Cand am parasit Bucurestiul pentru a munci din Timisoara, nu am plecat fascinat de ideea ca voi lucra singur din locuinta mea, ci de ideea de a scapa de locul la care am refuzat sa ma adaptez si de cultura de care am refuzat (si refuz in continuare) sa ma atasez. Munca de la domiciliu in regim permanent are niste avantaje foarte frumoase dar majoritatea au fost palpabile pentru mine doar datorita faptului ca m-am intors in orasul meu natal.

Tehnologia si posibilitatea exista, deci. Dar hai sa facem si o comparatie obiectiva intre punctele pro si contra ale muncii de la domiciliul tau:

Puncte pro:

• Economia de timp: probabil ca in ultima vreme v-ati dat si voi seama ca timpul nu prea este de partea noastra, adica daca mergi la un serviciu 8 ore pe zi, la o sala de 2-3 ori pe saptamana, te vezi cu partenerul/partenera regulat iar in weekend mai vrei sa mergi o seara si la un pahar de vorba cu prietenii (pe langa curatenia, ordinea si mancarea ce o mai faci ocazional prin casa) vei observa ca, practic, nu iti mai ramane timp de absolut nimica in rest. Nu o sa mai adaug ocazionalele formari profesionale, extra-curiculare, probleme medicale sau copiii fiindca nu vreau sa devin sinistru. Se castiga vreo 2 ore pe zi (conteaza enorm) deoarece esti scutit de drumul catre si de la serviciu. Deasemenea esti scutit si de timpul necesar pentru a te pregati pentru iesitul din casa.
• Economia de bani: nu stiu altii cum sunt dar eu, in perioadele in care lucrez in deplasare, nu am timp sa prepar pacheţele sau caserole cu mancare pentru a doua zi (defapt nici pentru ziua curenta), asa ca mananac zilnic ceva in sau din oras. Aia costa! Din nou nu stiu altii cum sunt dar eu cand eram in deplasare in alt oras plateam chirie. Si aia chiar costa! Ar mai fi si aspectul vestimentatiei. Acuma depinde cum iti place sa te imbraci. Mie imi place sa merg de regula la camasa si la pantofi la serviciu. Pur si simplu te ia lumea mai in serios. Ideea este ca, muncind de acasa, hainele tale bune te vor tine mai mult (se pune si parfumul, iarasi dupa caz). Plus ca unde mai pui faptul ca, daca esti de sex feminin, vei face economie si la fixativ si la machiaj. Asta da ghişäft!
• Randament mai bun la munca prestata: din experienta pot spune ca frica este cel mai bun motivator la majoritatea persoanelor de pe acest glob. In general, frica este un bun motivator pentru orice. Pentru mine, frica de a fi rechemat la Bucuresti, a constituit un mare avantaj deoarece m-am concentrat mult mai tare si mai serios asupra serviciului si am reusit sa imi autoimpun o disciplina de care nu multi pot da dovada cand tentatiile sunt mari si constrangerile putine. Acea disciplina si acel randament a dat pana la urma super(roade). Unde mai pui ca, daca te superi putin, poti rezolva munca pe 8 ore in 6 si sa iti mai vezi si de vasele ce s-au strans in chiuveta sau alte treburi de care nu ai chef in timpul tau “liber” (gen barbierit).

Puncte contra:

• Izolarea de lume: Omul este facut sa comunice si sa interactioneze cu semenii sai. Izoleaza-l iar in timp va resimti efectele. La mine a inceput sa fie destul de neplacut dupa vreo 6 luni de zile, insa iarna a fost cea mai cumplita fiindca ieseam doar de vreo 2 ori pe saptamana afara din casa. Insa nu pot spune ca m-am comportat anormal deoarece chiar nu prea aveam de ce sa ies afara in frig. Nu imi facea placere iar, daca nu trebuia, nu o faceam. Simplu. Te obisnuiesti in siguratate si liniste iar cand esti confruntat cu o situatie sociala banala, gen un chef, descoperi ca te cam deranjeaza zgomotul si agitatia daca nu iti anesteziezi sistemul nervos cu niste alcool (sau mai rau). E bine sa mai schimbi o vorba cu o persoana live. E bine sa nu uiti de lumea ce te inconjoara. E bine sa iti amintesti zilnic ca esti om, si nu o masinarie ce produce ceva sau ofera niste servicii pentru bani.
• Izolarea de colectivul cu care lucrezi: desigur exista tot felul de mijloace informatice prin care se poate comunica si prezenta orice oricand intr-un mod foarte eficient, dar hai sa fim seriosi: barfele de la tigara sunt de 10 ori mai importante decat orice comunicat oficial ce-l vei primi vreodata de la superiorii tai dragi. Cu timpul lumea incepe sa te uite si, inevitabil, sa te neglijeze. Tin minte cum, dupa primele 3 luni si jumatate de “home office”, m-am intors pentru o saptamana la biroul din Bucuresti pentru a-mi revedea colegii si pentru a mai lucra si cot la cot cu ei. Vreo jumatate din oamenii pe care ii vedeam in cladire imi erau deja necunoscuti iar o parte din cei pe care ii cunosteam dinainte plecase. Nici la tigara nu mai eram chemat, fiindca oamenii nici nu mai constientizau ca pot fi si acolo. Te desprinzi incet dar sigur de colectiv si iti ramane doar claca zilnica (dar de la distanta).
• Dezumanizarea treptata, pierderea de repere: este foarte important sa ai un program cat de cat prestabilit, o traiectorie dupa care cat de cat se te ghidezi si sa nu iti pierzi concentrarea (la figurat). O disciplina si un program cat de cat activ iti tine mintea ordonata deoarece nu o lasa sa umble abrambura pe coclauri sau sa o ia in decor. Aduceti-va aminte de perioada scolii. Era asa o debandada in capul vostru si in perioada aia? Asimilarea de informatie era la fel (daca nu chiar mai mare) dar gandirea parca era tot timpul limpede (ma rog, asta este alt subiect). Ideea este ca aveai un scop iar ala te tinea lucid(ă). Lumea nici nu isi da seama cat de important este pentru psihic sa parcurgi dimineata un drum spre serviciu in care sa te trezesti corespunzator si un drum spre casa in care sa te deconectezi calumea de munca inainte sa iti incepi treburile de seara. Daca intri dintr-una intr-alta fara niciun fel de “buffer zone” (traduceti voi asta, bine?) te trezesti coplesit de ceva ce ar trebui sa copleseasca prea putin.

=> Concluzia este ca munca de acasa este buna doar daca este practicata pentru perioade scurte sau doar ocazional. In schimb nici pierderea a 75% din zi din cauza serviciului nu este o solutie. Trebuie sa existe un echilibru.

Despre noul inceput:

Dupa vreo 8 luni de distractie maxima la mine in birou si dupa auzirea vestii ca s-ar putea sa avem posibilitatea de a lucra la unul din sediile unei firme achizitionate de catre nava mama chiar in orasul meu natal, au inceput tratativele iar dupa inca vreo 6 luni de “fun in the sun” la resedinta Sfert De Secol am primit un mail in care ma intreba cineva daca mai sunt interesat de noul birou. Vazand ca iarna se apropie si comod fiind, am spus “da. cu siguranta, insa de la primavara”. Zis si facut. Dupa vreo 2 saptamani ma trezesc in CC la un mail in care se anunta cu trambite corporatiste ca eu voi incepe sa lucrez la noul birou incepand cu 2 Decembrie 2010.. e bine ca parerile oamenilor se iau in considerare si ca intotdeauna esti intrebat inainte de a fi bagat la inaintare.. dar la faza asta era ceva de genul “calul de capatat nu se cauta la..”.

Asa ca am inceput timid pe 6 decembrie munca in noul birou cu ~50 de colegi noi (si uimitor de primitori) iar a doua zi mi-am facut si frumos intrarea printr-o tura de “prajituri pentru toti”, ca doar a fost ziua mea de nastere. Multumesc, a propos, tuturor ce mi-au urat chestii de ziua mea. Chiar am fost profund impresionat. Desigur, o buna parte au fost de la oameni cu care nu mai am nicio tangenta de ani buni. Facebook e util la faza asta, si in acelasi timp imi dau seama cat de lejera e viata unora care au timp sa ureze toate cele bune unor oameni cu care nu au mai schimbat vreo vorba de peste 4 ani si probabil nici nu o vor mai face vreodata. Asta e ca si aia cu seful care urla dupa angajati in timp astia isi strang lucrurile “I’m sorry I had to fire each and every one of you.. but I’m glad we’re still friends on Facebook?” Ah si multumesc si celor care m-au sunat ulterior. Sa stiti ca eu nu ma pot supara demult pe cineva care mi-a uitat ziua de nastere. Am comis-o si eu la un moment dat, chiar mai grav. Insa data viitoare va rog frumos sa nu o mai faceti urmatoarea sambata dimineata la 8. Not cool.

Precum spuneam adineauri, merg din nou la un serviciu cu oameni reali, circul mult pe jos, iau masa departe de monitor (Pleşkaviţa Bănăţeană de la Agil cu 3.5 lei, este extrem de gustoasa) si inca mai imi permit sa lucrez ocazional de acasa cand e vreme prea urata si nu doresc sa inghet de frig. Pacat ca mi-e o lehamita totala de volumul de munca dinainte de sarbatori. Nu am mai avut un concediu din Iulie iar acuma se mai si zvoneste ca s-ar putea sa ne aprobe doar partial concediile de iarna. Si chiar daca mi-l aproba, nici nu cred ca voi mai apuca sa ma bucur cu adevarat de sarbatoriile acestea. Dar mi-am promis un lucru. Anul asta este ultimul an in care voi mai permite unui job sa imi manance intr-un asemenea hal din sarbatori, tinerete si pofta de viata.

Pentru drumurile inapoi spre case mi-am facut curaj si mi-am tras un portofel electronic de la RATT. Mai trist este ca, mergand cu mijloacele de transport in comun prin Timisoara, ti se aminteste fortat ce saracie lucie “domneste” prin draga noastra patrie. Calatorii RATT (si echivalentul lor din alte orase) sunt adevarata populatie reprezentativa a tarii noastre. Si este trista, mai trista decat in Bucuresti, si nu credeam ca se poate. Iar eu stau mancand din plescavita mea in statie si ma uit la controlorii ce se pregatesc sa urce in tramvaie, gandindu-ma: “Ce dracu’ mai vreti sa le luati, mah…” –> dar trebuie sa “mănâncă” si gura lor ceva.

Ma duc ca trebe sa prind un 14 pana la sala,

Sfert De Secol

Related posts:

1. Sfert De Secol despre Burnout in campul muncii
2. Despre post-modernitate şi Downshifting
3. Alpha Male/Female, by Eve

In a doua seara am mers la sala si intorcandu-ma spre resedinta mea de securist meschin de pe Victoriei (colt cu Regina Elisabeta), m-am oprit jos in dreptul shaormeriei “Aylin” unde, dupa o scurta evaluare a situatiei, mi-am spus.. “aşa nu..”. Infometat dar hotarat si fara scrupule, m-am suit in primul taxi si am rostit cuvintele magice: “La Genin, birjar!!”. Pe drum mi-am dat seama ca aceasta veche oroare de calatorii taximetriste se transformase in timp intr-o noua placere de a mea. E o senzatie foarte frumoasa.. sa savurezi o deplasare in taxi cu geamul usor dat jos si pe scaunul de domn (dreapta spate).. un mic lux ce unge sufletul atunci cand nu esti stresat de treburile ce te asteapta la destinatie. In timp ce ne apropiam de shaormaria fagaduita, i-am spus soferului ca daca nu e coada ar putea sa ma astepte. Nu a fost cazul de asteptari. Coada a fost de 10 minute, ca de obicei la ora respectiva. Mi-am comandat-o si am luat-o la pachet. Am facut semn la alt taxi ce venea din departare si l-am luat din voleu. Intradevar, respectiva m-a costat 32 de lei in seara aia iar faptul ca am mancat-o asa de tarziu m-a facut sa ma trezesc de 2 ori in acea noapte (pentru adapare). Insa nu regret nimic. Ca Edith..

Partea comica a fost cand, pe drum inapoi, in taxi, opreste soferul la trecere si se uita la 2 studente ce traversau. La un moment dat, soferul pe la vreo 55 de ani, gras si infipt in scaunul de Logan, da repede geamul stang jos, scoate capul si urla pe ele (cu multa ura) ceva de genul:

“Ai păduchi, ăh?!?!”

Apoi, in timp ce ele treceau de la stanga la dreapta, da jos geamul drept si urla pe ele:

FUTĂCIOASELOR!!

Apoi se intoarce la mine si zice “Ati vazut, domnu’? ce le poate mintea.. ale drecu’ capre”.. Ce poti sa spui altceva decat “Aşa e!” (fata se scarpina in cap pe trecere.. avea dreptate soferul.. ce mai..)

Trebuie sa recunosc ca intr-o noapte nu am mai avut chef sa merg prea departe dupa hrana si m-am oprit la Aylin (shaormaria de langa scara blocului, de langa Pizza Hut). In timp ce imi pregatea shaorma de vita la farfurie (fara cartofi prajiti), imi notam numarul de la OPC de pe peretele lor.. just in case. Spre surprinderea mea, a fost chiar buna.. dar am tinut bonul in ziua urmatoare. Nu a fost cazul de reclamatii.

In schimb la Pizza Hut. Fira-ti ai dracu’ de jigodii ordinare! La insistentele lu’ Mircea (dupaia mi-a dat dreptate ca mai bine am fi ales Cafeneaua Actorilor) am facut un compromis si am mancat de la fraierii astia. Intram si ne intreaba unu’ instant daca vrem la fumatori sau la nefumatori. Ii spun ca la fumatori si incepe sa ne duca-n capatul salii la separeu. Intru acolo, trag adanc aer in piept si ii spun chelnerului: “Este infect aici.. ne-am razgandit.” –> Chiar era infect. Fumau aia ca turcii iar nemernicii astia nu au o aerisire corespunzatoare. De parca trebuie sa fim si pedepsiti pentru ca vrem si noi sa fumam o tigara la masa. Ne asezam la sectia de ‘oameni’ si comandam cate o pizza “normala”. Vine cu niste scovergi sintetice si se mai asteapta sa fim si multumiti. Mi-am amintit ca mancasem o data 3.5 pizze de genul cu un an inainte, la all-you-can-eat-ul din Timisoara. I-am lasat 1 leu bacsis si nici nu ne-a spus “la revedere”. Proasta era si mirata ca nu i-am lasat mai multi bani dupa ce dadusem cate 19 lei pe gunoaiele alea. Pizza nu era vina ei dar ne-a vazut oameni seriosi. Putea si ea sa spuna mai cu jumate de gura: “Ba, baieti, ba.. mergeti si voi altundeva sa mancati ceva calumea de banii astia.. gen Cafeneaua Actorilor.”

Ajuns in Bucuresti, am zis ca daca tot sunt aici si am niste servicii incluse in beneficiile mele (candva din greu muncite ) sa fac si eu o tura de turism medical (de ce nu?). Ajuns in sala de asteptare (la o clinica privata) il vad pe unu’ ciudat in halat cum se plimba cu mainile lipite de corp, ca un zombie, dintr-un capat in celalalt. Trece ceva timp si ma cheama generalistul la o consultatie. Era ala de pe hol . Printre altele, ii spun ca vreau sa consult un nutritionist (aveam nevoie de trimitere de la el), la care domnul dr. imi spune “eu nu cred in asa ceva”… . Auzi mah.. pe banii mei el crede chestii.. Si mai sunt niste exemple dar nu voi intra in detalii prea intime. Ideea principala este ca m-am lamurit cu doctorii din Romania. Majoritatea sunt niste mediocrii cu diplome (si macelari). Au tocit kilometrii de carti dar le lipseste inteligenta necesara pentru a face analogiile ce conteaza cu adevarat. La dentist (unde iarasi sunt abonat) a fost si mai smecher: meeega clinica de dintari. Vorbesc cu stomatoloaga la telefon in prealabil. Ajung in clinica si intru intr-una din camere. Vine una sa imi aranjeze babetica. Vine si a doua tinerica sa.. imi spuna ca ea este dentista . Dupa ce se uita mirate la plombele mele ca la ceva expozitie de la Smithsonian, se hotarasc ca, pentru cele 3 carii de suprafata din acelasi colt al gurii, au nevoie de o radiografie digitala panoramica . Cred ca dentistul meu din Timisoara ar rade si cu curul de ele. Meserias tipul, nu am ce zice. Daca aveti nevoie de unul bun, sa-mi spuneti. Lucreaza el cam repezit si o mai da-n gingie seara pe la 7 cand pica pe el de somn, dar plombele ce le pune sunt opere de arta. E scump dar e una din zonele in care nu vrei sa faci economie.

Am fost tare mirat insa de faptul ca nenorocitii astia de la RATB au inceput sa dea reclame pe televizoarele unde de regula iti aratau unde te afli pe harta Bucurestiului si ce ruta urmeaza autobuzul. Este, intradevar, o placere sa mergi seara dupa serviciu 45 de minute spre casa si sa o auzi pe vaca aia de Stela Popescu horcaind “Cateeeena”, “Cateenaaa” o data la 10 minute. Pe vremuri era chiar relaxant bus ride-ul ala.. te uitai pe panou la poze cu natura si cu animale dragute, muzica ambientala, de pe geamuri invatai ultimile masini aparute pe piata, mai flirtai cu vreuna (doar cu ochii, desigur.. vai de mine).. era ok.. acuma au stricat si asta.

De fiecare data cand merg la Bucuresti il sun pe Domnul Dr. Pautov.. deci ala doctor pe care il respect. A studiat cardiologie la Moscova, dar a inceput sa practice kiroterapie, s-a mutat apoi in St. Petersburg, si in final la Bucuresti de 7 ani de zile. Este singurul kiroterapeut doctor din Romania. Mi-a spus ca daca il apuca vreodata problemele de spate, trebuie sa mearga in St. Petersburg la un doctor fiindca in Romania nu se lasa pe mana nimanui

Dar ce este Kiroterapia?

Defapt acuma vad ca si-au facut si site.. cititi aici despre tot ce inseamna stiinta asta. Pot doar sa va spun ca o sedinta dureaza 15 minute, costa 70 de lei si face minuni. In strainatate costa pana la 150 de dolari una.

Bilant 12 zile Bucuresti:

- m-am dat de 20 de ori cu metrou-ul, de 7 ori cu autobuzul, de 2 ori cu tramvaiul.

- mers de 5 ori la sala, de 2 ori la masaj, de 2 ori la kiroterapie

- mancat 5 shaorme de la Genin si una de la Aylin

- comandat acasa de la chinezesc (Wu Xing).. bun dar foarte scump, mancat mult peste gras, mancat laturi Bio de la Fru Fru (s-a cam dus dracu’, sau m-am saturat eu).

- vazut 6 doctori –> mentenanta gratuita.. lol

- facut 2 reclamatii pe motive de lipsa de profesionalism

- dus ambele ceasuri in service-urile respective pentru revizii si schimbare de baterie

- stricat umbrela, aruncat in primul tomberon.. gunoaie..

=> Primul soare ce l-am vazut in ultimele 7 zile de Bucuresti a fost la ~11000 m altitudine. Si lumea se plangea ca in Timisoara venise frigul.

Bonus: Poza cu felul doi din meniul zilei (18.5 lei) la restaurant-ul Rossetya:

(duet de peste cu triolet de morcovi)

Related posts:

1. Panică la Bucureşti
2. From Serbia with love :)

Am plecat pe 30 Aprilie la aeroportul din Timisoara pentru a lua avionul spre Barcelona. Peste detaliile de genul orare de zbor schimbate prin mail si faptul ca nu raspunde nimeni la call centerele lor unguresti ever, voi trece momentan. Se face ora 20 iar avionul era programat sa decoleze la 20:30. Nimeni nu schiteaza niciun gest. La ora 20:25 inca nu se intampla nimica iar noi stam in continuare si ne holbam ca boii la poarta de imbarcare unde nu se petrece nimica. La 20:30 se anunta o intarziere de 30 de minute. Bine.. zic.. fie. La 21:00 se anunta inca o intarziere de 30 de minute. Asteptam ca prostii mai departe. Se face 22:00, panoul nu se mai actualizeaza deloc, tolomacul de la aeroport dispare ca sa nu isi ia injuraturi si flegme (ca de.. pe cursele astea cam stiti cine circula de regula). In final se face 11:30 si incepe imbarcarea in avionul sosit de la Bergamo, si nu in cel care ne fusese promis cu 2 ore mai devreme din Budapesta.

Pai bine bai infectiilor, dati macar un cacat de actualizare la fiecare 30 de minute, nu ne lasati sa stam ca vitele 3 ore fara sa stim daca si cand mai plecam! Inteleg ca sunteti niste fripti in cur si incercati sa peteciti pe la toate incheieturile, dar unele chestii tin doar de nivelul de civilizatie si nu de posibilitatile materiale.

La bord ajunsi, decolam si incep caprele alea sa ne explice cat de “pregatiti” suntem in cazul unei catastrofe. Mai bine ne-ar spune direct sa stam doar pe scaunele noastre si sa ne prindem bine centurile.. ca na.. e mai usoara identificarea dupaia. Defapt stai ca la idiotii astia nici locuri nu se mai imprima pe boarding pass-uri din lipsa de tus. Ah stai.. acuma mi-am amintit ca mai nou trebuie sa iti printezi si boarding pass-ul de acasa ca altfel te taxeaza cu 10 euro pentru el la aeroport (true story de la 1 aprilie 2010).

La intors, acelasi tratament.. identic, doar ca acuma am asteptat 4 ore instead of the usual 3. Si mai au si tupeul sa iti mai serveasca cola cu 3.5 euro la bord, jigodiile dracu. M-am si luat in gura cu zdrentele alea ca s-au ratoit la mine cand m-au vazut ca mai dau un ultim mesaj inainte de decolare (cand inca stationam):

- Va rugam frumos sa inchideti telefonul acuma! Astea sunt regulile!!!

- Ce spun regulile voastre de intarzierile de 7 ore si despre lipsa de comunicare cu clientii? Faina politica de struti aveti.

- Pai ce sa facem daca a erupt vulcanul si nu s-a putut circula din cauza norului?!?!?

- Vulcanul a erupt saptamana trecuta, dar chiar e irelevant.

- Atunci haideti sa ne rugam la Doamne Doamne sa nu mai lase vulcanii sa erupa..

(aici mi-a sarit mustarul)

- Auzi Domnisoara, mai putin Doamne Doamne si mai mult Bacardi Breezer din partea casei pentru neplacerile create!!!

Am mai si prins ultimul Airbus A 320 din lume cu scaune fixe. Firma de cacat… cu oameni de cacat.. si pilotul a fost penal de data asta.. inainte de aterizare zici ca dansa lambada fiindca nu si-a calculat bine vectorii.. dar se putea si mult mai rau, desigur.

Si ne-a mai si povestit de localitatiile peste care o sa mai zboare el frumos pana la destinatie, de parca ne-ar incanta cu ceva. Vorba lu’ Seinfeld: “This guy is so excited about being a pilot […] ends up where it says on the ticket anyway, asshole!!!”

P.S. Sa nu imi veniti careva iara cu argumentul de low-cost. 5 milioane nu e low-cost.

Related posts:

1. Sosirea la facultate.. viată de cămin.. oameni, cantine şi ciocolată Milka Christmas Edition

Totul imi merge din plin fiindca fac eu sa imi mearga din plin, iar norocul, daca nu stii sa il folosesti la maxim si sa storci pana si ultimul strop benefic din el.. este complet inutil sau cel putin nu te duce prea departe.

Precum spuneam, sunt in aeroport, este plin, conditiile sunt proaste comparativ cu aeroporturile din vest. Dupa check-in si scanarea dupa metale suspecte ai super-optiunea de a sta 2 ore intr-o sala de asteptare cu pasagerii a inca 4 zboruri programate in intervale de timp ingrijoratoare unul fata de celalalt:

1. Bucuresti – Iasi: 21:05
2. Bucuresti – Suceava: 21:05
3. Bucuresti – Bacau: 21:20  (acuma scrie “Delayed”.. ce surpriza)
4. Bucuresti – Cluj: 21:25
5. Bucuresti – Timisoara: 21:40 (YESSS)

Observati deci cu cine am petrecut vreo 2 ore prin sala asta de asteptare. Dialoguri gen asta imi rasuna inca prin amintiri:

- Nu ar triebuii sâ ni baji dija pi avioani?

- Poati nu mai au autuobuzi…

Dar in fine.. nu mai am chef de stat la palavrageala..

Acesta este mesajul ce doresc sa il adresez in primul rand baietiilor:

Cand va aflati intr-un colectiv si exista mai multe fete prin preajma iar una din fete arata mult mai bine decat celelalte femele, va rog abtineti-va din a-i face complimente exclusiv. Dupa ce ca este un gest de neam prost, celelalte fete fiind insultate indirect,  persoana magulita va mai fi si pusa intr-o situatie atat de stanjenitoare incat nici nu se va mai putea bucura de acele complimente.

Acest mesaj este defapt o aluzie foarte fina.. atat de fina incat nu are nicio legatura cu o fata sau cu faptul ca sunt in aeroport acum.. dar sper ca m-am facut inteles.

Related posts:

1. Sfert De Secol trăieşte tare

Devine tot mai business: la aeroport (in premiera, am facut 40 de minute in loc de 8-9 ore pana aici) m-a asteptat soferul cu o pancarta cu numele firmei (nice), stau intr-un apartament de protocol si toti ma apeleaza cu “Domnul” mai nou (o fi din cauza vestimentatiei).

Am si fost la ambasada Statelor Unite (deosebita cladire) pentru interviu (20 de secunde.. nu glumesc) si am mai si apucat sa merg acuma pana la Genin (10 minute de unde stau –> e ca-n rai). Pacat ca e cod galben in partea asta a tarii.. in rest e splendid.

In fine.. am folosit atatea paranteze fiindca nu am timp sa scriu un articol cu multe detalii.. “I’m a very important man, you see..”

Chestia comica de care va povesteam in titlu este asta:

(un coleg a listat-o si a lipit-o deasupra biroului sau)

No related posts.

Intai as vrea sa va fac o mica recapitulare a statisticilor blogului din anul 2009. Poate va amintiti ca am inceput in Aprilie, o luna in care am inceput sa fac schimbari masive prin viata mea (mi-am luat role).

Dar hai sa nu ne mai intindem la discutii.. acestea sunt datele:

Total=19648 visits (smecher!)

Topul articolelor citite:

Visul unei Shaorme de vara.. phaaa!! 237 Views

Impresii Londra 179 Views

Sistemul de învăţământ din România 159 Views

Urs la masă 151 Views

Din seria “I’m gonna teach you how to live”.. cred. 134 Views

Fine Book Repository 132 Views

Alpha Male/Female, by Eve 116 Views

Maşini cu 2 uşi vs. Garsoniere 115 Views

Asta legat de ideea lu’ Mircea de a face o categorie ‘best of’. Sincer, nu consider astea ‘best of’-ul meu dar probabil ca este pe aproape. Acest top mai atesta si faptul ca, intradevar, in viata conteaza in primul rand ce bagi pe gura. “Urs la masa” este si va ramane probabil si pe viitor surpriza blogului (stiati ca blog vine de la “Web Log”? eu am aflat de curand..).

Totodata, nu putem nici spune ca Sfert De Secol nu este un site extrem de util pentru multi cautatori de informatii cruciale. Uitati-va doar la aceste statistici: (am vazut si mult mai comice..)

Totodata, as dori sa le multumesc oamenilor care imi fac reclama:

La capitolul Browsere mi se pare corect ce se intampla:

Aici, insa, mai avem de lucrat:

Trebuie sa recunosc ca mi-a mai trecut din zelul blogging-ului de altadata. S-a si intamplat o mare chestie (mutarea) care mi-a mai cam triat din timpul si energia pentru scris. Blogul s-a transformat insa dintr-un loc de refulare si de exprimare/exteriorizare intr-un jurnal superficial (adica cu chestii nu prea personale)… ce sa faci.. viata se schimba de la un an la altul.. (I wouldn’t have it any other way)

Iar daca tot suntem la capitolul ‘Happy New Year’, iata si rezolutiile mele pentru 2010:

1. Sa trec de la Dunhill Ultra Lights lung la Dunhill Ultra Lights scurt (sunt un realist incurabil)
2. Sa petrec mai mult timp afara din casa si sa slabesc 5 kg.
3. Sa nu mai pierd atatea nopti ca in H1 al anului fiscal corporatist 2010
4. Sa ma reapuc de pian si canto.
5. Sa ma certific de 5 ori in domeniul care-mi sponsorizeaza viata asta de caine de lux.
6. Sa merg la mare pe o insula din Marea Mediteraneana.
7. Sa ma reapuc serios de sportul meu preferat (unele lucruri raman constante in viata).

Randul tau, Eve.. ca tot spuneai ca vrei sa ti le insiri

No related posts.

Ma tot intreaba lumea de ce nu mai scriu (aproape la fel de des precum ma intreaba de ce ascult Lady Gaga).. e simplu.. nu mai am energie pentru nimica inafara de rutina zilnica.. dar asta sper sa fie doar o faza, o faza care se va termina in ianuarie 2010.

Initial m-am enervat iara cand vroiam azi sa ies in oras dupa o saptamana de muncit 10 ore pe zi ca un apucat ca sa le fie mai bine la saracii colegi in absenta mea.. cel putin cu asta ma tot mint ca sa imi fie mai usor task-ul. Defapt si de drept sunt un mare perfectionist. Asta este adevarul.. asa am fost crescut.. asa s-a batut moneda.. nu-mi place sa las lucrurile in expectativa sau nefinalizate.. imi place sa le las in perfecta ordine si armonie.

Spuneam ca m-am enervat azi cand mi-a spus Viki ca toti ar vrea mai bine sa se intalneasca la 9 in loc de 8. Imi sta in gat moda asta cretina. Cred ca e o ramasita din vremurile in care doar aia care ieseau noaptea in oras erau considerati cool.. e ok bah!! am crescut acuma.. nu ne mai rade nimeni din Unirii. Oricum cred ca stati si frecati menta (ca sa nu zic beliti pula) intre 6 si 9. Dar ce sa fac eu.. un singur om impotriva… mai multor oameni

Asa… revenind la subiect:

Din Septembrie de cand m-am mutat am fost supramotivat sa trag tare ca sa conving corporatia ca sunt demn de home office. In final am fost asa de zelos incat saptamana trecuta, ajuns mut de oboseala de pe tren la seviciu, seful m-a luat deoparte si mi-a spus ca e asa de impresionat de mine incat ar vrea sa ma promoveze. I-am spus “Knock yourself out.. whatever..” (eh.. nu chiar.. dar nu ma impresioneaza prea tare chestia asta fiindca la noi o promovare pe timp de criza e fix pix.. raportat la cat si ce muncim). Am ghinionul (sau poate norocul.. unii si-ar dori asta foarte mult) sa lucrez intr-un domeniu unde am ocazia (ca vreau sau nu) sa imi folosesc toate capacitatiile intelectuale si inclinatiile la maxim. E bine cand te gandesti ca nu neglijezi niciun skill.. dar este extenuant.

Ca sa ma uit in restrospectiva la anul curent.. am nevoie sa imi consult blogul pentru a-mi declansa anumite amintiri. Am rulat anul asta mai multa informatie decat rula un om normal din evul mediu intr-o intreaga viata, iar evolutia inca nu tine cu noi la capitolul asta.

Am mai observat un fenomen de cacat.. de fiecare data cand imi vine concediul.. ma gasesc in perioada de pre-concediu tragand ca animalul “ca sa fie totul bine pentru cand plec”. Pai bah fratilor.. care-i faza aici??!? nu asta este scopul concediului. Daca mai ai si ghinion (sau daca iti iei prea putine zile libere) mai gasesti si munca mult mai multa pe cand te intorci (ca doar in 3 zile nu ti s-au dizolvat chestiile lasate in urma.. in 7 zile ai sanse mult mai mari sa “nu mai trebuiasca”).

Asa ca acuma am fost Griffon si mi-am luat concediu fix in saptamana dinaintea Craciunului.. cand arde totul mai tare.. iar ca sa fie treaba treaba, mi-am mai luat si multe zile libere ca sa fiu sigur ca nu mai gasesc nici un gunoi prin inbox pe cand ma intorc. In schimb o sa lucrez intre Craciun si Revelion (astea se scriu cu mare?) ca doar m-am oferit voluntar (pentru perioada in care oricum toti clientii sunt in concediu.. hahaha). Daca nu ne ofeream cativa voluntari, o facea The Man.

Pe 5 Decembrie anul asta mi-am tinut ziua de nastere si vreau sa mai multumesc o data tuturor care m-au bombardat cu SMS-uri si telefoane in ziua cu pricina. Din pacate mi-am petrecut ziua de nastere in Bucuresti, mut de oboseala si racit cobza, singur (seara) si cu amintiri urate de la curatenia de dupa cheful de la Timisoara (unele chestii chiar nu se mai fac la varsta asta.. de aia va trebui sa va cautati alt loc de a tine revelionul..si asta se scrie cu mare?).

Adevaratul cadou mi l-am daruit defapt pe 8 Decembrie in fata la Genin, Bucuresti. Mi-am luat o Shaorma de berbec cu Ayran (astea stiu ca se scriu cu mare fiindca sunt zeitati) si in timp ce mancam/beam.. mi-am soptit.. “La multi Ani bah..”. Cute dar patetic.. stiu.. dar ce sa faci.. you have to make the best of everything. Sau cum spunea celebrul filosof Jagger: “You can’t always get what you want.. but if you try sometimes, you just might find.. you get what you need..”

(eu zic sa-i dati drumul in timp ce cititi mai departe.. cred ca o sa devina “a thing” de acuma incolo.. pusul de muzica inainte de text zic)

Dupa seara aia de Shaorma a urmat o saptamana intensiva. In primele zile la job am facut din nou cunostiinta cu toate intrigile si toate barfele de la tigara.. incredibil cate poti pierde daca iti iei ochii de pe ei o secunda. Per total mi-a placut insa saptamana de Bucuresti.. mi-a fost dor de aglomeratie, masini faine, mancarea cu care m-am obisnuit atata vreme.. si last but not least: colegi.

Vineri am plecat cu toate etajele noastre la Bran, unde nu am participat la jocurile corporatiste de team building. Am mancat, am baut si am dormit tot weekendul. Sambata seara pe la 10 dansam pe scaune langa sefii nostrii. Imi plac culturile americane de corporatie.. sunt mai placute decat cele romanesti unde distanta provocata de putere cauzeaza situatii stanjenitoare sau limitari de cariera dupa astfel de actiuni inedite.. nu ca n-ar fi si cei din cultura americana oameni.. dar este mai bine. Daca va intereseaza mai in detaliu chestiile de genul asta sa imi spuneti.. ca le am si documentate (chiar de catre mine).

De abia Duminica seara la 10, dupa ce ajunsesem prea devreme la gara, am apucat sa respir usurat si sa ma relaxez putin. Am stat la Spring Time si am mancat 2 hot-dogi cu cate 1.5 lei bucata (mai aveam doar 3.4 lei la mine) si am privit Romania..

Vezi.. Viki… tot am facut ceva util cu timpul dintre 7 si 8 jumate.. ceva util pentru mine cel putin.

Vor mai urma vreo doua posturi despre Lady Gaga (ca tot mi-au sarit toate gotheritzele-n cap de cand cu domnisoara) si Il 2 Sturmovik Birds of Prey (cadoul care imi umple acum tot timpul liber.. multumesc).. poate chiar anul asta.. ca doar saptamana viitoare sunt in concediu si stau cu rotile-n sus.. (pentru ca merit).

Sa aveti un weekend fain!

Sfert De Secol

Related posts:

1. Sfert De Secol trăieşte tare

Fenomenul a luat nastere pe la mijlocul lui August, cand m-am intors de la Bucuresti cu noua mea geanta de Poker, pentru o ultima vizita de weekend la Timisoara.

Acesta este obiectul muncii:

Aceasta este trupa de vineri:

Acea noapte din August a fost destul de haotica deoarece au venit vreo 12 persoane iar masa mea nu poate host-ui comfortabil decat 9 oameni. Ca sa fie totul ok, mai erau si vreo 28 de grade inauntru. Acea noapte a fost pilotul.

Intre timp, dupa 2 luni de jucat saptamanal (exceptand ziua lu’ Viki.. dar in curand.. v-am spus.. se va ajunge la fraze de genul “Imi pare rau, nu pot vineri.. nu ti-o tii sambata?”) a inceput seara sa capete o forma destul de interesanta si constanta; in sensul ca au renuntat cei care nu sunt prea pasionati de joc (gen aia care nu vad ca au culoare si se arunca atunci cand ala de vizavi are 2 Asi). Vinerea asta s-a ajuns pana si la situatia in care am fost nevoit sa contactez 3 persoane pentru a le spune ca nu mai au azi loc la masa (dureros). Poker Night-ul a devenit asadar o prioritate, nu doar o optiune, pentru 9 oameni. Sunt mandru.

Acuma vor urma poze individuale cu participantii de vineri (care de regula sunt prezenti de fiecare data, deci merita sa apara pe site..lol):

Sa incepem cu Teo. Teo este un fel de vanator de gaste. Te-a mirosit, ai pus-o. Deasemenea, este singurul care stie sa invarta jetoanele cu o mana, precum puteti observa in poza.

Mircea aici probabil numara de o chinta.. ca de obicei. Daca se rostogolesc jetoanele, esti mancat. Probabil cel mai calculat si precaut de la masa. De obicei ajunge in finala.

Pe Robi nu o sa il citesti niciodata. No-one has. Ma bucur ca mai nou cand zice ca vine la 9, apare la si un sfert, nu la 3 noaptea.

Gabi de cand cu serviciu lui nou, nu mai prinde prea multe Poker Night-uri.. din pacate. Ce sa faci.. la tăţi ni greu.

Sirbu de regula e omul care aduce compania placuta.

Viki a castigat o tura in prima seara in care a venit si de atunci tot spera ca o sa i se mai intample. Deasementea, el a fost cel care a sabotat o intreaga seara de Poker cu ziua lui. The inhumanity..

Roni e genul care tace si face. Cand te astepti cel mai putin, te rupe in doua cu un all in (defapt cand se asteapta si el cel mai putin fiindca de obicei cam pe atunci vrea sa plece ca moare de somn.. dar respect ca vi tot timpul bah!).

Vlad joaca destul de bine dar de fiecare data trebe sa plece devreme (“ca trebe sa f** ceva in seara asta”).

Eu ma mandresc cu o medie de cate o runda castigata pe seara (“in fiecare seara” :>).

*Puteti da click pe poze iar apoi click dreapta>set as wallpaper/background.

Deasemenea, mai trebuie mentionat si ca nu exista seara de poker fara Dopo Poco (pizzeria nr. 1 din oras) si Angelina Germanotta (Lady Gaga pentru ignoranti). Doar nu credeati ca stam toata noaptea si lasam clipuri de genul asta sa ruleze in fundal:

**Noua Regula: incepand cu vinerea viitoare, pentru a evita situatiile neplacute in care eu sunt nevoit sa refuz alti doritori, participantii vor veni pentru minim doua runde sau deloc.

***Mentiune: Doresc sa imi exprim scarba deosebita pentru cele 3 persoane care au vazut statusul cu taxa de intrare de la messenger si s-au autoinvitat la poker night-ul meu dupa ce 3 ani de zile nu au mai dat nici un semn de viata. Un fel de “fac tot felu’ de combinatii, fac orice sa sara banu’, pă fraieri da-i in mortii ma-sii, ca nu ma fac ei la mangleală”

Sper ca v-au placut pozele de la Poker Night. Urmeaza poze de la Movie Night si last but not least, Hooker Night. Live long and prosper!

No related posts.

Nu ca as fi fost genul care statea la taclale non-stop cu cate 6 ferestre in paralel.. pur si simplu eram acolo in grupul tau select (pentru care tu alegi sa stai online) din intamplare, uitandu-ma la unul dintre cele 17 seriale cu care sunt la zi. Internetul de mare viteza si laptopurile sunt probabil cele mai utile si in acelasi timp daunatoare lucruri din ultimii 3 ani.. “suntem oameni? sau suntem ordinateur?!?!”

Acesta este si motivul pentru care nu ma mai vedeti decat rar pe messenger dupa ora 18 in timpul saptamanii (ca pana atunci trebuie sa fiu online oricum) si aproape deloc in weekenduri. Mi-am luat in sfarsit si un entertainment center in sufragerie (da, Dane, le-am comandat de pe webshop-uri si am economisit vreo 15 milioane.. fit-i-ar monitoru’ dă ras!), deci nu mai am nevoie sa stau inafara orelor de munca cu capul si urechile in cutiuta asta ordinara. Acum pot iarasi sa ma uit de la o distanta mai umana la un serial, un film sau la DVD-urile mele 5.1 cu Dresden Dolls si Deine Lakaien. Chiar si sunetul imi vine din directii multiple (dar cred ca unii s-au prins deja de asta din propozitia anterioara), ceea ce este foarte placut (si natural), cu toate ca perioada de reacomodare este o adevarata provocare.

Am si eu o rugaminte (daca tot vorbeam messenger):

Puteti va rog sa alegeti intre a sta pe invizibil si a sta online cu functia de idle? Pe bune.. astia care isi scot functia de idle ma scot din sarite. Pur si simplu nu este politicos. Muistilor!

Asa.. ma bucur ca am clarificat si treaba asta. In rest.. au trecut 26 de zile de cand am plecat din Bucuresti dar imi par ca 66.. A ramas undeva in trecut.. in ceata.. (asta e doar o metafora.. defapt am o memorie de speriat) insa trebuie sa recunosc ca imi este dor de magaoaia aia.. cel mai mult probabil de agitatie.. aici e totul asa de “slow Monday”. Este comic cum la inceput te oripileaza si te sperie.. dar te obisnuiesti repede (si unde mai pui ca si tu te tot schimbi constant).

Dar e si de la stilul de viata schimbat aproape radical. Rutina s-a spart.. a intrat alta insa fiecare zi parca e o mica provocare asa in nemernicia ei (va trece si asta).. probabil ca sufar de o forma usoara de PTSD (asta chiar va trece). “Out with the old.. and in with the… bleah”

M-a sunat si Razvan azi (-Hey Crabman! –Hey Earl!).. probabil ca ii era dor de mine. Dar e ok.. si mie imi era dor de el (intr-un mod cat se poate de heterosexual). Lasa ca poate vine pe aici luna viitoare si va fac cunostiinta cu el si cu a’ mică:

(eu eram in dreapta la momentul producerii)

Pana si dieta mi-am schimbat-o radical. Atata mancare sanatoasa nu am mai mancat din clasa a 4-a. Am renuntat pana si la Lipton de lamaie.. insa pentru o shaorma de la Genin as da 50 de lei aici (dar sa fie cu Ayran mare! ca altfel nu dau decat 46).

Va salut de la pupitru’ de comanda (HQ)! (cunoscatorii stiu)

Sfert De Secol

No related posts.

As putea sa scriu despre efectele cutremuratoare ale schimbarilor radicale de rutina, as putea sa scriu cum ma simt si ce ma excita mai nou, cum ma culc si cum ma trezesc in partea asta a tarii, cine ma tine treaz sau cine ma trezeste mai nou.. dar pur si simplu nu am chef.. poate alta data.

Defapt de ce sa ma chinui sa elaborez te miri ce articol nou cand pot sa va spun acuma aici ce e nou si ce e altfel.. De ce?

E placut sa ai din nou un frigider pentru care sa faci cumparaturi. E placut si sa mananci si sa bei regulat din el, mai ales daca nu ai mai facut asa ceva de peste 2 ani de zile. E imbucurator sa mananci la amiaz tot timpul cu tacamuri din metal, e bine sa poti pasi in propria-ti camera fara sa-ti pui intai slapii in picioare. E bine sa consumi iarasi apa calda la bucatarie. E bine sa iti speli hainele regulat in loc de 5 masini pline la sfarsit de luna. E fain sa ai o perdea care nu se descompune cand vrei sa o tragi. Este interesant sa iti pese daca cineva iti arunca bere pe perete. Este super misto ca gunoiul pe care il duci la tomberon sa nu fie compus din sticle de plastic golite de aer si cartoane patrate si mari cu mustaciosi pe ele. E exaltant sa stii ca oricand poti pune mana pe telefon si iesi in oras cu cineva cu care chiar ai chef sa imparti niste convingeri sau pareri, chiar si in serile in care nu ai chef sa faci asta. And last but not least, este frumos sa nu miroasa a naftalina cand intri in apartament si sa nu trebuiasca sa te scuzi pentru ororile estetico-plastice care vor urma pe durata vizitei.. ca doar stai in chirie si.. “asa se fac banii in deplasare”.. ah da.. si mai e frumos sa iti poti da voie sa investesti in comfort.

Ce nu e bine si corect este sa vezi o tipa trecand razant si fara cos pe langa tine dupa ce ai intrat in Kaufland cu un carucior si o lista mica in mana. Este si mai ciudat sa observi ca pe langa aripioarele ce flendurau in jurul coapselor nelucrate mai avea si o pereche de aripioare tatuate pe spate. Mica si bruneta, plina de zel si individuality, o vezi repezandu-se prin magazin si o uiti indata ce a trecut..

Apoi te trezesti cu ea la tejgheaua de lactate:

- Aceea este branza feta?

- Da, sigur. Doriti?

- Da, dar va rog mai slaba, daca se poate. Si o bucatica mai mica.

- Aceasta este buna?

- Da. Cat costa?

- Stati sa o cantaresc.. 5 lei.

In momentul respectiv, micuta noastra anarhizda (am uitat sa mentionez ca se vroia punkerita de elita.. si cred ca avea peste 20 de ani) a scos o bancnota de 50 de lei si a trantit-o pe tejghea.. privind vanzatoarea blocata si neintelegand “di ce?”. “La casa se plateste, domnisoara” spuse vanzatoarea pe un ton seren. In acel moment, tanara gospodina se sperie si fugi (fara branza!) inapoi pe unde a intrat (alta dovada ca nu a mai intrat intr-un supermarket din clasa a 4-a).. dar de tatuaje avea chef.. si nu ca as avea ceva cu fetele tatuate… chiar imi plac fetele cu spatele tatuat.. preferabil tot spatele.. dar asta era pur si simplu proasta. Asta da test de nevasta pentru Raul.. du-o la Kaufland.. vezi ce-i poate mintea

No related posts.

“Viaţa este frumoasă si merită trăită. Dar cu toţii stim şi că viata este o curvă.. iar cum curvele de regulă trebuiesc plătite, ajungem la concluzia că viaţa este o curvă frumoasă ce merită plătită..” Echipa Sfert De Secol

Echipa Sfert De Secol statea acum 3 seri linistita in casa, relaxandu-se dupa o zi grea de munca. Dintr-o data mi-a sunat telefonul iar o tanara voce cu accent din estul Romaniei ma salută.

Numarul era neconoscut pentru mine, fata la fel. M-a intrebat ce fac. I-am spus ca bine (prietenilor de regula le spun ce fac). Dupa niste smalltalk m-am hotarat sa o intreb cine este. “O admiratoare de a ta”, raspunse fata. “Te-am vazut in pozele de la mare” continuă, “si ma intrebam daca nu ai cumva chef sa iesi la o cafea”. Atunci am inceput sa o iau la intrebari detective (care detecteaza) pentru a afla cate stie defapt despre mine si daca nu cumva minte cu nerusinare. Am intrebat-o cu ce se ocupa, cum o cheama si cum a dat de numarul meu de telefon. A spus ca are 21 de ani si ca tocmai a terminat facultatea. Mi-a spus ca este in cautare de job si ca este foarte greu in perioada aceasta. Am intrebat-o ce facultate a terminat. Aici deja incepuse sa ezite si sa se balbaie.. mi-am dat seama ca ceva nu este in ordine (de parca pana in momentul respectiv totul fusese perfect natural si normal).

I s-a intrerupt mobilul dar curiozitatea m-a facut sa cercetez cauzele intamplarii.. asa ca i-am cerut id-ul de messenger pentru a continua conversatia. Vroiam sa vad cine dintre cunostiintele mele este pus(ă) pe şotii de genul. Messengerul nu i-a mers in ziua respectiva asa ca am mai sunat-o odata, incoltind-o cu intrebari agresive. Pana la urma mi-a marturisit ca nu are nici cea mai vaga idee cine sunt si ca mi-a format numarul la intamplare. Apoi s-a intrerupt din nou.. Nu am mai incercat sa o contactez fiindca brusc devenisem mai putin curios.. (voi explica la urma si de ce)

Dupa 3 seri a intrat pe messenger si a inceput o conversatie:

Eu: mi se pare extrem de bizar ce se intampla
Eu: in primul rand te-ai balbait cand te-am intrebat acum 2 zile ce scoala ai terminat
Ea: adika?
Ea: ah de aia..

Eu: spune-mi ce-i cu tine.
Ea: am sunat asha la nimereala
Eu: ce te-a facut sa suni la nimereala?
Ea: poate k destinul  [LOL]
Eu: ce te apasa in ultima vreme?
Eu: cel mai tare
Ea: adika?
Eu: pai vad ca esti dezorientata.. nesigura.. este clar ca treci printr-o perioada ciudata si cauti ceva cu care sa iti inneci amarul..
Ea: da asha este
Eu: deci? ce te supara?
Ea: akum 2 saptamini mi-a decedat cineva
Eu: imi pare rau sa aud asta
Ea: asta e
Eu: dar vad ca iti faci acuma un rau din nepasare..
Eu: daca eram vreun nebun si ma intalneam in seara aia cu tine si iti faceam te miri ce..
Ea: nu aveai cum [inca un LOL]
Eu: te-au parasit prietenii sau prietenele cand aveai mai multa nevoie de cineva cu care sa vb? incerc sa te inteleg doar
Ea: da
Eu: multi tipi [INCONSTIENTI] s-ar fi aruncat acuma cu capul inainte in speranta de a face sex cu tine [SI MAI INCONSTIENTI]
Eu: sau puteai sa dai peste vreun nebun
Ea: nu aveam cum
Eu: nu fi naiva
Eu: daca te intreb acuma de ce nu aveai cum o sa imi raspunzi.. "fiindca stiu asta".. deci nu ai nici cea mai vaga idee

Eu: esti din Bucuresti?
Ea: da
Eu: pai si nu ti-ai facut in viata asta macar 2 oameni cu care sa poti vb la nevoie?
Ea: m-au parasit toti
Ea: am fost buna cind am avut bani atit…
Eu: si ce faci momentan? cauti job?
Ea: sincera sa fiu.. sunt escorta [BINGO!!!.. si asta sa va fie invatatura de minte]
Eu: ok.. si asa te-ai gandit tu sa ma racolezi?

Iar atunci mi-a spus ca nu asta era intentia ei.. ca avea doar nevoie de cineva cu care sa vorbeasca. Mi-a explicat ca lucreaza in domeniu de 2 ani si ca este foarte periculos ceea ce face. Mi-a spus ca ora este 100 de euro si unde obisnuia pana acum o luna sa activeze. Realizarile ei majore din acesti ani au fost un 206 CC (idealul ei fiind un M3) si foarte multe haine de la marii designeri (“logic”). A spus ca in ultima vreme a refuzat toti clientii fiindca nu se mai simte in stare si ca vrea sa renunte la sportul asta (probabil spera ca o sa fac eu “an honest woman out of her”). Am intrebat-o totusi ce vrea de la mine, spunandu-i ca banuiesc ca nici nu se gandeste la sex, asa cum nici eu nu prea am chef niciodata sa lucrez peste program. A spus ca m-a contactat fiindca “uneori este bine sa iti faci prieteni noi”.. (foarte drăguţ)

Mi-a spus si ca mai are o sora mare care doreste sa intre in industria pornografica si ca au fost 2 luni in Franta (in delegatie) dar ca acolo lumea este oribila. Mi-a mai si marturisit apoi ca nu are “manager” si ca lucreaza pe cont propriu (ATENTIE-> asa ceva nu exista!). Am mai vorbit cu ea vreo 10 minute (de cate ori ai ocazia sa vorbesti cu o persoana din bransa?) iar apoi i-am multumit pentru conversatie si i-am spus ca ma retrag.

Astazi stateam cu un coleg la receptia de la sala cand dintr-o data imi sună telefonul. Il scot din buzunar si zambesc.. Colegul m-a intrebat de ce zambesc. I-am spus ca brusc propozitia “Mă sună o curvă” a capatat noi valenţe pentru mine. Nu i-am raspuns domnisoarei dar nici nu mai am de gand sa continui comunicarea cu ea. Pur si simplu nu cred ca poate iesi ceva bun din asta, cu toate ca arata foarte bine. Eu i-am explicat ca nu are cum sa ma aibe ca si client, deci a inteles. Poate vrea sa devenim prieteni cei mai buni.

Ce concluzii tragem din intamplarea asta:

1. Dintr-un telefonat anonim de genul nu poate iesi niciodata ceva bun. Stati chill si nu va bucurati niciodata prea tare. De regula este o farsa sau ceva foarte periculos.
2. Baieti.. nu lasati niciodata o femeie de genul sa va tuşeze masculinitatea. Suntem vanatori, deci trebuie sa vanam, nu sa fim vanati. Femeile sunt, drept urmare, prada. Desigur, ele vor pune tot felul de gardulete (obstacole) pe care noi va trebui sa le sarim, dar asta face parte din joc. Este normal ca vanatul sa se comporte asa. Gardurile respective trebuiesc sarite insa cu multa creativitate si fara a da in badaranisme. Nici un barbat nu se va putea bucura vreodata calumea de o victima care se pune pe tava fiindca nu este firesc si nici natural.
3. In Franta lumea este oribila.

No related posts.

Este foarte greu compromisul fiindca risti sa patesti ca mine vineri, cand dupa o suita de weekenduri de “livin da vida loca” te trezesti culcandu-te la 11 seara, in deplasare fiind, dormind 12 ore, pentru a mai fi cat de cat capabil sa faci fata sambetei asteptate cu sufletul la gura.. (ma rog.. eu asteptam tot weekendul cu sufletul la gura dar cand se adauga mult estrogen ecuatiei devine mult mai palpitant)

Dar sa povestesc cum s-a ajuns la o asemenea atrocitate:

Acuma 2 luni de zile mi-am propus sa nu mai petrec mai mult de un weekend pe luna in acest oras (un oras de 2 milioane de locuitori in care te poti simti ca intr-un desert) si pot sa spun ca aproape am reusit.. dar deja ce-i prea mult strica.. sincer.

Tinand-o in ritmul asta frenetic, m-am trezit sambata trecuta la 7 dimineata in celalalt capat al tarii dupa o alta saptamana de job (unde cica ofer servicii de calitate superioara.. fiindca asta scrie in fisa postului). Eu cum nu am fost in viata mea un adept al dormitului de amiaz (visez urat, transpir mult, cica nu sforai, sunt buimac dupaia), am refuzat sa ma odihnesc putin si am continuat-o cu o noapte de poker la un prieten (Vortexul.. lol.. cum sa iti alegi alias-ul dupa un aparat de aer conditionat).

A doua zi am incoronat-o cu blogul anterior, scris afara pe balansoar (foarte boem), care a starnit oarece controverse (mi-a placut fiindca asa trebuie sa fie) si a fost accesat de vreo 200 de ori (record nou). Apoi au mai urmat vreo 4 zile de iesit zilnic in Unirii dar doar pentru a mai fi incoronate de o noapte plina de poker cu vreo 10 oameni la mine acasa, loc unde am mancat niste ardei iuti din productia proprie de sta mâţa-n coada (nu mâţu’ meu, el sta in capsuni.. ca doar se respecta):

(ce sa faci.. la tăţi ni greu)

Joi eram deja grifon dar faptul ca primisem o veste destul de dezamagitoare cu o zi inainte de marele weekend mi-a cam dat peste cap toate socotelile. Noroc ca ne-a salvat un inger (esti un inger!!!) si am putut apoi sta chill.

Deci apuca-te de dat telefoane, intrebat in stanga si in dreapta fiind in situatia jenanta de a fi nevoit sa faci asta cu o zi inainte de event, alergand la gara (cu masina) pentru bilete, iar astea toate pe o mahmureala ca in filme (adica eram grifon).

Singurul tren spre Artmania pleca vineri dimineata la 5:00, un impediment la care nu ne-am asteptat si pentru care eu, the working class hero, cum spune Mircea, nu m-am pregatit corespunzator (tinand-o numai in chefuri). In final am reusit sa rezolv totul si dimineata la 05:00 m-am trezit pentru a lua Sageata Albastra pana la Sibiu.

Pentru cei care nu cunosc Sageata Albastra:

El este un tramvai (pe sine de tren) foarte elegant, foarte curat si care merge foarte lin. In caz ca ai de parcurs distante pana in 100 km, te vei simti foarte bine. In caz contrar, vei suferi ca un caine fiindca scaunele sunt extrem de incomode, la un unghi de 90 de grade impotriva caruia nu poti face nimic.

Asa am mers noi 6 ore pana la Sibiu. Pe tren am intalnit 2 fete pe care le stiam de pe hi5. Paradoxal, una nu prea inteleg ce cauta pe acel tren, cand ea trebuia de fapt sa vina din directia opusa

Am ajuns in Sibiu si au inceput concertele. Piata Mare era bine ingradita, lumea era destula iar sonorizarea dementiala. Norocul meu a fost ca a inceput cu una dintre formatiile mele de suflet, Tristania. A fost frumos sa ii vad dupa 7 ani si pe astia. Pacat insa ca au schimbat solista (Vibeke), cu toate ca si Maria “aduce”.

Iata un before & after:

Spre deosebire de solista noua de la Nightwish, Maria chiar a reusit sa ma satisfaca muzical, cantand aproape toate melodiile clasice ale formatiei, melodii care mi-au facut viata mult mai frumoasa in trecut. Nu o sa va chinui cu ele de data asta fiindca am vazut ce ati votat (si da.. functioneaza.. ).

Dupa Tristania au cantat My Dying Bride, Opeth iar in a doua zi Subscribe, Pain (sunt ok dar prefer To Die For) si Nightwish, a caror noua solista a reusit sa pateze foarte tare melodiile lor consacrate.. vorba Cristinei: “ca frana-n garaj”. Ce m-a marcat insa la festivalul asta, a fost faptul ca gotheritzele sunt tot mai putine si tot mai urate. Era fantastic cate fete urate erau pe metru patrat. Inainte, cand mai mergeam la concerte de genul, era plin de printese ale intunericului.. acuma.. e plin de grifoance (in sensul rau)..

Precum spuneam inainte, vineri seara am luat cartonas rosu la ora 11 si nu am mai prins Opeth, ceea ce m-a intristat putin fiindca este o formatie destul de grea, dar oricum venisem in principiu doar pentru Tristania. Fiind insa mult mai odihnit a doua zi, am reusit sa rezist pana la Nightwish iar datorita instrumentalului lor (si fiindca eram la a 5-a bere) am uitat de osteneala acumulata si am reusit sa ma simt extraordinar pana la 6 dimineata (in Propaganda) intr-o companie extrem de placuta  si un timpuriu mic dejun extrem de amuzant. (unde Mircea a zis ca daca ar fi un gem, ar fi unul de capsuni si unde i-am spus eu ca daca nu era Hi5, sansele ar fi fost slabe sa manance asa ceva la momentul respectiv.. mega deep.. stiu)

Poza din Propaganda dupa 7 beri si 3 Cuba Libre:

si un Jägermeister, ca doar era ziua Anei.. lolozaur

A doua zi am fost iarasi Grifon. M-am trezit la 10:45 fara alarma (alarmat fiind deja de faptul ca aveam de schimbat o masina si un tren de 6 ore jumate) si am luat-o spre parcarea de la Continental. Dupa ce am prins verde la 5 din cele 6 semafoare din Medias (where it’s fun to find out), am ajuns pe peronul 4 (ultimul) al garii cu 10 minute inainte sa ajunga trenul catre Bucuresti. Cand a ajuns am zis: "Mama ce pocitanie de tren..". "Conteaza frumusetea interioara" spuse un tanar de pe peron care ma auzise. Am ras si am urcat in accelerat, gasindu-mi locul (in viata).

In compartiment am nimerit cu 3 tineri, un baiat si 2 fete, care purtau niste cravate foarte bizare la gat. “Oare din ce secta or mai fi si astia?” mi-am soptit in gand. Stateau fiecare cu laptopurile si aranjau chestii in tabele de Excel, folosind un jargon a la finante-banci. Lumina era aprinsa dar eu vroiam sa dorm. Am scanat peretii ca sa ma asigur ca nu au prize si am mai asteptat pana le-au murit bateriile (atunci am urlat “Grifon!!!”). Apoi a urmat o ora si ceva de somn deloc profund (stiti somnul ala de tren in care ai impresia ca nu ai dormit deloc dar au trecut vreo 2 ore? na.. ala). Ba macar nu erau vagoane dinalea cu banchete din piele maro CFR. Ar putea sa faca si pantofi de dama din piele CFR (pentru CFRiste, desigur).. ar fi chiar comic. (daca imi sare acuma careva cu parinti CFRisti la gat ma prapadesc de ras)

De obicei nu ma bag la discutii sterile in tren (mai ales cu fete din secte bizare) asa ca mi-am vazut de somn si pace. Intre timp mai urcase un barbat in compartiment. Era imbracat foarte modest (“cu adidasii rupti in cur” ar spune unii), era nebarbierit si avea o basca cu ceva echipa de ceva in cap. Din pacate, atunci cand vedem un om pentru prima oara, este valabila expresia “Haina il face pe om”. Acesta este tot timpul un foarte mare dezavantaj pentru oamenii in cauza fiindca rareori mai primesc si ocazia de a deschide gura. Omul asta, insa, a primit-o.

Tipul tanar nu s-a putut abtine de la discutii sterile. Au dat-o-n politica, vremea lu’ Ceausescu, economie, Graffiti-ul de pe peretii de langa Ploiesti Vest, integrare Europeana, padurit s.a.m.d. (cacaturi ce se discuta prin tren si nu duc la nimica). Imi era asa o lene sa ma bag in discutia respectiva, cu toate ca o cam cautau cu lumanarea la capitolul cu integrarea, asa ca am stat cuminte, i-am ignorat si mi-am vazut de muzica mea.

Cand au inceput insa discutia referitoare la cravatele alea am inceput sa fiu atent. Erau cercetasi mah! Si tot zicea ala si zicea, explica ce criterii de admisie sunt pentru clubul lor exclusivist, pana cand m-am suparat si l-am intrebat: “dar cum se numeste institutia asta a voastra?”. A evitat complet raspunsul. L-am intrerupt si l-am intrebat  unde se poate inscrie lumea la asa ceva. Iarasi a inceput sa o dea in diverse, cu sucursale teritoriale & stuff dar nimic concret. Neinteresant. Imi venea doar o singura remarca in cap.. dar nu i-am zis-o din respect pentru domnisoare: “Măh tu te duci acolo sa le-o tragi la cercetăşiţe măh! Incerci sa ma aburesti aici cu sisteme de valori and whatnot.. pff!!!” Era un tip pe la vreo 27 de ani cu ochelari, foarte preppy, cu un HTC (Diamond 2 probabil) ce semana cu un Iphone. Tasta atent cu touch-băţ-ul lui si naviga din cand in cand pe site-uri imperialiste.. Vazand cum se chinuie vroiam sa il intreb de ce este masochist.. fiindca nu si-a luat direct Iphone.. Probabil se credea mai interesant cu băţul ala muieresc.. dar ii venea bine, ce-i drept.

Am ajuns intr-un final aseara “acasa” si m-am impotmolit la KFC-ul din gara, unde vanzatoarele sunt extrem de politicoase, reflectand la aceste ganduri in timp ce muscam infometat din aripioarele sarate (nu picante).

Ce am invatat weekend-ul asta (si azi):

1. La Butoiul de Aur se mananca totusi bine.
2. Trebe sa stai chill ca se rezolva (aici sunt ironic).
3. Trebe facuta o pauza cu calatoritul asta.. deci voi amana trip-ul la Iasi cu o saptamana.. (de data asta sper sa fiu apt de poze… deci promit poze)
4. Daca se implementeaza noua regula cu munca obligatorie si sambata, imi dau demisia, iau banii stransi pentru masina si ma duc la Spania sa fac masterat. (sau in Argentina, depinde cati bani mai apuc sa strang pana vine potopul)

Related posts:

1. Sfert De Secol trăieşte
2. Sfert De Secol despre Evoluţie
3. Sfert De Secol despre nişte muzică

Totul a inceput vineri pe data de 11, cand niste colege de la serviciu au decis ca vor sa fie dansate. Noi, fiind foarte ocupati cu vieti personale, ne-am rupt de la gura si le-am facut si hatarul asta. Trebe sa recunosc.. combinatia berarie, formatie live si banda verde la antebrat.. “chiar iti faci treaba cu ea”. Becker Brau este un establishment destul de respectabil, destul de scump, insa berea nefiltrata la halba face toti banii. Am baut vreo 10. A fost bine. Am dansat. Cuvintele sunt de prisos:

View Full Album

A doua zi m-am trezit. Eram atat de paralizat incat mi-a luat vreo 2 ore sa imi fac bagajul. De ce? Ca aveam tren la 15:30 spre Sibiu, unde ma astepta.. multe chestii. Sambata noapte iara a fost nebunie, am umblat din casa in casa, pe la diversi oameni, care mai de care mai interesanti(in sensul bun). Asta fusese insa dupa ce am mancat la un restaurant mult prea bun din centrul vechi al Sibiului. El se numeste “Sibiul Vechi” si are o ciorba de burta ca-n povesti. Paine sibiana, ardei iute si mult mujdei pe langa. Ca felul doi am mancat un delicios muschiuleţ (si asta este singurul diminutiv care il accept la mancare.. mai multe despre asta intr-un alt post) umplut cu sunca si cascaval, iar imprejur ornat cu sos de ciuperci cu legume. A fost divin. Mi-a parut rau ca am comandat si garnitura. De baut am luat un suc natural de mere proaspat facut si livrat intr-o sticla dinaia gen apa minerala anii 90’. Eu de regula nu beau nimic la masa, dar de data asta am facut o exceptie. (si mi-am amintit de ce nu se bea la masa)

A doua zi am mers la concertul Stratovarius la stadion. Ce sa zic.. formatia nota 10, publicul nota 4+. Cum sa vina o mana de oameni la asa o legenda?!?! Solistul a si incheiat cu remarca “See you somewhere!”. Nu la anul, nu data viitoare, somewhere!

Ca sa va faceti o impresie despre Stratovarius(numele este o combinatie intre chitara Stratocaster si vechea familie Stradivari), iata un clip cu una din melodiile lor mai pe placul tuturor:

Cand au bagat “The Kiss of Judas”, Black Diamonds si Eagle Heart am zis ca ne dau lacrimile.. mai ales inceputul acela de bass din.. ghiciti care.

Eu cu John suntem fani de vreo 6 ani.. si de abia acuma apucaseram sa ii vedem live.. deci a fost rupere..

Timo Kotipelto are si formatia sa proprie.. si melodiile sunt cel putin la fel de bune. Ce sa mai zic.. Dragonslaying Power Metal from the Mighty Wargods of Finland.

Apoi am mai ars-o noi junky-style prin Sibiu pana luni(zi in care mi-am luat concediu), cand m-am urcat din nou pe tren spre Bucuresti. Si apropo, am mancat in Sibiu la vestitul Butoi de Aur. Fiind rupt de oboseala, nu mai aveam eu energie pentru mancarurile cu specific, asa ca am lasat-o mai moale, comandand doar o ciorba de burta si o portie de spaghete carbonara. Lasa lasa cu “asta numesti tu lasat mai moale”.. Aia numesc ei carbonara?!? Pastele erau mult prea fierte, si parmezanul lipsea.. Imi venea sa cer zahar la ele.. fira-ti ai dracu’ cu spaghetele voastre. (Si Riri, asta nu e un repros.. compania ta ar fi comensat si pentru cele mai oribile macaroane cu branza din lume..)

La Bucuresti a urmat o saptamana(4 zile) scarboasa de serviciu. Noroc ca a venit un coleg la mine si m-a intrebat:

- Auzi.. tu vii cu noi la mare weekend-ul asta, nu?

- Pfff.. normal! (yessss. inca un weekend junky-style)

Asa ca am fost in vama tot weekendul asta.. grandios loc. Ce-mi place mie cel mai mult acolo este faptul ca este muzica buna si nu vin cocalari cu printese. Ce nu-mi place acolo este ca nu prea ai cu ce sa-ti clatesti ochii.. in general junkiste alternative, cu corpul plin de celulita si cu muschii nelucrati. Aici chiar prefer printesele, dar cum nu poti avea campioane fara cocalari… asta este..

Poze de vineri seara(defapt 6 dimineata pe plaja, toti beti..)

View Full Album

Locuri de weekendul asta unde recomand mancarea(si ce anume):

Papa la Soni: Extraordinara ciorba de tarhon cu afumatura, gulyas-ul a fost banal.

Lyana: Snitel Lyana, Salaul parizian, Fish & Chips, desert placinta cu mere stropita cu inghetata de vanilie.

M-am intors aseara din Vama si am luat-o de la capat cu serviciul.. dar traitul nu se terminase aici.. ca doar azi a fost concertul. Divina regina al operatic heavy metal-ului ne-a incoronat ziua cu un mirobolant concert la Sala Palatului:

Solista a venit cu trupa ei noua(probabil session musicians) si a sustinut un concert de zile mari, cu toate ca formatia a facut geseli dese care mi-au stricat de multe ori ritmul si intr-un fel a fost destul de blasfemic sa o vad cantand Kinslayer, She is my Sin, Sleeping Sun si Nemo cu altii decat Tuomas & Co. A fost blasfemic dar totodata frumos si captivant. Si-a facut intrarea puternic si a schimbat outfit-ul de 4 sau 5 ori. A fost extrem de placut si seren sa o vad pentru a 3-a oara.

A cantat in principal piese de pe albumul ei nou, plus o melodie intitulata “If you believe”, declarata nemaiauzita. Aceasta melodie a fost speciala deoarece a fost prima oara cand am vazut-o cantand la pian.

Melodia mea preferata de asta seara a fost Sing for Me.. dar nu am gasit-o in calitate buna.. in schimb, puteti sa o vedeti in aproape toata splendoarea ei in filmarea asta(cu sonorizare foarte buna, cel putin la inceput):

Si nici cu cover-ul de la Poison nu imi este rusine :>

Poze de la concert puteti vedea aici:

View Full Album

Related posts:

1. Sfert De Secol despre nişte muzică
2. Sfert De Secol despre Interviuri
3. Sfert De Secol despre Evoluţie

Multi au obsesii aproape patologice in legatura cu anumite defecte enervante prezente la alti oameni. In fond.. fiecare este liber sa faca ce vrea… cu conditia de a nu incalca libertatea celui de langa el.

Am auzit o groaza de izbucniri de genul.. nu suport minciuna la un om.. nu suport ipocrizia.. sau.. orice pot sa accept, doar bigotismul nu..

Chiar asa? Poti accepta orice inafara de un anumit defect? Ei, uite, eu nu am asemenea trairi.. pe mine ma enerveaza orice chestie dusa la extrem sau care imi incalca mie libertatea sau fericirea. Uneori ma enerveaza mai tare, uneori moderat. De obicei, oamenii care nu suporta o anumita chestie au o trauma din copilarie(sau mai recenta) legata de acel defect anume, deci din start ar trebui sa stii cum sa ii iei.

Pe mine saptamana trecuta m-a enervat altceva la culme. Cand vad oameni tristi, necajiti si vai de mama lor, ma ia cu tristete.. dar cand vand oameni vai de capul lor,  dar care nu reactioneaza pentru binele lor atunci cand salvarea este literalmente la o intindere de brat, ma apuca toti dracii.

A venit vara, iar in orasul acesta zici ca in fiecare luna iunie moare cate ceva din noi.. Stau mai nou in fiecare zi in statia de autobuz(ca inca nu am strans bani de o masina.. mai am) si chiar pescui autobuzele cu acele izvoare de fericire montate pe acoperis.. adica cele cu instalatie de aer conditionat.

Acum avem doua variante.. ori vine unul ca geamurile larg deschise, in care soferul a oprit instalatia cand a vazut ca nu are cu cine, ori vine unul cu doar cateva gemulete deschise dar cu instalatia pornita. Urcand la prima statie, de obicei verific imediat daca e pornit sau nu, iar dupa aceea, ma apuc ori sa injur de toti D-zeii, ori sa inchid geamuri. Jumatate de autobuz se uita la mine ca la circ, dearece nu intelege “Di cie?” fac asta.

Apoi m-am asezat intr-un loc destul de conditionat(acuma povestesc exact ce mi s-a intamplat saptamana trecuta.. ca e chiar interesant) si imi vad de liniste. Dintr-o data, un iobag, ca altfel nu il pot numi, se trezeste sa deschida un geam. Eu, ma intorc la el si ii spun pe un ton foarte frumos si civilizat: “Nu va suparati, inchideti va rog geamul?”. El, uitandu-se la mine cu o fata de om bulversat, nu gesticuleaza nimic. La care eu, pricepand ca va fi mai greu decat am anticipat, ii spun “inchideti va rog geamul fiindca este instalatia de aer conditionat in functiune”. El, cu o mimica dintr-o data mai isteata, se intoarce catre femela care il acompania, si ii cauta acordul in expresia fetei. Aceasta aproba din cap(probabil ca avea chiar 2 facultati romanesti), iar el se hotaraste sa imi urmeze sfatul benevol, tragandu-mi insa o privire ostentativa.

M-am uitat mai in fata autobuzului, unde 2 geamuri erau larg deschise, iar la gura unuia statea alt troglodit cu capul proptit in curent.. “ca sa se ventilează”. Eu nu as avea nimica impotriva lor daca nu m-ar priva pe mine de un drept care prin plata biletului de autobuz mi se cuvine. Spre sfarsitul calatoriei m-am mai gandit eu asa sa mai fac un bine neajutoratilor din autobuz asa ca m-am dus frumos si am mai inchis si celalalte geamuri ramase larg deschise. Dupa ce am inchis ostentativ ultimul geam, in speranta ca dobitocii respectivi ar putea sa priceapa mesajul, m-a luat un pensionar la rost: “Ciei? te tragie la urechie?”.. In momentul ala.. mi-a venit sa ii trag eu una lui la ureche.. dar m-am abtinut.. si doar am urlat pe el: “E pornita clima, uitati, scrie si pe pereti.. ca la prosti.. NU DESCHIDETI GEAMURILE IN TIMPUL FUNTIONARII”. Cred ca a inteles mesajul.. ca nu a mai spus nimic. Si acuma.. ca sa nu ziceti ca sunt un nesimtit fara scrupule.. era un mitic dinala borat care si-a transmis remarca cu multa rautate si batjocura in ton. Dar nu-i nimic.. va aranjez eu..

Fazit:

In Bucuresti oamenii care circula cu mijloacele de transport in comun sunt cei mai tristi, inculti, nemanierati si distrusi oameni pe care i-am vazut vreodata. Dupa ce ca trebuie sa mearga in putoare si inghesuiti pana ii ia dracu’, nici nu sunt in stare sa profite de putinul bine care li se ofera. Nu am pretentia ca un “Dorel” de rand sa cunoasca modul de functionare a unei instalatii de climatizare, insa am pretentia sa citeasca macar indemnurile de pe pereti. Intradevar.. nu ai cu cine.. si asta intr-un oras in care nu mai ai unde sa iti stingi tigara pe strada, fiindca tiganii au furat pana si placutele de metal de la pubele, pentru a face si ei un “ban cinstit” la fier vechi.

Si ca sa finalizez articolul intr-o maniera de om informat si la curent cu lumea:

Doresc sa le urez celora care i-au plasat pe cei trei magnifici la Straßbourg un calduros “Fuck You!” Tocmai ati asigurat un mandat de stand-up comedy, iar rasul va fi unul foarte amar si pe seama noastra…

No related posts.

Am iesit afara, ploaua torential, am sarit in masina si am luat-o spre Mall. In masina era ca in frigider(era pornita clima pentru dezaburire). Ajungem la Mall, intram in parcarea subterana deasupra careia scria “Locuri libere: 000” dar romanul este inventiv. A parcat de a trebuit sa ies pe la sofer. (mi-a amintit de ceva film prost in care tipul merge sa o ia pe una de acasa pentru date si o pune sa intre pe la sofer fiindca are o problema cu portiera din dreapta..hahaha.. talk about a first impression)

Urcam scarile si ajungem la Burger King. La tejghea era liber asa ca s-a pus asta sa comande primul. Cere un Whopper cu extra branza.. asteapta.. si zice:

- Acuma tu trebuie sa ma intrebi daca vreau “King Size”!!!

- Ce?!?

- King Size!! E brandul vostru

La care ea mormaie ceva chestie obraznica.. scrie ea ce scrie acolo pe display.. si intreaba:

- Mare?

- Nu mah! E King Size!!

- King Size?

- Nu, merci. Normal. Si o inghetata de fructe din padure.

Primim mancarea si ne asezam la o masa. Spre sfarsitul mancatului ma intreaba daca am tigari.. Nu aveam.. asa ca am inceput sa ne uitam dupa promoter-itzele de la Marlboro Filter Plus. Trece una, o ratam, vine alta si se opreste la vecinii nostrii. Cand am auzit ca aia nu erau fumatori.. am chemat-o la noi: “Hai aici ca aia nu stiu sa traiasca!!” hehehe (cu limba pe-afara)

- Ah.. deci aici sunt fumatorii (zambet de marketing).. Ce tigari fumati?

- Marlboro.. Plus.. Filter.. Plus.. (raspuns de free stuff)

- Atunci am sa va prezint noul Kent Surround.

-

- Ala de ti se-nvarte fumu-n gat?

- Da, ala (hihihi-ras de pitzipoanca)

- Dezgustator.. Ai fumat vreodata dinastea?

- Nu, acestea sunt de 0.4 mg.. eu fumez mai tari, dar tot de la British American Tobacco.. ca acolo lucrez..

- Ce?

- Dunhill Negre..

- Sweet..

- Daca participati la joculetul acesta de pe PDA-ul meu.. castigati un pachet.

Am castigat fiecare cate un pachet. Pleaca.. terminam de mancat.. ca ne-a prins cu whopper-ele-n gat. Ma intreaba asta..

- “De ce nu i-am cerut numarul de telefon?”

- “Ca ne-a amuzat prea tare.. si am uitat.”

- “Sa nu mai facem asta..”

- “Nu.. auzi… ce faceam daca ii ceream telefonul.. ni-l dadea.. si apoi nu mai pleca?”

- “LOL”

- “Ar fi ciudat.. nu? Adica.. nu prea ai ce sa ii zici.. ca deja ti-ai facut planul ca o suni peste 3 zile(-because that’s what Jesus wants us to do-).. si nici nu poti sa o hâşâi cu un ziar.. ca nu se face..”

Strange..

Am ajuns in fata blocului iar in ploaie ne astepta Alexandra.

TO BE CONTINUED…

No related posts.