E trecut de 12 deja dar voi sa va imaginati ca scriu asta cu vreo 2 ore mai devreme.. bine? Merci.
Azi am inceput serviciul la ora 10:20.. dar nu am lucrat efectiv decat pe la vreo 12 asa.. E ok. Tot timpul incep serviciul pe la vreo 10 jumate. De ce? Fiindca ma trezesc pe la vreo 10. Ideea este ca dupaia lucrez pana la 6 non-stop. Si nu este ca in bancul ala unde se intreaba cati lucreaza in firma respectiva iar angajatorul spune “vreo 50%”. Azi am cam frecat menta vreo 4 ore in timpul programului. In sfarsit am reusit sa fac insa niste chestii ce mi le-am propus de multa vreme: am spalat toate vasele ce s-au adunat in chiuveta de o saptamana incoace (si in timpul programului, exact cum mi-am propus).
Dar stati linistiti.. sunt tot ostenit. De ce? Fiindca o asemenea zi nu am mai pupat de fix o luna. Ce am facut timp de o luna de zile? Am lucrat ca un apucat fiindca nu am avut nicicare de ales. Se intampla tot mai des in ultimele luni. Nu e chiar vara ce am sperat-o si asteptat-o..
Si ce se intampla cand vremurile devin tot mai de cacat si volumul de munca creste vertiginos? Oamenii din jurul tau incep sa plece sau sa clacheze..
Este un cerc vicios. Cei care pleaca lasa in urma lor mai multa munca, iar cei existenti, coplesiti de volumuri inumane, incep sa migreze si ei. Ultimii care raman sunt cei mai blestemati, si de regula erau constransi din start sa ramana (credite, copii), deci nu isi prea pot lua talpasita nici cand devine un infern.. si uite asa se ajunge la disperare.
Este incredibil. Timp de 2 ani de zile stateam si ma uitam la colegii care lucrau zilnic vreo 4 ore peste program (nu erau ei incredibil de multi). Ma tot minunam, iar pentru niste fractiuni de secunda chiar imi doream sa fiu si eu ca ei (nu ca sa lucrez enorm ci ca sa ma dezvolt profesional mai puternic).. Dar imi reveneam repede si imi aminteam ca trebuie sa muncesti ca sa traiesti si nu invers. Mircea (defapt ceva filosof grec) spune si ca trebe sa mananci ca sa traiesti, si nu invers. Aici avem pareri impartite. Eu consider ca Shaorma este trimisa lui Dumnezeu pe pamant.
Tristul adevar este ca toti clacheaza mai devreme sau mai tarziu, daca nu au grija… findca este natural.. este felul corpului uman de a trage semnalul de alarma. Nu poti sa fugi de natura prea mult. La un moment dat tot te prinde din urma si te f***ute (sorry.. chiar nu ma pot abtine). Te mai lasa 5 minute.. iar’ te prinde, iar’ te.. mulge.
In Decembrie tin minte cum un coleg mi-a dat un forward la un articol despre o femeie care a murit din cauza muncii (intelectuale). Un moldovean mi-a aratat o data o zicala “traznita”: “Munca cinstita inca nu a omorat pe nimeni.. dar de ce sa riscam?!?!”. Eh, uite ca nu e chiar asa de adevarata treaba asta. Am uitat sa precizez ca acel coleg mi-a inaintat mailul cu mentiunea “de la fosta mea firma” 
Si celalalt tip chiar este originar din Moldova, nu am folosit o metafora (chiar nu ma pot abtine..).
Acelasi coleg de serviciu imi spuse intr-o zi in pauza de masa: “Auzi bah.. crezi ca e normal sa nu te poti mobiliza dimineata sa iesi afara din casa fara sa inghiti 2 algocalmine?”. Imi venea sa-i spun “Zi merci ca rezisti cu fucking acadele dinalea..”
Nu v-am spus ce am facut azi dimineata defapt. Nu m-am trezit ca de obicei la ora 10… ci la 07:45. Ce s-a intamplat? Mi-am inceput programul de 3 zile pe saptamana in care merg la sala inainte de serviciu. De ce? Fiindca experimentez noi metode de revigorare. Seful nostru ne-a spus anul asta ca se culca la 20:00 si se trezeste la 04:00 in fiecare dimineata, deci trebe sa fie buna la ceva tactica asta. Acuma la varsta lui nu prea se mai aplica regula “Early to rise and early to bed, may make a man healthy but socially dead.” dar la noi da. Ajuns la sala ii spun la tejghista ca e prima oara cand vin la ora asta. Zambeste (cam tare) si imi da o cheie de vestiar. Dupa ce imi termin antrenamentul ajung iarasi la ea unde de regula se da cheia de vestiar inapoi pentru a-ti primi cartela de apartenenta la grup. Eu i-am intins cheia de la masina. A fost destul de comic, dar i-am amintit ca “E prima zi cand vin de dimineata” 
Lunea asta, dupa vreo 5 ore de munca intensiva si o stupefiere din cauza faptului ca unii trebuie sa fie mai catolici decat papa in corporatie, am iesit afara pe “balconul” meu la o tigara. In timp ce Dumnezeiam (si verbele se scriu cu mare? am spus ca nu ma pot abtine..) trece un tinerel de varsta mea cu niste ochelari dinaia de aviator, conducand un cabrio alb cu un zambet mare si relaxat pe fata, iar din masina bubuia Rihanna, sau ceva de genul. Nu conta nimica. Afara era soare si frumos, el era in floarea varstei si toate stelele se aliniau pentru buna lui dispozitie. Cred ca acuma ii inteleg pe parintii aia ce le ofera copiilor totul pe tava. Mi si imaginez pe parintii aia cum stau cu fiul de bani gata si au dialoguri educative de genul:
- Ce ai facut astazi fiule? Cum ti-a fost ziua? Eu am topait din sedinta-n sedinta.
- Uite m-am dat azi cu masina noua.
- Aia alba sau aia galbena, fiule?
- Aia alba.
- Si.. te-ai simtit bine?
- A fost superb. Da’ era sa intru intr-un Opel ca imi facea una o muie sub volan de am zis ca-mi pierd echilibru’.
- Vai! bine ca nu ai patit nimic. Trebe sa ai grija cu muistele astea.
Drept urmare mi-am actualizat CV-ul pe Ejobs azi. Mi l-am facut destul de smecher. Mi-am pus si poza mea ce zice “Am prestanta, sunt al dracului de apt dar in acelasi timp puteti vedea pe expresia fetei ca la mine nu se apare cu cioara vopsita, asa ca ia CV-ul asta si da-mi un telefon mai pe marti asa.. dar nu prea devreme fiindca poate dorm sau fac chestii neortodoxe”:
Mi-am actualizat CV-ul si am inceput sa ma enervez cu motorul lor cacacios de cautare. Pana la urma am gasit ce cautam. Adica nimic. Orasul asta este o cam trist din punct de vedere IT. Sunt 2 firme care angajeaza oameni in bransa si mai vor si programatori pe care sa ii plateasca cu 500 de euro pe luna.
Am scris la obiectiv: “Sunt deschis la noi posibilitati”. Asta e echivalentul a “Sunt deschis la pantaloni. care mi-a vopsit calul verde?”. Jobul ideal ar fi la momentul actual ceva cu mai putin efort dar cu aceeasi remuneratie. Normal ca asta isi doresc multi (nu toti, majoritatea viseaza doar la salariu mai mare pe aceeasi munca). Eh, eu am auzit ca se poate. Ii tot vad cum pleaca in vest si castiga triplu pe o treima din munca.. Pai imi bag pula, bah!!! Noi suntem mai cu ciunga-n par sau asa ni soiu’? In Romania vei gasi eventual un job cu jumatate salariu dar cu 50% mai multa munca.
Am mai citit anul trecut un articol ce zicea ca daca nu mai suporti chestiile astea.. suck it in.. nu prea ai de ales in timpurile astea. Asta nu e nici macar un fel de “If you can’t stand the heat, think outside the box”, care macar iti ofera un gram de speranta cum ca ai mai putea schimba ceva
In fine.. sunt vremuri de cacat si toate nenorocirile sunt amplificate de catre moliile care ne conduc. Nici macar vremea nu tine cu noi.. Nici nu vreau sa ma gandesc la saracii fermieri (care au mai ramas, desigur). Si ma tot uit cum sunt descoperiti tot felul de oameni publici la stiri, cum sunt demascate ororile pe care le comit. Si ce cacat patesc aia? Numa ne enerveaza. De aia nu ma uit eu la televizor!! Mai nou ne impoziteaza si veniturile alea infime din dobanzile ce rezulta din depozitele bancare. Hai ca sunt de acord cu faptul sa ii impozitam pe cei care castiga bani la bursa din speculatii sau pe cei ce au sute de mii de euro bagati prin banci in timp ce se lafaie in Range Rovere de 80.000 de euro dar lasa-l dracu’ pe saracu om ce s-a chinuit 4 ani sa stranga de o Dacie obosita… Mai un pic si incepe selectia naturala in randul pensionarilor. Dar in fine.. asta nu e blog politic. E blog care sa imi aminteasca mie pe viitor ce am simtit in anumite perioade ale vietii (si sa va amuze si pe voi in the meantime).
Postul asta este despre maratonul ce este “cariera”. 42 de ani de munca ce trebuie inceputi lin, asemeni unui maraton (in caz ca iti doresti sa il si termini vreodata). Daca ai inceput prea puternic, vei ajunge sa tragi frana de urgenta, adica sa te opresti pentru a-ti trage sufletul, si problema este ca de multe ori te prinde asa o chestie cand nu prea iti permiti sa faci pauze…
Ideea este ca atata timp cat esti tanar nu merita sa te dedici trup si suflet unei firme. In general nu prea merita sa te dedici trup si suflet unei firme decat daca este afacerea ta proprie. Nu te lasa vrajit de slogane tampite sau chestii care te fac sa te afunzi tot mai tare in sistemul lor. Totul este pervers, totul este facut sa iasa bani. Angajatii nu sunt niciunde pe primul loc si nu vor fi niciodata. Stock holderii sunt. Asta ne-a dovedit-o criza financiara cu varf si indesat. Deci de ce sa te chinui? Fii egoist (ca si angajatorul este) si lucreaza cat sa nu fi dat afara. Invata tot ce poti si mergi mai departe si nu accepta pozitii mult mai grele doar fiindca sunt mai bine platite. Daca un job te termina nervos, poti sa te speli pe cap cu banii suplimentari.
Pentru cei ce trec prin perioade aiurea la serviciu, va dau niste linkuri utile: (unul din cele 2 articole este scris chiar de catre un Medicinæ Doctor..)
- Five Tips to Bust Job Burnout
- 12 Tips for Better Sleep
- How Much Sleep Do You Need?
Cu drag,
Spaima intervievatorilor
Tags: Campul de Munca, Health, The Quarter-Life Crisis, Wisdom
