It’s funny because it’s true

No related posts.

Devine tot mai business: la aeroport (in premiera, am facut 40 de minute in loc de 8-9 ore pana aici) m-a asteptat soferul cu o pancarta cu numele firmei (nice), stau intr-un apartament de protocol si toti ma apeleaza cu “Domnul” mai nou (o fi din cauza vestimentatiei).

Am si fost la ambasada Statelor Unite (deosebita cladire) pentru interviu (20 de secunde.. nu glumesc) si am mai si apucat sa merg acuma pana la Genin (10 minute de unde stau –> e ca-n rai). Pacat ca e cod galben in partea asta a tarii.. in rest e splendid.

In fine.. am folosit atatea paranteze fiindca nu am timp sa scriu un articol cu multe detalii.. “I’m a very important man, you see..”

Chestia comica de care va povesteam in titlu este asta:

(un coleg a listat-o si a lipit-o deasupra biroului sau)

No related posts.

Este al naibii de greu sa il faci sa stea pe loc si sa se mai si uite la tine.. mai facem si maine un session. Poate avem noroc si prindem niste unghiuri mai adorabile..

Related posts:

1. Sfert De Secol părăseşte Bucureştiul
2. Sfert De Secol despre Interviuri
3. Sfert De Secol despre Evoluţie

Fenomenul a luat nastere pe la mijlocul lui August, cand m-am intors de la Bucuresti cu noua mea geanta de Poker, pentru o ultima vizita de weekend la Timisoara.

Acesta este obiectul muncii:

Aceasta este trupa de vineri:

Acea noapte din August a fost destul de haotica deoarece au venit vreo 12 persoane iar masa mea nu poate host-ui comfortabil decat 9 oameni. Ca sa fie totul ok, mai erau si vreo 28 de grade inauntru. Acea noapte a fost pilotul.

Intre timp, dupa 2 luni de jucat saptamanal (exceptand ziua lu’ Viki.. dar in curand.. v-am spus.. se va ajunge la fraze de genul “Imi pare rau, nu pot vineri.. nu ti-o tii sambata?”) a inceput seara sa capete o forma destul de interesanta si constanta; in sensul ca au renuntat cei care nu sunt prea pasionati de joc (gen aia care nu vad ca au culoare si se arunca atunci cand ala de vizavi are 2 Asi). Vinerea asta s-a ajuns pana si la situatia in care am fost nevoit sa contactez 3 persoane pentru a le spune ca nu mai au azi loc la masa (dureros). Poker Night-ul a devenit asadar o prioritate, nu doar o optiune, pentru 9 oameni. Sunt mandru.

Acuma vor urma poze individuale cu participantii de vineri (care de regula sunt prezenti de fiecare data, deci merita sa apara pe site..lol):

Sa incepem cu Teo. Teo este un fel de vanator de gaste. Te-a mirosit, ai pus-o. Deasemenea, este singurul care stie sa invarta jetoanele cu o mana, precum puteti observa in poza.

Mircea aici probabil numara de o chinta.. ca de obicei. Daca se rostogolesc jetoanele, esti mancat. Probabil cel mai calculat si precaut de la masa. De obicei ajunge in finala.

Pe Robi nu o sa il citesti niciodata. No-one has. Ma bucur ca mai nou cand zice ca vine la 9, apare la si un sfert, nu la 3 noaptea.

Gabi de cand cu serviciu lui nou, nu mai prinde prea multe Poker Night-uri.. din pacate. Ce sa faci.. la tăţi ni greu.

Sirbu de regula e omul care aduce compania placuta.

Viki a castigat o tura in prima seara in care a venit si de atunci tot spera ca o sa i se mai intample. Deasementea, el a fost cel care a sabotat o intreaga seara de Poker cu ziua lui. The inhumanity..

Roni e genul care tace si face. Cand te astepti cel mai putin, te rupe in doua cu un all in (defapt cand se asteapta si el cel mai putin fiindca de obicei cam pe atunci vrea sa plece ca moare de somn.. dar respect ca vi tot timpul bah!).

Vlad joaca destul de bine dar de fiecare data trebe sa plece devreme (“ca trebe sa f** ceva in seara asta”).

Eu ma mandresc cu o medie de cate o runda castigata pe seara (“in fiecare seara” :>).

*Puteti da click pe poze iar apoi click dreapta>set as wallpaper/background.

Deasemenea, mai trebuie mentionat si ca nu exista seara de poker fara Dopo Poco (pizzeria nr. 1 din oras) si Angelina Germanotta (Lady Gaga pentru ignoranti). Doar nu credeati ca stam toata noaptea si lasam clipuri de genul asta sa ruleze in fundal:

**Noua Regula: incepand cu vinerea viitoare, pentru a evita situatiile neplacute in care eu sunt nevoit sa refuz alti doritori, participantii vor veni pentru minim doua runde sau deloc.

***Mentiune: Doresc sa imi exprim scarba deosebita pentru cele 3 persoane care au vazut statusul cu taxa de intrare de la messenger si s-au autoinvitat la poker night-ul meu dupa ce 3 ani de zile nu au mai dat nici un semn de viata. Un fel de “fac tot felu’ de combinatii, fac orice sa sara banu’, pă fraieri da-i in mortii ma-sii, ca nu ma fac ei la mangleală”

Sper ca v-au placut pozele de la Poker Night. Urmeaza poze de la Movie Night si last but not least, Hooker Night. Live long and prosper!

No related posts.

Eu personal consider ca aceasta campanie ar fi buna doar pentru Statele Unite. In Romania as investi exclusiv in copiii mediocri. Vorba lu’ Mircea: investesti in astia destepti din Romania si te trezesti cu un masiv “brain-drain” (adica iti pleaca toti la America sau la Germania) inainte ca statul sa inceapa sa se bucure de macar un leu de “return on investment” (in industrie se spune ROI).

Related posts:

1. Sosirea la facultate.. viată de cămin.. oameni, cantine şi ciocolată Milka Christmas Edition
2. Costuri neasteptat de ridicate de viata

Eu n-am scuza pentru ca n-am mai scris… am fost pur si simplu fie ocupata fie distrata.

In weekend am ajuns prin Bucuresti. Mi-am adus aminte de ce iubesc orasul asta atat de mult si de ce mirosul lui ma face mereu sa zambesc! N-am ajuns intamplator ci foarte voit de prin mai. De ce? Pentru ca unul dintre cantaretii mei preferati a concertat sambata noapte in Fabrica…

Aventura a inceput de vineri cand in loc sa plec cu trenul de 4 am reusit cu chiu si vai sa-l prind pe cel de 7 jumate si cu si mai vai sa ajung in capitala dupa 4 ore (trenul era InterCity… imi reamintesc calatorind cu CFR-ul de ce multi prefera sa dea la nasic). Nici n-am ajuns bine si atmosfera s-a schimbat rapid: “one michinejun please!” (e cu subanteles dedicat). Sambata a venit usor si la 9 jumate seara cu mari greutati si neintelegeri am ajuns sa plecam spre Fabrica. Din toti care credeam ca vor veni am ramas doar eu si ma’ very best brother of a friend! Cea mai lunga calatorie cu metroul si cele mai exaltante statii de tramvai experimentate cu atata euforie.

Cand am ajuns am auzit niste fete zicand: “Se vede ca asta e primul weekend de toamna de clubbing”… si am inteles de ce: Fabrica era plina si inca dublul oamenilor asteptau afara. O ora si ceva mai mult dupa ce am ajuns am reusit sa intram… greu… dar cu zambetul pe buze ca I will see the 3rd demigod…

Am platit intrarea si m-am oprit sa-l astept pe Adi… … …

Acum ar fi momentul sa va zic si despre ce concert era vorba: DUB FX, NUMA Crew (Firenze, IT), BONG-RA, Yuffa & Hardcore. Cel pe care il asteptam cu atat patos este desigur Dub Fx.

In timp ce ma intorceam sa vad de ce Adi intra asa greu, dragul de Dub trece pe langa mine, ba mai si se opreste si… eu… fiind sooooper prajita nu am resusit de cat sa zambesc stupid in loc sa-l iau in brate si sa-i multumesc ca exista (sunt sigura ca fiecare dintre voi are o lista mai lunga sau mai scurta de muzicieni hiper-preferati, si ca si voi ati avea reactii ciudate pe langa ei). Am intrat in club, am servit ceva de baut, ne-am ales niste locuri mai in fata, am ascultat ceva Bong-Ra (ma bufneste rasul cand imi aduc aminte ca a trecut cred ca de vreo 5 sau 6 ori pe langa mine si de fiecare data m-a calcat pe picioare si eu l-am injurat de toate neamurile pana sa-mi dau seama ca era el…:D) care a bagat destul de ok ca sa creeze atmosfera necesara si… am asteptat cu sufletul la gura.

A intrat si Dub Fx pe scena (din pacate fara Flower Fairy care avea ceva probleme acasa… girlfriend & co-singer) si a fost demential… a fost ca in filmari si a fost cat se poate de real! Si cel mai important este ca EU am fost acolo sa vad magia (puteti sa ma blamati dar  inlocuiti-ma pe mine cu voi si pe Dub cu cantaretul no 3 de pe lista voastra).

Ii multumesc frumos pentru venire, il mai astept cu drag si alta data si… ma bucur ca omul a inventat muzica (chiar inaintea cuvintelor), pentru ca ea reprezinta atat de mult pentru noi.

Ca si challenge si ca sa mai disociem si sa cunoastem experientele altora, provoc pe doritori sa numeasca macar 1 cantaret/trupa preferat/a!

Va salut respectuos!

P.S.: Semizeii no 1 si no 2 – in curand!

No related posts.

“Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, vei reuşi. Dar în acelaşi timp trebuie şi să ai grijă ce îţi doreşti, că poate ţi se întâmplă.”

Oricat de imputit, supraaglomerat si urat ar fi, as minti daca as spune ca nu imi va fi putin dor de el. De 4 ani locuiesc pe aici si m-am obisnuit cu un anume stil de viata, am cunoscut foarte multi oameni si m-am dezvoltat puternic pe mai toate ramurile posibile. Bucuresti mi-a oferit multe avantaje si satisfactii dar mi-a cauzat si foarte mult stres si lipsa de fericire (fenomenul cred ca se numeste “viaţă”).

Exemplu de stres si nefericire? Ceva de genul:

As Things Unfold

Let truth be told
Let songs be sung
As things unfold
I do fight on..

These 4 long years I’ve lingered here
and my soul kept on crying
For truth be told
As things unfold
I was slowly, slowly dying.

And one should know
that horrors show
themselves as little glimpses,

In time, with rhyme 
and strength divine
they stir one’s buried weakness.

In misery and loneliness
With no caress
and much distress
I leave you now and find my path
to quench my wrath
in freedom..

Dar post-ul acesta nu este unul trist si melancolic! Este unul in care jubilez!

Acum 23 de zile am primit vestea cea mare, afland ca, in sfarsit pot pleca. Au urmat apoi ~2 saptamani de angoasa si uimire. Totul parea ireal, ciudat si intr-un oarecare fel intimidant. Toti ne temem de schimbari radicale ale rutinei dar mi-am dat seama ca fusesem orbit in ultimele 2 luni de mirajul Bucurestiului de vara. In aceasta perioada, in ciuda caldurii sufocante (care in anul acesta a fost mult mai milostiva decat in cei 3 ani precedenti) orasul este cel mai aerisit datorita vacantei elevilor/studentiilor si datorita concediilor. Imaginati-va cat de pustiu pare Bucurestiul intre 1 iulie si 1 septembrie, cand pensionarii ce se tem de caldura stau in casa, elevii si studentii nu merg la scoala/facultate iar majoritatea populatiei active paraseste orasul pentru a se recrea. Pare chiar mirific. Asa ar trebui defapt sa fie Bucurestiul pentru a fi suportabil, deoarece infrastructura nu permite o viata placuta decat pentru jumatate din populatia sa.

Dupa acele ~2 saptamani, gandindu-ma la toata teoria asta, mi-am dat seama ca incepand cu 15 septembrie (cand elevii incep iarasi scoala si studentii alearga de nebuni impreuna cu parintii prin oras pentru a gasi gazde, camin sau chirii) lucrurile incep sa se duca dracului instantaneu iar Bucurestiul revine la onorabilul sau statut de “shithole”. Dar 15 septembrie este doar inceputul. Urmeaza apoi si vestitul 1 octombrie cand incepe si facultatea. Acela este apogeul ororii.

Mi-am dat seama, asadar, ca nu prea are de ce sa imi mai fie dor de el, mai ales ca voi avea privilegiul de a-l vizita cate o saptamana in Decembrie, Martie, Iunie si Septembrie pentru urmatorii ani (acuma nimic nu este sigur in viata dar acestea imi sunt ordinele momentan). Chiar cred ca ma voi bucura de acest avantaj, fiindca in Bucuresti poti intreprinde multe lucruri ce in alte locuri din Romania nu sunt posibile. Asadar, sunt fericit si usurat.

Am pregatit un album cu peste 30 din cele mai frumoase poze facute de mine vreodata in Bucuresti (asta ca sa vedeti ca Bucurestiul poate fi si foarte placut cateodata).

View Full Album

Foarte important de retinut este faptul ca vestul tarii noastre nu este deloc reprezentativ pentru Romania. Pentru a face intradevar cunostiinta cu tara noastra draga si cu numeroasele culturi cu care ne mandrim, este absolut necesara o vizita (preferabil de minim o saptamana) la Bucuresti. De ce? Fiindca de aici pornesc majoritatea lucrurilor. Aici simti adevaratul puls si, de ce nu, aici se invart adevaratii bani din tara asta. Este o extraordinara punte de lansare pentru orice roman, este un rau necesar ce da numeroase roade in timp.

Lucruri ce imi vor lipsi grav de tot incepand cu luna septembrie:

- Glumele si barfele (la care nu o sa mai am atat acces) din pauzele de tigara (si nu numai) cu colegii de la serviciu

- Razvan (colegul de apartament care se tireaza si el in scurt timp)

- Puiul Casei (vezi post-ul cu mancarea in Bucuresti)

- Fru Fru (la fel ca mai sus)

- Shaormele adevarate de oaie si berbec

- Autobuzul 300 nevăr forget..

Cred (dar nu sunt sigur) ca imi vor mai lipsi si zbieraturile frenetice ale tigancilor ce colecteaza fier vechi dimineata:

I-am si filmat pe nenorocitii astia (si tiganca sarea foarte comic pe fier ca sa-l rupa de la capete).. dar nu mai gasesc clipul si mi-ar fi lene sa il convertesc pentru site oricum.

Incepe un nou capitol, un capitol in care sper ca viata sa imi aduca mai mult din tot ceea ce mi-a lipsit toti anii astia.. Ma simt de parca m-as intoarce din razboi. Mission Accomplished!

Fuck yeah!

Am pregatit si niste artificii pentru (mine) a-mi celebra plecarea (functia de pozat artificii de pe Sony-ul meu “ruleaza”… si da, merit artificii)

View Full Album

Si cum va tot spuneam ca nu ati cunoscut adevarata Romanie pana cand nu ati vazut si estul ei, va las pana luna viitoare cu Mambo Siria, un clip muzical cu specific:

Toodeloo!

Related posts:

1. Sfert De Secol trăieşte tare
2. Sfert De Secol trăieşte
3. Sfert De Secol despre Interviuri