 ani de munca la aceasta firma. A trebuit sa reflectez putin. Probabil ca cel mai bun raspuns ar fi: o super chestie in CV, niste skill-uri noi in domeniul rezolvarii sistematice a problemelor informatice, o viza de 10 ani pentru Statele Unite, 2 certificari in tehnologiile invatate, posibilitatea de a ma intoarce la ei in aproape orice tara vorbitoare de engleza, germana sau franceza (am muncit mult pentru a-mi asigura loc de multa buna ziua iar multi oameni din pozitii de conducere au regretat ca plec), multa experienta de viata si suficienti bani pusi deoparte pentru a face un masterat de talia asta (aviz rapitorilor care cer rascumparare.. prea tarziu.. am platit deja toata scoala). Trebuie sa recunosc ca a fost extrem de greu sa ma despart de firma asta. Pentru aproape 4 ani de zile: m-a platit, m-a hranit, m-a plimbat, m-a imbracat, m-a asigurat si m-a repectat destul de mult (mai ales pentru o tara precum Romania). Noroc ca mi-am putut asigura o trecere mai lina (1 luna de concediu de odihna + o luna de concediu fara plata pana la lichidare). Nu a fost chiar asa dramatic, cu toate ca e ciudat sa predai un metru cub de echipament IT. M-au lasat doar cu tricourile inscriptionate. Si alea rupte-n cur…lol.

As dori insa sa nu fiu inteles gresit in legatura cu titlul. Nu sunt de parere ca in Romania nu se poate trai si binisor (suntem, totusi, in primul sfert din lume ca nivel de trai). Insa chiar daca as ajunge sa castig 2000 de euro pe luna fara sa trebuiasca sa imi neglijez foarte tare familia si sanatatea (cam greu, mai ales in Timisoara, fiindca in Bucuresti eu nu vreau sa ma mai intorc), tot ar ramane problema scolilor si a spitalelor. Replici de genul “daca parintii nostrii au reusit pe vremea aia cand totul era mai rau, vom reusi si noi”. Defineste “a reusi”. Eu nu vreau sa renunt la hobby-uri pentru meditatiile copiilor mei si nici nu vreau sa imi rup de la gura pentru a plati o bunica/dadaca. Unii se intreaba scarbiti.. “de ce se plange asta atata?” Eu in Romania era sa mor de n ori in primul meu an de viata! Si nu din cauza faptului ca m-am nascut la 8 luni si se atinsese deja cota de cezariene pentru anul acela (culmea), ci fiindca am prins o infectie din dragul nostru spital. Am stat in perfuzii o gramada de vreme iar doctorii deja le spuneau deja parintilor mei ca sa nu fie tristi fiindca sunt inca tineri si mai pot face alt copil. Ce sa zic.. am avut noroc. Problema este ca, in ziua de astazi, situatia din spitale nu s-a schimbat. De ce sa dau 1100 de euro pe o nastere la un spital privat sau de ce sa dau 1500 de euro pe o operatie la Szeged? Ca sa nu mai imi permit dupaia nici macar un Renault Megane si sa trebuiasca sa imi cumpar Dacie? Si nu, Dacia nu este o masina suficient de buna. E ok doar daca vrei sa cari 3 Doreli si niste saci de ciment sau faianta cu ea. Ah, stai.. ca nici double cabin nu se mai fabrica. Va trebui sa asteptam pana se inventeaza betonul armat la plic. Nu ajunge ca in 5 ani de munca am platit statului peste un miliard de lei vechi in impozite si am primit inapoi beneficii si servicii de nici 10% din suma? Si de ce sa ne bazam pe ajutor de la parinti cand ar trebui sa ii lasam sa isi traiasca pensia la maxim. Cred ca ne-au ajutat suficient pana acum. Un sfert de secol e destul. E timpul sa incepem sa ii ajutam si noi pe ei.

Dar hai sa va povestesc si ce mai fac. Cum am ajuns in Franta.

Pe 5 Septembrie, la 10:45, am luat un avion WizzAir spre aeroportul din Beauvais, de langa Paris. Eram obosit tare fiindca, dupa ce m-am intors din Italia, a fost o cursa contra cronometru sa imi pregatesc plecarea. Lichidare, ceritifcare, analize medicale, vreo 20 de ore de troubleshooting investite in Iphone-ul codat pe care l-am primit cadou, bagaj si oranduire a echipamentului electronic, scrisoare de plecare dupa aproape 4 ani de job care a insemnat mult pentru mine. Ce stranduri si masaje fine toata luna asa cum am sperat tot anul.. astea-s vise umede.

In avion m-am asezat langa un cuplu destul de curatel. Pareau studenti, insa numarul de cruci facute la decolare mi-au dat de inteles ca au plecat la munca. Erau intr-adevar de 2 ani in Paris la munca. Au fost foarte politicosi. Mi-au confirmat instructiunile care mi le tiparisem pentru a ajunge din Beauvais in Rennes. Eram ingrozit complet la aterizare. Ma mir ca m-au mai tinut balamalele. Cu o geanta de mana de 9 kg si un geamantan de 27 de kg am iesit din aeroport (doar 2 tigani pe tot avionul, apropo.. si doua prostituate.. una avea vreo 80 de kg si era toata in roz.. ca o scroafa arata, scroafa cu sclipici), am cumparat un bilet de autobuz cu 15 euro pana in Paris. Odata coborat din autocar, am mai auzit doar franceza in jurul meu. A fost terifiant. Am facut vreo 10 minute pana la prima gura de metrou si am constatat cu stupoare ca nu exista scari rulante decat ocazional prin catacombele pariziene. Are 23 de magistrale sistemul lor de metrou. Normal ca am gresit magistrala prima oara. Si normal ca am transpirat ca un caine, alergand prin catacombele alea cu 38 de kg de bagaj in brate. Am uitat sa precizez ca a trebuit sa schimb 2 metrouri pana la gara de TGV spre Rennes. Eram iarasi contra cronometru deoarece trebuia sa ajung pana la 18:30 la receptia cazarii mele din Rennes. Intr-un final am ajuns in gara Montparnasse cu vreo 5 minute inainte sa imi plece trenul, insa gara aceea este gigantica iar eu intram in ea pentru prima oara. Am alergat cu geamantanul meu pe scari rulante in sus si am ajuns pe peron in minutul in care trebuia sa plece trenul spre Rennes. Nu aveam bilet insa bilet dar stiam ca se poate cumpara de la conductor putin mai scump. Pe peron asteptau 2 papitoi dinaia de la SNCF si dupa mine au inchis poarta. I-am pus sa imi confirme ca e trenul corect si ca pot cumpara bilet dinauntru si am fugit spre usa de la tren. Inainte mea mai urca tocmai atunci cineva iar conductorii de la poarta erau inca in spatele meu. Dau sa intru dar usile se inchid. M-am gandit ca nu e nicio problema ca doar cei doi angajati SNCF erau inca in spatele meu. Doar ca spre stupoarea mea, ei nu trebuiau sa intre in tren, iar usile se inchisesera automat DE TOT. Am pierdut acel tren si a trebuit sa il iau pe urmatorul dupa o ora. Trenul insa nu a plecat instant. A mai stat acolo cu usile inchise pentru un minut. Am zis ca inca 5 faze de genul si imi bag picioarele in toata civilizatia lor, de tot. M-am rugat de ei sa deschida usa fiindca trebuia sa ajung in Rennes très urgent!!!… mais pul@. C’est entièrement automatisé.

Am luat urmatorul TGV si m-a costat 55,80 pana in Rennes. 308 km in 2 ore si 8 min. Si asta nu e cea mai buna ruta posibila pentru acest tren. La 200 km/h mi s-au infundat urechile. Ajuns in gara din Rennes la 18:10, am luat-o din nou la fuga spre iesire. Trebuia sa ma astepte un student in tricou rosu insa nu am vazut nimica de genul asa ca am sarit in primul taxi. Mi-a luat 15 euro pentru 15 minute dar m-a adus la destinatie si am reusit sa ma cazez in acea zi. Am baut 3 litri de lichide in acea seara. La shaormerie m-am trezit vorbind franceza. 5.5 euro costa un kebab mic cu cartofi prajiti. Cam scump avand in vedere ca imi pot cumpara o conserva de linte cu carne buna cu doar 1.50 de la supermarket.

Cazarea este cum nu se putea mai bine. Am un studio de 20 mp cu baie si mini-bucatarie proprie. Se intra in cladire cu card de access si e cineva la receptie vreo 8 h pe zi. Cu 7.5 euro iti poti spala si usca hainele jos intr-o sala. 4 euro costa spalatul, 2.5 uscatul si 1 euro detergentul. Poti sa iti aduci detergentul tau propriu si sa iti usti hainele in camera pe un suport primit de la ei. Camera e complet utilata. Fac 5 minute pe jos pana la facultate. Suntem cel putin 35 de studenti de la scoala de comert in aceasta cladire. Toata distractia costa 465 de euro pe luna, din care sper ca statul francez sa imi ramburseze ~150 de euro pe luna (studentii straini beneficiaza de ajutor de la stat in ceea ce priveste cazarea). Imi place insa ca pana la etajul meu e mocheta pe jos, deci chiar daca e vreme aiurea afara.. nu voi aduce niciodata mizerie in camera. Conteaza.

Scoala este fabuloasa. Are 2803 studenti, din care jumate in bachelor-ul lor de economie (Program-Grande Ecole). In rest mai suntem multi la Masterate (cred ca vreo 700) si la Executive MBA. In interiorul cladirii avem palmieri, cantina (3.7 euro un felul doi proaspat), biblioteca, calculatoare (tastatura Azerty, ouch!), sala de fitness + sala de balet/dansuri/box. Afara sunt doi meri plini cu mere proaspete si gustoase, insa mie imi este putin rusine sa manc din el cand e lumea pe acolo fiindca sunt roman si nu vreau sa le dau francezilor si mai multa apa la moara. Nu inteleg de ce nu mananca nimeni din ele. Pur si simplu putrezesc si cad jos. Pacat. In Rennes oricum nu am vazut decat 3 tiganci in centru. E ferit orasul de ei, deci localnicii nu au o atitudine agresiva fata de romani. Un belgian a avut o usoara atitudine de superioritate cand i-am spus ca sunt din Romania. I-a cazut fata cand i-am spus ca eu sunt printre cei 40 de studenti cu grant de 3000 de euro (dedusi din taxa de scolarizare) si el nu. De atunci a devenit foarte interesat de “ce mai fac”.

In Franta exista vreo 40 de scoli private de comert. ESC Rennes este pe locul 15 overall. Masteratul meu este insa cel mai bun masterat international din Franta (“The best international business revue in France”). Si pe buna dreptate. Suntem doar 36 in tot masteratul. Am colegi din China, Columbia, Statele Unite, Serbia, Ucraina, Etiopia, Rusia, Grecia, Nicaragua, Mexic, Franta, Germania, Egipt, Belgia, Norvegia, Ghana, Argentina, Islanda, etc. Si nu e usor sa faci fata la atat de multe culturi deodata. Ba e chiar un stres. Sper sa ma obisnuiesc cat mai curand.

In rest, v-am scris si pe Facebook. Mancarea e buna (360 de tipuri de branza), Apa Vittel 1.4 lei/l (unii o sa zica acuma ca sunt snob, dar mai bine cititi ambalajul), tigarile de foi ce le fumam sunt la jumate de pret fata de Romania, vremea cam aiurea, oamenii prietenosi si vorbitori de engleza totusi, peisajele foarte frumoase fiindca ploua mult, iesitul in oras foarte scump (5 euro o bere, 5 euro un kebab, multi euro un taxi.. dar eu sunt norocos.. Belgianul de jos are un A3). Profesorii de la facultate sunt mai buni decat cei pe care i-am avut in Danemarca la scoala de comert, din cate am vazut pana acuma. Inca nu mi-am format o parere completa. Cursurile incep doar luni. Saptamana asta e “orientation week”. Va pun si aici niste poze cu Rennes, in caz ca nu le-ati vazut pe cele de pe Facebook.

Rennes, Bretagne VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Un post marca Sfert De Secol. Direct din Nordul Frantei.

Related posts:

1. Despre munca de acasa si noi inceputuri
2. Alpha Male/Female, by Eve

Am fost avertizati ca Italia este foarte scumpa chiar si daca te hranesti la Supermarket. Am fost si avertizati ca Sardinienii sunt rromii Italiei si ca pe plaje se fura ca in codru. Insa preturile la supermarket erau cam ca la noi, restaurantele serveau pizza cu 6 euro si meniuri fantastice cu ~20 de euro. Pe plaja nu se fura ca-n codru, chiar dimpotriva. Noi si negustorii africani de pe plaja eram probabil cele mai periculoase natii de acolo. Se simtea insa ca pentru localnici timpul este foarte elastic.

Problemele intalnite:

• Lipsa carnii in paste (“non facciamo raggout”) si in unele pizze consacrate (gen quattro staggioni)
• Mizeria de pe strazi si neingrijirea amenajamentelor de pe plaja (totul era in paragina) sau pana si cele din fata caselor de la plaja (buruieni iesite pana pe trotuare, nisipul de pe plaja ajuns pana la casele de vacanta ale oamenilor)
• Frumusetea apei de pe plaja Poetto a fost stricata atunci cand s-a decis largirea ei prin aducerea de pamant din alte locuri. Plaje mai salbatice ca in reclame se gasesc doar inafara orasului.
• Autobuzele nu veneau la timp: ele aveau ore fixe pe orarul din statie, insa oprirea la fiecare statie ramanea la atitudinea clientiilor, deci p*** bus venit la timp. Ca sa mai fie si totul ok, eram cazati la 13 km de Cagliari (ne-am trezit tarziu) iar statia de autobuz era in camp cu coiotii, fara loc de refugiu, deci cu soare batator in cap din abundenta (nu exista coioti pe insula, insa, daca ar fi existat, sunt sigur ca ar fi fost (toti) acolo langa noi in statie).
• Bucatariile se inchideau peste tot intre orele 15:00 si 20:00.
• Lipsa de restaurari ale monumentelor istorice sau ale cladirilor vechi. Totul arata ca dupa bombardamente.
• Unele produsele alimentare din magazinele de souvenir-uri le cumparai din Supermarket la o zecime de pret. Prosciutto crudo de porc 40 euro/kg. La Supermarket costa 20 euro/kg, acelasi produs. Adevarul este ca asa magazine de souvenir-uri ca in Italia nu am mai vazut nicaieri.
• Pierderea a ~2-3 ore pe zi cu transportul si asteptatul in statii.

Ce ne-a surprins in mod placut:

• Mancarea din supermarket nu era scumpa. Strugurii de categoria a II-a erau ca ai nostrii de categoria I. Regret ca nu am plecat cu o valiza mai mare pentru a ma intoarce cu mai mult: prosciutto, ricotta, mozarella, ulei de masline din alta regiune decat Spoleto, vin rosu, paste facute de mana (timp de fierbere 18 min.). Serios.. cand mergeti in Italia, alocati 100 de euro si mult loc in bagaj pentru mancare. Merita!
• Localnicii erau extrem de dornici sa ne ajute cu indicatii turistice, chiar daca nu intelegeau nicio limba vorbita de noi.
• Restaurant-ul hotelului avea preturi bune si mancare deosebita. Mancarea la ei are alt gust. Simti fiecare ingredient fiindca nu se face rabat la calitate. In Pizza, de exemplu, se pune mozarella adevarata (50 lei/kg), laptoasa si gustoasa. La noi iti baga dinaia facuta la Resita de catre inapti (12 lei/kg la Metro). Cu carnea de porc iarasi sunt artisti. In Italia se mananca fantastic, ce sa mai.. ca sa nu mai vorbesc de frumusetea vestimentara si a oraselor.
• Plaje ca in filme la doar o ora de mers cu autobuzul.

Drumul de la aeroport pana la hotel a fost terifiant. Am fost pur si simplu socati de mizerie, lipsa de amenajari de pe insula, de pe plaja Poetto (9 km, cea mai mare) si distanta pana la hotel. Ajunsi la hotel, am fost cazati intr-o camera cu vedere spre o turma imensa de oi si probabil de capre. Noroc ca incepand cu a doua noapte am primit o camera cu vedere mai decenta. Hotelul se vroia de 4 stele dar a fost de 3 stele foarte respectabile. Avea minibar (frigider dupa ce ii scoti continutul), aer conditionat, bideu (e important) si balcon. Micul dejun era la etajul 4 si aveam o splendida vedere panoramica:

QT Hotel View VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Alte poze: Cagliari + Plaje salbatice si mai retrase.. de vis

Cagliari VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Sardinia Beaches VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Iar pentru cititorii fideli, niste poze nevazute pe Facebook:

		Sardinia Haz VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Va doresc o vara placuta in continuare.

Sfert De Secol

No related posts.

Timp de 25 de zile am stat in orasul Edmonton din provincia Alberta la niste prieteni de familie foarte buni. Acestia locuiesc intr-un cartier gen Wisteria Lane din Desperate Housewifes. Am fost placut surprins sa ma plimb printr-un cartier cu un design rupt din filmele americane. Pentru noi suburbia este ceva exotic, pentru ei e ceva la ordinea zilei.

O sa ma rezum la Fun Facts despre Canada:

• Nu prea exista trenuri. Ar fi pacat de toata benzina la 1 dolar litrul (dupa scumpire), ce-i drept. Si ca sa nu fiu inteles iarasi gresit: nu se vrea sa se renunte la benzina! Uitati-va la Fahrenheit 9/11.
• Orasele sunt intinse pe orizontala in loc de verticala. E multa prerie si mult petrol, deci de ce sa construiasca in sus…
• Fara masina esti paralizat. Nu exista tramvaie iar reteaua de autobuze lasa de dorit. Oricum au toti masina acolo.. asa ca ce mai. Motoarele de 6.1 l sunt cam la fel de frecvente precum la noi cele de 1.6 l.
• Abonamentele de mobil sunt, din cate am inteles, majoritatea pentru orasul in care locuiesti. Cand iesi din oras (daca iesi, fiindca unii nu isi parasesc orasul toata viata), se percep taxe ca de roaming.
• Impozitele sunt imense: 40%. Insa se si investesc cu cap banii. Singura exceptie (cam urata) mi se pare faptul ca cine suna la salvare plateste vreo 500 de dolari in plus doar pentru serviciul de taxi.
• Bastinasii (indienii), care sunt un fel de rromi de ai nostrii, au gratuitate la salvare. Ei primesc bani de la guvern sa stea dracului pe rezervatia lor, insa nu se jeneaza sa sune la salvare pentru un free ride in oras, de unde isi pot cumpara crack din banii contribuabililor.
• Alcool exista doar la magazinele administrate de catre stat, celebrele Liqour Stores. Acolo poti cumpara orice daca ai peste 18 ani.
• Tutunul se vinde cu mare rusine la magazine special amenajate si prin benzinarii. De regula stramba din nas daca intrebi ce tigari au. Trebuie sa deschida vitrina mata din spate pentru a iti arata. Un pachet ce la noi costa 12 lei, la ei costa 12 dolari.
• In Canada nu exista conceptul de “afara”. Iarna (6 luni de –20 de grade pe an) nu ai ce iesi afara. Vara (2 luni pe an) te macelaresc tantarii. Cred ca am vreo 100 de muscaturi nasoale pe corp. Din fericire au inceput sa se vindece intre timp. Restul de 4 luni ploua si e gri. Deci 3 culori: alb, gri si rosu, de la sangele de pe tine.
• In judetul Alberta (care a avut norocul sa se afle pe cele mai mari rezerve de petrol, gaz si alte minerale din toata Canada), salariile din industriile ce se ocupa cu exploatare sunt mari. In schimb si majoritatea preturile sunt umflate artificial pentru ca se poate. Cei necalificati muncesc cativa ani pe 10 dolari/ora (minimul) iar dupa o vreme isi dau seama ca totusi nu pot avea astfel tot ce isi doresc de la viata de acolo si se apuca de scoli pentru a se mai specializa in ceva.
• O familie cu 2 copii are nevoie de minim 5000 de dolari pe luna pentru a trai decent. Chiriile sunt mari (1000 de dolari pe luna, 2 camere), asigurarile la masini te usuca (1400 de dolari pe an pentru o masina ordinara), serviciile sunt scumpe. Mancarea costa cam cat la noi. Gazul costa un sfert cat la noi. Electricitatea costa jumate cat la noi. Benzina tot jumate dar faci 20 de km pana in centru sau la mall (nu ca in centru ai avea ce face, l-am vizitat tot in 2 ore, cu tot cu facut poze). Masinile de pe continentul acela consuma, nu se joaca, a propos.
• Peste tot unde am fost la oameni in casa (si am fost in multe), am gasit aceleasi intrerupatoare, aceleasi wc-uri, aceleasi geamuri cu aceleasi plase de tantari. Foarte interesant sistemul de la wc-uri. Nu exista perii de curatat scoica. Este construit si actionat in asa fel incat pur si simplu sa nu fie nevoie de de curatare suplimentara.
• In Canada, oamenii (vorbesc de localnici) sunt cinstiti, relaxati si prietenosi. Totul este atata de comod pentru ei incat nici nu as intelege daca ar fi altfel. In Canada nu se fura, sau cel putin nu se fura pana cand mi-au spart mie lacatul de la vestiarul de la sala si mi-au furat ultimii 130 de dolari din portofel. Si toti radeau de masurile mele de siguranta pe intreaga durata a sejurului. “Ce esti stresat ma? In Canada nu se fura ca in Romania.. lasa-le in masina, nu trebuie lacat la dulapior, etc”. Cand am vrut sa sun la politie de la acea sala de fitness, mi s-a spus ca nu pot suna pentru pagube mai mici de 1000 de dolari. Am facut o reclamatie scrisa si m***. Asta e tot ce s-a intamplat. A doua zi am auzit ca au mai fost sparte 4 dulapuri din vestiarul de la barbati. Din nou, nu au avut cretinii ce face. “In vestiare nu avem voie sa filmam, ne pare rau”.
• Pentru hotii necalificati sau alte tipuri de gainarii, Canada (o tara plina de oameni naivi si creduli) este un paradis. Mai mult de atat, daca esti putin smecher, le vinzi si zapada la prosti.
• Pe cum arata nu dau oamenii doi bani. Incaltamintea clasica in Canada este slapul chiar si la –5 grade.
• Pe langa faptul ca acel continent este un paradis si pentru oamenii mai limitati (care nu tin neaparat sa faca ceva interesant cu vietiile lor), mai este si foarte primitor pentru persoanele cu disabilitati, un lucru foarte admirabil din punct de vedere social. O fi Eugenetica mai imorala asa, insa sunt curios ce ati spune dupa ce ati vedea cativa copii facuti incestuos.
• Am fost la Sony sa imi cumpar echipament nou (ca incepe scoala la toamna) si i-am rugat sa imi puna deoparte pentru a doua zi un laptop cu o husa si o camera foto cu 3 accesorii. Dupa ce ca urma sa cumpar de o suma extrem de frumusica, zgarcitii au vrut sa imi dea doar 2% reducere (“ca restu’ sunt deja la reducere”). A doua zi m-am hotarat sa renunt la 2 dintre accesorii. Din fericire acasa m-am trezit si cu ele in plasa. Dupa 20 de zile a urmat faza cu furtul. Da.. stiu.. legea atractiei, echilibru-n univers, nu m-am rugat destul.. morti la tava.. meanwhile, in Darfur: http://www.darfurisdying.com/ 
• Daca stii de unde sa iti cumperi haine (nu din Mall, ci de la outlet-urile de la perferie), iti poti cumpara haine de marca la 30% din pretul normal. Exemple: 15 dolari in loc de 50 pe o bluza Tommy si la fel pe pantaloni scurti, 20-30 de dolari in loc de 60-70 pe tricouri de sport (Clima Cool) Adidas.
• In Canada mai totul este mai sump ca in America, in special electronicele. Daca vrei sa comanzi de pe amazon.com marfa in Canada prin internet, se pecepe taxa vamala de aproape 10% si mai faci si 20 de zile pana la tine. Amazon.ca nu vinde decat accesorii de electronice, de exemplu. Cu masinile importate din Statele Unite e putin mai complicat.
• In Statul Alberta (stat, judet, provincie.. ii zic in toate felurile) se cresc cele mai splendide vite din Canada. Din pacate baietii nu au abatoare in care sa le transeze. Din fericire s-au oferit americanii sa transeze vitele lor pentru ei. Deasemenea, nu au nici rafinerii pentru petrolul extras in Alberta. Ei trimit petrolul pe teava TOT pana in Statele Unite, unde se rafineaza si se trimite inapoi. Cica teoria conspiratiei…
• Canada este, deci, cocota Statelor Unite, in fata careia nu caraie. Nici nu ar trebuie sa declare razboi in caz ca ar dori sa anexeze teritoriul. Ar trebui doar sa emigreze 36 de milioane de americani in Canada si ar fi majoritari.
• Canada seamana cu Scandinavia, mai exact are petrolul Norvegiei, lemnul Suediei si lacurile Finlandei (ma rog.. Finlanda defapt nu se numara printre statele scandinave). Au impozite mari, vreme de cacat, sistem social (prea) bine pus la punct. In schimb este un capitalism mai diferit (in sensul rau) decat la scandinavi. Localnicii canadieni au si de 10 ori mai putina scoala si cultura decat localnicii din Scandinavia. De Rusia nu am chef sa vorbesc fiindca nu ma intereseaza subiectul.
• Siropul de artar costa 12 dolari litrul. Pana la Kaufland in Timisoara se tripleaza pretul.
• Cele mai bune dulciuri din Canada: http://en.wikipedia.org/wiki/Reese’s_Peanut_Butter_Cups

Concluzii:

-> Trageti concluzii singuri.

		Canada La Gramada VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Cu placere.

Related posts:

1. Informatii Viza Turistica + Bilete de Avion Canada
2. Impresii Seattle (+taxe)

No related posts.

Gradina Sfert De Secol VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL

Avem castraveti, zmeura, mure, rosii, rosii cherry, capsuni, rucola, trandafiri, fasole, ardei iute, varza chinezeasca si cateva alte plante mai putin interesante. Rezultatul a fost astazi o salata Sfert De Secol pe cinste:

(Piept curcan, mozarella, rosii, castraveti, in cazul acesta si niste ardei gras ornat cu 40 de pesticide de la Auchan. Se pune sare si ulei de masline extravirgin cat cuprinde. Bogata in proteine de calitate, fibre, si grasimi sanatoase. Se serveste cu dragoste si paine in caz de foame majora sau dupa antrenament)

Related posts:

1. Sfert De Secol despre Legea Atracţiei
2. Sfert de Secol despre escroci pe internet si fitness/nutritie
3. Sfert De Secol despre Burnout in campul muncii

Mai bine de jumatate din populatie ia acum vitamine, chiar daca majoritatea doctorilor ar spune ca nu este necesar. Avem un public care se prinde mai repede decat medicii. Oamenii ar trebui sa inceteze sa fie pacienti si sa inceapa sa fie oameni. De ce sa nu fii sanatos si fericit? Iti schimbi viata, faci sport, mananci corect, te simti mai bine, arati mai bine, traiesti mai mult, economisesti bani, si ai satisfactia enorma ca ai facut-o tu insuti. Ca ai realizat ceva si ca te poti bucura corect de viata. Cat de complicat poate fi sa mananci bine, sa bei sucuri proaspat stoarse si sa faci un sport?

Raspunsul este: Destul de complicat, mai ales fara sa fi citit o documentatie adecvata. Mie personal mi-a luat vreo 4 ani fara sport si cu o nutritie gresita sa-mi dau seama ca asa nu se mai poate. Nici macar dupa 6 luni de sala de fitness (2-3 ori pe saptamana) nu am reusit sa vad rezultate, dimpotriva.. eram mai obosit si mai solicitat decat inainte iar pierderea de grasime si dezvoltarea musculaturii erau minimale. Cel mai important este sa ai grija la detalii. Detaliile sunt cele care fac diferenta, care permit arderea de grasimi, care faciliteaza cresterea in masa musculara si care contribuie la o calitatea mai buna a vietii. Unul din factorii care m-au convins ca este asa a fost intalnirea chiar in prima luna de sala a unei foste colege de liceu, care, cu toate ca spunea ca frecventeaza sala de un an, nu prea arata deloc mai bine. Atunci mi-am dat si eu seama ca nu este suficient sa faci doar sport. Miscarea este doar o parte din ecuatie, restul il constituie o nutritie corecta si sanatoasa. Din pacate, mai ales intr-o tara cu economie in tranzitie, ca a noastra, unde venitul mediu este de sub 350 de euro lunar iar productia agricola rurala o gluma, mancatul sanatos este ori un concept utopic, ori inaccesibil ca pret pentru majoritatea populatiei. Ne hranim catastrofal, asta este adevarul. Iar efectele nu se vad imediat, se vad in timp. Pana si persoanele ce consuma multe fructe si verdeata sunt induse in eroare. Alimentele nu mai au demult nutrientii ce ne imaginam ca au. Si ne mai si miram ca apar bolile cronice in urma carentelor de minerale si vitamine. Nu vi se pare logic? Vi se pare normal sa nu mai apucati pensia la 65 de ani?

La 18 ani (2005) aveam inca vreo 78 de kg. La o inaltime de 1,77 este un raport destul de optim, in teorie. Nu va lasati insa pacaliti de calculul “unitati de inaltime peste un metru – 10 unitati la fete sau – 0 la barbati = kg optime”, fiindca, fara un raport potrivit intre musculatura, grasime si apa, inca mai puteti arata si sa va simtiti rau. Multi sunt pacaliti de aceasta formula in a crede ca au un corp optim, cand defapt au prea multa grasime in loc de muschi si formele nu sunt tocmai angelice. Trebuie sa te simti si sa arati bine, nu sa ai un anumit numar de kg. Trebuie sa stea hainele frumos pe tine si sa gasesti numarul potrivit la tipurile preferate. Marcile care se respecta, am observat ca fac haine in principiu pentru oamenii cu forme armonioase. Cantarul e util, dar mai util este un check-up amanuntit la un nutritionist pe cantarul sau. Cei de la NaturHaus din Iulius Mall fac aceasta consultatie gratuit, in caz ca va mai intereseaza.

Asadar, in anul I am plecat cu vreo 80 de kg la bord spre Bucuresti. Dupa vreo 5 luni de zile de alimentatie catastrofal de nesanatoasa (paine alba, pateu, branza topita, prajeli, bere noaptea), atinsesem performanta de a ma ingrasa 5 kg. In vara de dupa anul I aveam deja 86 de kg si ajunsesem sa arat cam rau. Inca ma simteam bine in pielea mea, insa. Sforaiam deja ca un urs in hibernare, dar nici asta nu ma deranja (pe mine cel putin). De ce mentionez si partea cu sforaitul: la barbati grasimea se depune intai pe piept, abdomen si organe interne. La femei, din pacate, se depune intai pe partea inferioara a corpului. Stim ca e nasol. Si noi regretam asta.

In anul 3 aveam deja vreo 90 de kg. Incet dar sigur ma ingrasam cu vreo 2 kg anual (drumul “optim” spre obezitate). Am mai fluctuat eu cumva in vara lui 2009 pana la 87 de kg (mi-am luat role si le-am folosit vreo 3 luni) dar, dupa aceea, pana in iulie 2010, dupa niste calatorii capricioase prin strainatate, am reusit sa-mi ating apogeul: 94 de kg (garduri!). Fuck yeah! Asta se traducea in vreo 16 kg de grasime in plus si cateva kilograme bune de muschi in minus.

(Ala defapt facea semn unor copii din spate sa mai aduca cricuri.. eram splendid, ce sa mai.. si cica Marocul nu prea are petrol..pff)

A inceput sa imi pese prin martie 2010, insa. Dar precum spuneam mai devreme, mi-a luat peste 6 luni sa-mi dau seama ca faceam totul complet gresit. Prin septembrie 2010 am inceput sa ma documentez tare de tot si am inceput sa imi schimb stilul de viata, nutritie si antrenament. In 5 luni am reusit sa ajung de la 92 de kilograme la 87. Am slabit vreo 6 kilograme de grasime si am pus cam 1 kg de muschi. Tin sa mentionez ca am slabit grasime, si nu apa, intr-un mod sanatos si am construit muschi doar din proteine “naturale”, fara surse gen concentrate proteice sau suplimente de amino-acizi. Am luat doar vitamine (Supradyn, Daily Vits) incepand din septembrie si ulei de peste (animal omega) incepand cu luna decembrie. Din februarie incoace am reusit doar sa ma mentin, deoarece a fost o perioada foarte stresanta si solicitanta. Adevarul este ca mentinerea este o arta. Si nu una usoara, mai ales daca te-ai obisnuit deja cu o dieta bogata in proteine, carbohidrati si grasimi sanatoase. Intr-o zi normala, consum cam 2500 de calorii, intr-o zi cu sala vreo 3500. Si nu sunt genul care sa numere calorii, dar e bine sa beneficiezi de abilitatea de a aproxima. Momentan mai am de slabit vreo 8 kg de grasime si de pus inca vreo 2 kg de masa musculara. Deci inca un an de sala si nutritie corespunzatoare.

V-am povestit aceasta saga, nu de dragul de a-mi face viata si mai publica decat mi-am facut-o pana acum, ci pentru a va castiga increderea in informatia ce va urma.

In primul rand, Despre Nutritie: (simplificat tare si cu multe teme de casa, ca altfel nu ar exista o intreaga stiinta pe tema asta)

Este extrem de naiv sa credeti ca pretul pentru abuzurile din trecut nu va fi unul draconic. Imaginati-va ca acele kilograme de grasime acumulate din pura placere (v-ati dat drumul ca porcii/scroafele) sunt un credit la banca, dar nu orice fel de credit, un credit pe care nu trebuie sa incepeti sa il platiti decat peste niste ani buni. In momentul in care va hotarati sa va corectati greseala/incepe corpul sa hotarasca asta pentru voi, incepeti sa platiti inapoi acel credit. Partea cea mai dureroasa este insa dobanda, tradusa in cazul acesta prin chin si efort. Din pacate nu va fi simplu. Va fi greu. Nu merge cu fente (ciorba de varza, dieta disociata, pastile de slabit si alte ciurucuri cu adevarat nocive).. cine spune ca da, va vrea doar banii. De regula va trebui sa investiti vreo 2 ani in remodelarea corpului si indreptarea abuzurilor. 2 ani de mancat sanatos si facut sport regulat, de cel putin 3 ori pe saptamana. Vorbesc de cei care si-au dat drumul ca vacile-n trifoi timp de 4+ ani.

Insa dracul nu trebuie sa fie totusi atata de negru (asta in cazul in care acceptati sa va schimbati tot regimul nutritiv si de viata.. e simplu! trebuie doar o groaza de efort, timp, ambitie si un partener cu aceleasi obiective sau cu multa intelegere). Va fi destul de greu, trebuie sa recunosc, iar roadele culese nu vor fi intotdeauna pe masura efortului depus, cel putin nu pe veci.

Nutritia este o stiinta extrem de complexa, iar eu nu ma consider un nutritionist. Link-urile ce vor urma provin insa de la nutritionisti in pas cu vremurile. Au dat roade pe pielea mea, altfel nu m-as pune sa le dau drept exemplu. In primul rand trebuie sa stiti despre ce este vorba in alimentatie: (macar chestiile de baza)

Calorii, glucide (carbohidrati), lipide (grasimi), proteine: http://www.getfit.ro/alimentatie/continut-alimente/calorii-glucidecarbohidrati-lipidegrasimi-proteine.html 

Carbohidrati: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/regulile-carbohidratilor.html

Proteine: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/proteine.html

Grasimile: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/grasimi.html

Vitaminele: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/vitaminele.html

Mineralele: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/mineralele.html

Enzimele: http://www.getfit.ro/suplimente/suplimente-suplimente/enzime.html

Fibre: http://www.getfit.ro/alimentatie/dieta-cu-fibre-mituri-si-adevaruri.html

Despre slabit: (puneti mana si cititi, nu fiti leprozauri)

Repet, ideea nu ar trebui sa fie slabitul in sine, ci simtitul si aratatul bine. Corpul vostru este un templu ce trebuie respectat. Cum vreti sa fiti respectati intru-totul cand nici macar voi nu o faceti?

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/slabire-localizata.html

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/slabire-rapida.html

http://www.getfit.ro/slabire/regim-slabire/dieta-pentru-slabire.html

http://www.getfit.ro/slabire/metode-slabire/cura-de-slabire.html

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/alimentatia-si-slabirea.html

http://www.getfit.ro/slabire/regim-slabire/lista-cu-alimente-pentru-slabire.html

Despre cei ce nu pot dar vor sa se ingrase:

http://www.getfit.ro/alimentatie/despre-nutritie/ectomorful.html

Detoxifiere:

http://www.getfit.ro/suplimente/sanatate-frumusete/suplimente-pentru-detoxifiere.html

Sfaturi foarte utile, testate de mine: (mura-n gura)

• Nu consumati lichide (in special bere, alcool sau alte bauturi carbogazoase) in timpul meselor sau imediat dupa. Beti un pahar cu apa cu vreo jumatate de ora inainte de fiecare masa pentru hidratare. Daca bagati si lichide in voi in timp ce mancati, sucurile gastrice si enzimele nu isi vor mai putea face treaba corect, digestia va dura mai mult si va va obosi mai tare iar, intr-un final, daca FMI-ul decide să nu acorde si cea de-a cincia tranşă de împrumut pentru Grecia la începutul lui iulie, bancomatele vor inceta sa mai scuipe bani.
• Beti cat mai multa apa in fiecare dimineata imediat dupa trezire si inainte de micul dejun. E mai buna decat cafeaua sau alte false stimulente. Cafeaua este buna in principal pentru efectul anti-oxidant.
• Taria dinainte de masa da doar un gust mai bun mancarurilor. Din pacate strica in rest fiindca saboteaza ficatul si faciliteaza depunerea de grasimi (si pe zilele urmatoare).
• Treceti complet pe paine neagra si unt in loc de paine alba si margarina, sau alte pseudo-alimente de genul: mezelurile, produsele cu soia sau alti inlocuitori ai proteinelor de calitate
• Inlocuiti branza topita cu branza proaspata. Cat mai putine mancaruri procesate sau gatite. Prin frigere sau fierbere se pierd cam 50% din nutrienti, iar pana in supermarket s-a mai pierdut o tura buna.
• Mancati 6 mese pe zi: 3 principale de maxim 500 gr. una, snack de fructe intre mic dejun si pranz, snack de oleaginoase (caju, migdale, nuci) seara. Nu va speriati de calorii, sunt surse sanatoase si sunt procesate mai bine de catre corp si creier (care foloseste 40% din carbohidrati, de aceea nu sunt dietele low carb sau hipo-calorice idei stralucite, dimpotriva) decat cele din alimentele procesate industrial. Va recomand cele de la Saltino, pe la 35 de lei kilogramul, insa cel mai bun aport de nutrienti le vor avea tot cele crude. Ele ajung insa pe la 60 de lei/kg. Partea buna este insa ca un kilogram va va tine si 2 saptamani.
• Consumati ciocolata amaruie in loc de cea normala. Este mai naturala si contine antioxidanti. Normal ca si eu prefer Ritter Sport si Milka… dar ca sa vezi.. ma controlez.
• Consumati mult ulei de peste si ulei de masline extravirgin. Este sanatate curata (scada colesterolul rau si il mareste pe cel bun, protejeaza vasele de sange deoarece mobilizeaza grasimea de pe ele, facilitand astfel si slabitul de unde trebuie) pentru organism si o sursa foarte buna de energie. Consumati seara daca vreti sa puneti ceva kg.
• Consumati mult peste deoarece contine proteine de calitate si grasimi sanatoase. Este si mai usor de digerat.
• Renuntati complet la sucuri sintetice. Eu mai beau doar IceTea la lucru deoarece nu este carbogazos si contine zahar (carbohidrat simplu) in cantitati suficient de moderate incat sa ma ajute sa lucrez/gandesc dar totusi sa nu se depuna nimica dupa ora 18.
• Consultati tabelul cu nutrienti de pe ambalajele produselor. In general, cele mai sanatoase si curate carnuri vor fi: pieptul de curcan, pastrama de vita, salamul crud uscat, tonul, somonul crud, carnatul afumat. Frigeti-le in ulei sau bagati-le la microunde si ati aruncat banii la gunoi. Cascavalul de regula are si el vreo 20 grame de proteine/100 grame. Mozarella de la Palladin (Germania, ca noi nu stim sa facem dinaia) este iarasi de calitate buna, insa daca cunoasteti vreo vanzatore de cas si urda in piata, go for it. Eu m-am ales cu o eruptie pe piele de la o urda.. si m-a tinut o luna. Nimica grav, dar nah.. mi-a trecut si pofta de atunci.
• La micul dejun aveti mai multe variante optime, depinde de organism. Eu personal mananc cereale cu ciocolata (alea mai sanatoase, gen Dr Oetker sau Schneekoppe) si cu lapte sau paine neagra cu Nutella si cu lapte. Dar nici la un Full English Breakfast nu as spune nu. Cum ma satur cu cereale? Umplu bolul cu ele: 300 ml lapte, 150 gr. de cereale (ei zic ca portia trebuie sa fie de 40 gr.). Am vazut si fete suple care mananca un iaurt de fructe si un mar la micul dejun. Din pacate, nu suntem cu totii fete suple. Partea cea mai faina la micul dejun este ca puteti exagera putin cu zaharul si cu grasimile, atata timp cat sunt surse cat mai naturale. Paine neagra cu unt, miere si lapte iarasi suna bine. Mai ales cu un pumn mare de caju inainte de a iesi pe usa.
• Daca trebuie sa beti seara vreun alcool, incercati sa beti doar vin rosu. Si nu mai mult de un pahar. La Bibliotheka, pe Eugeniu de Savoya, au doar vinuri de calitate, din cate am vazut. Incep de la 12 lei si sunt la nivelul Beciului Domnesc care costa peste 18.

=> Incercati sa va convingeti si parintii de chestiile de genul.

Recomand si acest film cu informatii revolutionare:

http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html

Iar voi, fiti buni si recomandati acest articol mai departe. Macar faima sa imi fac, daca tot muncesc pe gratis.

Observatie: Informatiile furnizate de mine au caracter general si informativ. Pentru un program nutritional personalizat si optimal, consultati un nutritionist.

Related posts:

1. Sfert de Secol despre escroci pe internet si fitness/nutritie
2. Sfert De Secol despre interviuri. Partea a II-a.
3. Sfert De Secol despre Legea Atracţiei

Formalitatile pentru cererea vizei de Canada sunt un stres, ca aproape orice alta actiune de genul (si de data asta nu doar in Romania). Nu mai ai pe cine suna la ambasada din Bucuresti pentru o informatie. Si asta nu pentru ca nu exista numere de telefon la care sa suni, ci pentru ca la celalalt capat se afla doar robotul. Ca sa si fie totul ok, mai exista pe site-ul lor si 2 seturi diferite de documentatie necesara pentru intocmirea cererii: una internationala si una pentru Romania. Initial nu am inteles care lista este cea prioritara, asa ca am inclus tot ce am putut include si am cerut viza prin posta. Acesta este site-ul (international) cu pricina:

http://www.cic.gc.ca/english/information/applications/visa.asp

Eu personal nu am avut nevoie decat de IMM 5257, IMM 5645, 2 poze tip pasaport (doar americanii cer poza patrata de neam prost), pasaportul si IMM 5484, lista de documente necesare. Iata si pagina dedicata Romaniei:

http://www.canadainternational.gc.ca/romania-roumanie/visas/forms_temporary_resident_temporaire_formulaires.aspx?lang=eng

Insa se pare ca invitatia de la un cetatean canadian si analizele medicale nu sunt neparat necesare, asta in caz ca esti tanar sau poti dovedi (prin extrase de cont) ca esti solvabil. In caz contrar, te vor contacta ei, probabil.

Am inclus si o adeverinta de la angajatorul meu, extrase bancare ca sa vada ca sunt solvabil, si taxa de viza “single entry” (55 de euro) platita la orice sucursala Banca Transilvania (aveti un formular pentru taxele de viza de SUA si Canada la intrarea in sucursala, nu uitati sa va aduceti si pasaportul ca altfel va trebui sa mai faceti un drum). Copie dupa biletul de avion nu am inclus fiindca inca nu aveam asa ceva. Dosarul se poate trimite cu un serviciu special DHL pentru vizele de Canada. Acesta asigura si inapoierea tot de catre DHL a pasaportului cu noua viza. Serviciul este insa destul de costisitor (130 de lei) asa ca eu, constient ca banii nu cresc in copaci (si intamplator in delegatie la Bucuresti intr-una din saptamanile ulterioare), am ales sa il trimit cu UPS cu 20 de lei si sa il ridic personal de la ambasada de pe strada Tuberozelor nr. 1-3 (noua locatie!). Am mers la plezneala fiindca nu primisem nicio confirmare cum ca dosarul ar fi fost ok sau ca mi se acordase viza (nu primisem nici macar confirmare ca dosarul a ajuns in cutia postala a ambasadei, dar cine nu risca nu castiga). Ambasada se afla pe strada mai sus mentionata. Eu am luat un taxi pana acolo si l-am lasat pe sofer sa isi bata capul, dar in caz ca aveti mai mult timp liber decat mine (in timpul programului de lucru), puteti sa luati un metrou pana la Aviatorilor, sa mergeti pana la Arcul de Triumf si sa faceti stanga. Dupa vreo 5 minute de mers veti mai putea face stanga o data si veti da de ambasada. In caz ca va rataciti, intrebati un paznic de la o alta ambasada de pe aceeasi strada.

Am ajuns fix la ora 15:00 si dupa o ora de asteptare mi-am ridicat si eu pasaportul. Spre iesire am observat ca viza din pasaport nu continea niciuna din pozele trimise impreuna cu documentele din dosar. Probabil ca si le-au pus in portofele. Am primit viza doar pe 6 luni, a propos. Cei de la Ambasada SUA mi-au dat pe 10 ani.

Dupa expedierea dosarului m-am apucat de partea cu cautatul de bilet ieftin. Din experienta cu zborul catre Seattle de anul trecut, am invatat ca nu trebuie sa te zgarcesti prea tare la zborurile trans-atlantice fiindca lcd-ul din scaunul din fata si alcoolul la discretie face toata diferenta la un zbor de 8 ore. Probabil ca este imposibil sa gasiti un zbor direct Romania-Canada (mai ales daca mergeti in Edmonton, care este fix in partea de vest), asa ca trebuie avut grija si la escale (sa nu fie nici prea lungi dar nici prea scurte incat sa va pierdeti legaturile in cazul unei intarzieri). Voi zbura Timisoara – München – Toronto – Edmonton, iar la intors prin Chicago in loc de Toronto (noroc ca am si viza de SUA).

Am incercat diverse agregatoare de site-uri de ticketing: Expedia.com, Amadeus.net, insa a trebuit sa constat cu mirare ca cel mai “bun” tarif (pentru luna Iulie) l-am gasit prin Vola.ro, o companie din Bucuresti. Am fost placut impresionat de faptul ca daca te inregistrezi pe site ai si optiunea de a rezerva zborul si pretul pentru 72 de ore fara sa trebuiasca sa dai numere de card de debit sau de credit. Ba chiar am primit pana si o reducere de 5% (62 de Euro) pentru ca am platit cu un MasterCard. Acea reducere practic mi-a acoperit asigurarea de sanatate (tot la ei), de bagaj, de pierdere de conexiuni si dreptul de a anula toata calatoria si de a-mi primi toti banii inapoi in caz de anulare a calatoriei. Dupa rezervare esti contactat de catre un agent Vola (recomand sa raspundeti prompt la telefon ca altfel va raspunde dupa ~10 de incercari) pentru formalitatile de plata si alte detalii.

Spre sfarsitul lunii Iulie va puteti astepta la un post intitulat “Impresii Canada” cu poze facute cu viitoarea mea camera foto, un Sony Nex5. Deci stay tuned.

No related posts.