“Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, vei reuşi. Dar în acelaşi timp trebuie şi să ai grijă ce îţi doreşti, că poate ţi se întâmplă.”
Oricat de imputit, supraaglomerat si urat ar fi, as minti daca as spune ca nu imi va fi putin dor de el. De 4 ani locuiesc pe aici si m-am obisnuit cu un anume stil de viata, am cunoscut foarte multi oameni si m-am dezvoltat puternic pe mai toate ramurile posibile. Bucuresti mi-a oferit multe avantaje si satisfactii dar mi-a cauzat si foarte mult stres si lipsa de fericire (fenomenul cred ca se numeste “viaţă”).
Exemplu de stres si nefericire? Ceva de genul:
As Things Unfold
Let truth be told
Let songs be sung
As things unfold
I do fight on..
These 4 long years I’ve lingered here
and my soul kept on crying
For truth be told
As things unfold
I was slowly, slowly dying.
And one should know
that horrors show
themselves as little glimpses,
In time, with rhyme
and strength divine
they stir one’s buried weakness.
In misery and loneliness
With no caress
and much distress
I leave you now and find my path
to quench my wrath
in freedom..
Dar post-ul acesta nu este unul trist si melancolic! Este unul in care jubilez!
Acum 23 de zile am primit vestea cea mare, afland ca, in sfarsit pot pleca. Au urmat apoi ~2 saptamani de angoasa si uimire. Totul parea ireal, ciudat si intr-un oarecare fel intimidant. Toti ne temem de schimbari radicale ale rutinei dar mi-am dat seama ca fusesem orbit in ultimele 2 luni de mirajul Bucurestiului de vara. In aceasta perioada, in ciuda caldurii sufocante (care in anul acesta a fost mult mai milostiva decat in cei 3 ani precedenti) orasul este cel mai aerisit datorita vacantei elevilor/studentiilor si datorita concediilor. Imaginati-va cat de pustiu pare Bucurestiul intre 1 iulie si 1 septembrie, cand pensionarii ce se tem de caldura stau in casa, elevii si studentii nu merg la scoala/facultate iar majoritatea populatiei active paraseste orasul pentru a se recrea. Pare chiar mirific. Asa ar trebui defapt sa fie Bucurestiul pentru a fi suportabil, deoarece infrastructura nu permite o viata placuta decat pentru jumatate din populatia sa.
Dupa acele ~2 saptamani, gandindu-ma la toata teoria asta, mi-am dat seama ca incepand cu 15 septembrie (cand elevii incep iarasi scoala si studentii alearga de nebuni impreuna cu parintii prin oras pentru a gasi gazde, camin sau chirii) lucrurile incep sa se duca dracului instantaneu iar Bucurestiul revine la onorabilul sau statut de “shithole”. Dar 15 septembrie este doar inceputul. Urmeaza apoi si vestitul 1 octombrie cand incepe si facultatea. Acela este apogeul ororii.
Mi-am dat seama, asadar, ca nu prea are de ce sa imi mai fie dor de el, mai ales ca voi avea privilegiul de a-l vizita cate o saptamana in Decembrie, Martie, Iunie si Septembrie pentru urmatorii ani (acuma nimic nu este sigur in viata dar acestea imi sunt ordinele momentan). Chiar cred ca ma voi bucura de acest avantaj, fiindca in Bucuresti poti intreprinde multe lucruri ce in alte locuri din Romania nu sunt posibile. Asadar, sunt fericit si usurat.
Am pregatit un album cu peste 30 din cele mai frumoase poze facute de mine vreodata in Bucuresti (asta ca sa vedeti ca Bucurestiul poate fi si foarte placut cateodata).
Foarte important de retinut este faptul ca vestul tarii noastre nu este deloc reprezentativ pentru Romania. Pentru a face intradevar cunostiinta cu tara noastra draga si cu numeroasele culturi cu care ne mandrim, este absolut necesara o vizita (preferabil de minim o saptamana) la Bucuresti. De ce? Fiindca de aici pornesc majoritatea lucrurilor. Aici simti adevaratul puls si, de ce nu, aici se invart adevaratii bani din tara asta. Este o extraordinara punte de lansare pentru orice roman, este un rau necesar ce da numeroase roade in timp.
Lucruri ce imi vor lipsi grav de tot incepand cu luna septembrie:
- Glumele si barfele (la care nu o sa mai am atat acces) din pauzele de tigara (si nu numai) cu colegii de la serviciu
- Razvan (colegul de apartament care se tireaza si el in scurt timp)
- Puiul Casei (vezi post-ul cu mancarea in Bucuresti)
- Fru Fru (la fel ca mai sus)
- Shaormele adevarate de oaie si berbec
- Autobuzul 300 
nevăr forget..
Cred (dar nu sunt sigur) ca imi vor mai lipsi si zbieraturile frenetice ale tigancilor ce colecteaza fier vechi dimineata:
I-am si filmat pe nenorocitii astia (si tiganca sarea foarte comic pe fier ca sa-l rupa de la capete).. dar nu mai gasesc clipul si mi-ar fi lene sa il convertesc pentru site oricum.
Incepe un nou capitol, un capitol in care sper ca viata sa imi aduca mai mult din tot ceea ce mi-a lipsit toti anii astia.. Ma simt de parca m-as intoarce din razboi. Mission Accomplished!
Fuck yeah!
Am pregatit si niste artificii pentru (mine) a-mi celebra plecarea (functia de pozat artificii de pe Sony-ul meu “ruleaza”… si da, merit artificii)
Si cum va tot spuneam ca nu ati cunoscut adevarata Romanie pana cand nu ati vazut si estul ei, va las pana luna viitoare cu Mambo Siria, un clip muzical cu specific:
Toodeloo!
