Nu voi sustine ca sunt cele mai talentate sau lucrate voci, voi sustine doar ca sunt interesante pentru mine!

Sa-I dam drumu’ (tine-ti minte: nu este un top)

Alesha Dixon – Drummer Boy

Melodia nu prea are farmec fara clip. Fantastic clip, btw..

Cher Lloyd

Ce sa mai spun.. e totala. Cu ocazia asta am aflat si cine este Cheryl Cole (e aia cu parasuta)… nice.

Lady Gaga – Fooled me again (aproape unplugged)

De anul trecut tot sustin ca este talentata si unica. E urata cu crengi dar mie imi place ce vinde.

Elena Gheorghe – Disco Romancing

Probabil singura ei melodie buna. Spre deosebire de altele, chiar mi se pare ca asta se straduieste foarte tare. Am intrat si pe site-ul ei personal. Bad idea.

 Lena – Sattelite

In prima faza am zis ca e o combinatie turbata intre Röyksopp, Björk si Sophie Ellis Bextor. Nu are voce dar e interesanta.

Weekend Placut!

Sfert De Secol

No related posts.

Atunci probabil ca o sa va placa si varianta mujerzuelei asteia:

Si bonus.. precum am promis si in titlu.. craci!

Weekend placut!

No related posts.

Revin din nou cu un post despre muzica… ce sa-i fac… sunt fan inrait… recunosc!

Lansez sa zicem un fel de “tag, you’re it” in materie de videoclipuri muzicale vazute sau revazute in anul acesta. A nu se intelege “all time fav’s”, ca nu vreau sa mizez pe asta. Bineinteles ca prima oara il tag-uiesc pe colegu’ de breasla, asta numai asa ca sa ne mai dezmortim din lipsa de inspiratie in care se pare ca am intrat amandoi (de fapt doar eu… dar lovitura o ia echipa).

Voi arata 5 videoclipuri care m-au entuziasmat in decursul anului, enumerand 5 lucruri care mi-au super placut la el… si 5 lucruri care n-aveau ce cauta acolo. Ordinea este aleatorie:

1. Apparat – You Don’t Know me

Likes:

1. Jonathan Rhys Meyers

2. sunt fan mare chillout, iar vioara de pe piesa face toti banii

3. el e ispita, ea e puritatea… trebuie sa arate incitant… si… cum mi-a spus mai devreme jumatatea cealalta de echipa: “cand ma uit la videoclip imi vine sa ma f*t ”

4. uite de ce e bun un aparat de vant in orice videoclip

5. cum pare la sfarsit ca totul ar fi in imaginatia ei

Dislikes:

1.Videoclipul este luat din filmul Octane. Film pe care l-am urmarit dupa vizionarea videoclipului si de care am fost profund dezamagita.

2. ca nu dureaza mai mult

3. ca nu stii ce se intampla la sfarsit dupa ce el se taie pe limba

4. ca Mischa-ei i se vede la un moment dat eticheta de la chilotei

5. ca el poarta verigheta pe deget

2. Röyksopp – What Else Is There?

Likes:

1. casele care plutesc

2. ochii tipei

3. vocea tipei

4. faptul ca i se vede si umbra pe asfalt

5. aranjamentul pictural al mesei

Dislikes:

1. chestia aia care-i curge pe picior

2. dansul ala creepy in aer

3. treaba cu plapuma

4. marul care mucegaieste

5. ca gagica de la masa nu e la fel de frumoasa

3. Fever Ray – When I Grow Up

Likes:

1. ochii din palmele ei

2. outfit-ul

3. jocul de lumini si apa

4. textul piesei si vocea tipei

5. nenea ala care e creepy

Dislikes:

1. dansul/incantatie cam nereusit

2. ca nu arata mai bine cum vine furtuna

3. ca de cateva ori se vede cum era sa cada

4. ca nu pot sa inteleg ce se intampla cu ea dupaia

5. ca e o piscina din spatele casei

4. Silent Strike – 27

Likes:

1. ca romanii pot face asemenea muzica si asemenea videoclip

2. ca simti cand fuge

3. ca vrei si tu senzatia aia in care picioarele se joaca in mare

4. cat de superb se vede cand picioarele se filmeaza in balta

5. diversitatea “peisajului”

Dislikes:

1. ca nu se fac mai multe videoclipuri de romani in genul care sa fie vazute

2. alternarea cu cerul

3. ca nu sunt acum la mare cu picioarele in apa

4. ca nu e aceasi luminozitate pe parcursul videoclipului

5. ca nu sufla bine in pufu’ ala la sfarsit

5. Noir Desir – Le Vent Nous Portera

Likes:

1. povestea

2. vantul

3. caselul

4. cat de ciudatel e copilul

5. uite cat de usor scapi de parinti

Dislikes:

1. ce de-a sapa copilul ala

2. cat poate sa doarma mama si ce o mai bate vantul

3. ca nu stiu ce se intampla cu umbrela

4. unde ajunge mama?

5. ce se intampla cu copilul?

Predau stafeta mai departe!

Jumatate, remember: 5 videoclipuri, 5 likes, 5 dislikes.

Si apoi… dai mai departe!

Va salut respectuos!

No related posts.

Eu n-am scuza pentru ca n-am mai scris… am fost pur si simplu fie ocupata fie distrata.

In weekend am ajuns prin Bucuresti. Mi-am adus aminte de ce iubesc orasul asta atat de mult si de ce mirosul lui ma face mereu sa zambesc! N-am ajuns intamplator ci foarte voit de prin mai. De ce? Pentru ca unul dintre cantaretii mei preferati a concertat sambata noapte in Fabrica…

Aventura a inceput de vineri cand in loc sa plec cu trenul de 4 am reusit cu chiu si vai sa-l prind pe cel de 7 jumate si cu si mai vai sa ajung in capitala dupa 4 ore (trenul era InterCity… imi reamintesc calatorind cu CFR-ul de ce multi prefera sa dea la nasic). Nici n-am ajuns bine si atmosfera s-a schimbat rapid: “one michinejun please!” (e cu subanteles dedicat). Sambata a venit usor si la 9 jumate seara cu mari greutati si neintelegeri am ajuns sa plecam spre Fabrica. Din toti care credeam ca vor veni am ramas doar eu si ma’ very best brother of a friend! Cea mai lunga calatorie cu metroul si cele mai exaltante statii de tramvai experimentate cu atata euforie.

Cand am ajuns am auzit niste fete zicand: “Se vede ca asta e primul weekend de toamna de clubbing”… si am inteles de ce: Fabrica era plina si inca dublul oamenilor asteptau afara. O ora si ceva mai mult dupa ce am ajuns am reusit sa intram… greu… dar cu zambetul pe buze ca I will see the 3rd demigod…

Am platit intrarea si m-am oprit sa-l astept pe Adi… … …

Acum ar fi momentul sa va zic si despre ce concert era vorba: DUB FX, NUMA Crew (Firenze, IT), BONG-RA, Yuffa & Hardcore. Cel pe care il asteptam cu atat patos este desigur Dub Fx.

In timp ce ma intorceam sa vad de ce Adi intra asa greu, dragul de Dub trece pe langa mine, ba mai si se opreste si… eu… fiind sooooper prajita nu am resusit de cat sa zambesc stupid in loc sa-l iau in brate si sa-i multumesc ca exista (sunt sigura ca fiecare dintre voi are o lista mai lunga sau mai scurta de muzicieni hiper-preferati, si ca si voi ati avea reactii ciudate pe langa ei). Am intrat in club, am servit ceva de baut, ne-am ales niste locuri mai in fata, am ascultat ceva Bong-Ra (ma bufneste rasul cand imi aduc aminte ca a trecut cred ca de vreo 5 sau 6 ori pe langa mine si de fiecare data m-a calcat pe picioare si eu l-am injurat de toate neamurile pana sa-mi dau seama ca era el…:D) care a bagat destul de ok ca sa creeze atmosfera necesara si… am asteptat cu sufletul la gura.

A intrat si Dub Fx pe scena (din pacate fara Flower Fairy care avea ceva probleme acasa… girlfriend & co-singer) si a fost demential… a fost ca in filmari si a fost cat se poate de real! Si cel mai important este ca EU am fost acolo sa vad magia (puteti sa ma blamati dar  inlocuiti-ma pe mine cu voi si pe Dub cu cantaretul no 3 de pe lista voastra).

Ii multumesc frumos pentru venire, il mai astept cu drag si alta data si… ma bucur ca omul a inventat muzica (chiar inaintea cuvintelor), pentru ca ea reprezinta atat de mult pentru noi.

Ca si challenge si ca sa mai disociem si sa cunoastem experientele altora, provoc pe doritori sa numeasca macar 1 cantaret/trupa preferat/a!

Va salut respectuos!

P.S.: Semizeii no 1 si no 2 – in curand!

No related posts.

Stiu ca nu a votat decat o persoana categoria mea de muzica dar nu ma pot abtine. Trebuie pur si simplu sa o prezint si sa o laud. Am descoperit-o intr-o seara, dandu-ma aiurea din pagina in pagina.. iar apoi am ajuns pe site-ul ei de myspace, unde am ramas mut cand i-am auzit timbrul vocal si vocea melodioasa.

Alexandrina Hristov (dati click pentru a asculta piesele) este o artistă originară din Republica Moldova care canta si picteaza.

În ceea ce priveşte preferinţele sale muzicale, Tori Amos deţine întâietate, cu care împartaşeşte trăsături precum sensibilitatea şi versatilitatea vocii, virtuozitatea de a cânta la pian şi sensibilitatea versurilor, pe alocuri absurde. Alţi artişti care i-au influenţat stilul sunt PJ Harvey, Bjork si Morcheeba. Ea canta in romana, rusa si franceza.

Aici puteti viziona un interviu (cu clip) iar aceasta este una din melodiile ei deosebite:

Si ca sa fie totul ok.. de astazi sunt mandrul posesor al albumului “Om de Lut”

Si mi-am dat seama cat de interesant este sentimentul acela de a cumpara un album si de a-ti sustine artistii preferati. Este incredibil cate lucruri pierdem din cauza internetului.. pur si simplu.. placerea de a lua-o la pas dupa serviciu si a intra intr-un magazin pentru a achizitiona un CD cu un artist sau o artista preferata.

Primesti o coperta frumoasa, o carticica cu versuri si poze & everything… o sa mai fac dinastea, mai ales pentru artistii mai necomerciali.

Albumul costa 10 euro si se gaseste doar la librariile Carturesti. (asta in caz ca v-a impresionat atat de tare cum m-a impresionat pe mine)

Cel mai mult imi place cum pronunta unele cuvinte cu accentul moldovenesc original. De exemplu “mult”, “cuceresc”.. cine stie cunoaste.

No related posts.

Este foarte greu compromisul fiindca risti sa patesti ca mine vineri, cand dupa o suita de weekenduri de “livin da vida loca” te trezesti culcandu-te la 11 seara, in deplasare fiind, dormind 12 ore, pentru a mai fi cat de cat capabil sa faci fata sambetei asteptate cu sufletul la gura.. (ma rog.. eu asteptam tot weekendul cu sufletul la gura dar cand se adauga mult estrogen ecuatiei devine mult mai palpitant)

Dar sa povestesc cum s-a ajuns la o asemenea atrocitate:

Acuma 2 luni de zile mi-am propus sa nu mai petrec mai mult de un weekend pe luna in acest oras (un oras de 2 milioane de locuitori in care te poti simti ca intr-un desert) si pot sa spun ca aproape am reusit.. dar deja ce-i prea mult strica.. sincer.

Tinand-o in ritmul asta frenetic, m-am trezit sambata trecuta la 7 dimineata in celalalt capat al tarii dupa o alta saptamana de job (unde cica ofer servicii de calitate superioara.. fiindca asta scrie in fisa postului). Eu cum nu am fost in viata mea un adept al dormitului de amiaz (visez urat, transpir mult, cica nu sforai, sunt buimac dupaia), am refuzat sa ma odihnesc putin si am continuat-o cu o noapte de poker la un prieten (Vortexul.. lol.. cum sa iti alegi alias-ul dupa un aparat de aer conditionat).

A doua zi am incoronat-o cu blogul anterior, scris afara pe balansoar (foarte boem), care a starnit oarece controverse (mi-a placut fiindca asa trebuie sa fie) si a fost accesat de vreo 200 de ori (record nou). Apoi au mai urmat vreo 4 zile de iesit zilnic in Unirii dar doar pentru a mai fi incoronate de o noapte plina de poker cu vreo 10 oameni la mine acasa, loc unde am mancat niste ardei iuti din productia proprie de sta mâţa-n coada (nu mâţu’ meu, el sta in capsuni.. ca doar se respecta):

(ce sa faci.. la tăţi ni greu)

Joi eram deja grifon dar faptul ca primisem o veste destul de dezamagitoare cu o zi inainte de marele weekend mi-a cam dat peste cap toate socotelile. Noroc ca ne-a salvat un inger (esti un inger!!!) si am putut apoi sta chill.

Deci apuca-te de dat telefoane, intrebat in stanga si in dreapta fiind in situatia jenanta de a fi nevoit sa faci asta cu o zi inainte de event, alergand la gara (cu masina) pentru bilete, iar astea toate pe o mahmureala ca in filme (adica eram grifon).

Singurul tren spre Artmania pleca vineri dimineata la 5:00, un impediment la care nu ne-am asteptat si pentru care eu, the working class hero, cum spune Mircea, nu m-am pregatit corespunzator (tinand-o numai in chefuri). In final am reusit sa rezolv totul si dimineata la 05:00 m-am trezit pentru a lua Sageata Albastra pana la Sibiu.

Pentru cei care nu cunosc Sageata Albastra:

El este un tramvai (pe sine de tren) foarte elegant, foarte curat si care merge foarte lin. In caz ca ai de parcurs distante pana in 100 km, te vei simti foarte bine. In caz contrar, vei suferi ca un caine fiindca scaunele sunt extrem de incomode, la un unghi de 90 de grade impotriva caruia nu poti face nimic.

Asa am mers noi 6 ore pana la Sibiu. Pe tren am intalnit 2 fete pe care le stiam de pe hi5. Paradoxal, una nu prea inteleg ce cauta pe acel tren, cand ea trebuia de fapt sa vina din directia opusa

Am ajuns in Sibiu si au inceput concertele. Piata Mare era bine ingradita, lumea era destula iar sonorizarea dementiala. Norocul meu a fost ca a inceput cu una dintre formatiile mele de suflet, Tristania. A fost frumos sa ii vad dupa 7 ani si pe astia. Pacat insa ca au schimbat solista (Vibeke), cu toate ca si Maria “aduce”.

Iata un before & after:

Spre deosebire de solista noua de la Nightwish, Maria chiar a reusit sa ma satisfaca muzical, cantand aproape toate melodiile clasice ale formatiei, melodii care mi-au facut viata mult mai frumoasa in trecut. Nu o sa va chinui cu ele de data asta fiindca am vazut ce ati votat (si da.. functioneaza.. ).

Dupa Tristania au cantat My Dying Bride, Opeth iar in a doua zi Subscribe, Pain (sunt ok dar prefer To Die For) si Nightwish, a caror noua solista a reusit sa pateze foarte tare melodiile lor consacrate.. vorba Cristinei: “ca frana-n garaj”. Ce m-a marcat insa la festivalul asta, a fost faptul ca gotheritzele sunt tot mai putine si tot mai urate. Era fantastic cate fete urate erau pe metru patrat. Inainte, cand mai mergeam la concerte de genul, era plin de printese ale intunericului.. acuma.. e plin de grifoance (in sensul rau)..

Precum spuneam inainte, vineri seara am luat cartonas rosu la ora 11 si nu am mai prins Opeth, ceea ce m-a intristat putin fiindca este o formatie destul de grea, dar oricum venisem in principiu doar pentru Tristania. Fiind insa mult mai odihnit a doua zi, am reusit sa rezist pana la Nightwish iar datorita instrumentalului lor (si fiindca eram la a 5-a bere) am uitat de osteneala acumulata si am reusit sa ma simt extraordinar pana la 6 dimineata (in Propaganda) intr-o companie extrem de placuta  si un timpuriu mic dejun extrem de amuzant. (unde Mircea a zis ca daca ar fi un gem, ar fi unul de capsuni si unde i-am spus eu ca daca nu era Hi5, sansele ar fi fost slabe sa manance asa ceva la momentul respectiv.. mega deep.. stiu)

Poza din Propaganda dupa 7 beri si 3 Cuba Libre:

si un Jägermeister, ca doar era ziua Anei.. lolozaur

A doua zi am fost iarasi Grifon. M-am trezit la 10:45 fara alarma (alarmat fiind deja de faptul ca aveam de schimbat o masina si un tren de 6 ore jumate) si am luat-o spre parcarea de la Continental. Dupa ce am prins verde la 5 din cele 6 semafoare din Medias (where it’s fun to find out), am ajuns pe peronul 4 (ultimul) al garii cu 10 minute inainte sa ajunga trenul catre Bucuresti. Cand a ajuns am zis: "Mama ce pocitanie de tren..". "Conteaza frumusetea interioara" spuse un tanar de pe peron care ma auzise. Am ras si am urcat in accelerat, gasindu-mi locul (in viata).

In compartiment am nimerit cu 3 tineri, un baiat si 2 fete, care purtau niste cravate foarte bizare la gat. “Oare din ce secta or mai fi si astia?” mi-am soptit in gand. Stateau fiecare cu laptopurile si aranjau chestii in tabele de Excel, folosind un jargon a la finante-banci. Lumina era aprinsa dar eu vroiam sa dorm. Am scanat peretii ca sa ma asigur ca nu au prize si am mai asteptat pana le-au murit bateriile (atunci am urlat “Grifon!!!”). Apoi a urmat o ora si ceva de somn deloc profund (stiti somnul ala de tren in care ai impresia ca nu ai dormit deloc dar au trecut vreo 2 ore? na.. ala). Ba macar nu erau vagoane dinalea cu banchete din piele maro CFR. Ar putea sa faca si pantofi de dama din piele CFR (pentru CFRiste, desigur).. ar fi chiar comic. (daca imi sare acuma careva cu parinti CFRisti la gat ma prapadesc de ras)

De obicei nu ma bag la discutii sterile in tren (mai ales cu fete din secte bizare) asa ca mi-am vazut de somn si pace. Intre timp mai urcase un barbat in compartiment. Era imbracat foarte modest (“cu adidasii rupti in cur” ar spune unii), era nebarbierit si avea o basca cu ceva echipa de ceva in cap. Din pacate, atunci cand vedem un om pentru prima oara, este valabila expresia “Haina il face pe om”. Acesta este tot timpul un foarte mare dezavantaj pentru oamenii in cauza fiindca rareori mai primesc si ocazia de a deschide gura. Omul asta, insa, a primit-o.

Tipul tanar nu s-a putut abtine de la discutii sterile. Au dat-o-n politica, vremea lu’ Ceausescu, economie, Graffiti-ul de pe peretii de langa Ploiesti Vest, integrare Europeana, padurit s.a.m.d. (cacaturi ce se discuta prin tren si nu duc la nimica). Imi era asa o lene sa ma bag in discutia respectiva, cu toate ca o cam cautau cu lumanarea la capitolul cu integrarea, asa ca am stat cuminte, i-am ignorat si mi-am vazut de muzica mea.

Cand au inceput insa discutia referitoare la cravatele alea am inceput sa fiu atent. Erau cercetasi mah! Si tot zicea ala si zicea, explica ce criterii de admisie sunt pentru clubul lor exclusivist, pana cand m-am suparat si l-am intrebat: “dar cum se numeste institutia asta a voastra?”. A evitat complet raspunsul. L-am intrerupt si l-am intrebat  unde se poate inscrie lumea la asa ceva. Iarasi a inceput sa o dea in diverse, cu sucursale teritoriale & stuff dar nimic concret. Neinteresant. Imi venea doar o singura remarca in cap.. dar nu i-am zis-o din respect pentru domnisoare: “Măh tu te duci acolo sa le-o tragi la cercetăşiţe măh! Incerci sa ma aburesti aici cu sisteme de valori and whatnot.. pff!!!” Era un tip pe la vreo 27 de ani cu ochelari, foarte preppy, cu un HTC (Diamond 2 probabil) ce semana cu un Iphone. Tasta atent cu touch-băţ-ul lui si naviga din cand in cand pe site-uri imperialiste.. Vazand cum se chinuie vroiam sa il intreb de ce este masochist.. fiindca nu si-a luat direct Iphone.. Probabil se credea mai interesant cu băţul ala muieresc.. dar ii venea bine, ce-i drept.

Am ajuns intr-un final aseara “acasa” si m-am impotmolit la KFC-ul din gara, unde vanzatoarele sunt extrem de politicoase, reflectand la aceste ganduri in timp ce muscam infometat din aripioarele sarate (nu picante).

Ce am invatat weekend-ul asta (si azi):

1. La Butoiul de Aur se mananca totusi bine.
2. Trebe sa stai chill ca se rezolva (aici sunt ironic).
3. Trebe facuta o pauza cu calatoritul asta.. deci voi amana trip-ul la Iasi cu o saptamana.. (de data asta sper sa fiu apt de poze… deci promit poze)
4. Daca se implementeaza noua regula cu munca obligatorie si sambata, imi dau demisia, iau banii stransi pentru masina si ma duc la Spania sa fac masterat. (sau in Argentina, depinde cati bani mai apuc sa strang pana vine potopul)

Related posts:

1. Sfert De Secol trăieşte
2. Sfert De Secol despre Evoluţie
3. Sfert De Secol despre nişte muzică

“If you show up and I’m unavailable, my partner Brian would love to take care of you” Amanda Palmer

Demult am tot vrut sa prezint aceasta formatie unica..

The Dresden Dolls, Amanda Palmer la voce si pian impreuna cu Brian Viglione (la minutul 5 isi da drumu’) la percutie si la chitara acustica, au infiintat un nou genre, anume brechtian punk cabaret. Este un efect incredibil, sunt o prezenta de venerat, si au reusit pana si sa evite o mare parte din pirateria de pe youtube, indepartand de curand mai toate operele lor marete de publicul mult prea comod. (si in general din tari cu economia-n tranzitie.. deci se iarta cat de cat)

Insa am reusit sa mai gasesc cateva piese reprezentative, cu toate ca va recomand sa cumparati albumele si DVD-urile, fiindca e sincer pacat sa lasam un asemenea talent sa treaca neobservat si nesustinut.

Iata un cover dupa melodia din filmul Cabaret (cu Liza Minnelli):

Si vad ca si asta a mai scapat

Aceasta este una dintre melodiile mele de suflet (si cand o canta solistul de la The Red Paintings.. rupe norma):

The Red Paintings au vreo 5 melodii fantastice, restul sunt cam mediocre sau cel putin nu pe gustul meu.

No related posts.

Totul a inceput vineri pe data de 11, cand niste colege de la serviciu au decis ca vor sa fie dansate. Noi, fiind foarte ocupati cu vieti personale, ne-am rupt de la gura si le-am facut si hatarul asta. Trebe sa recunosc.. combinatia berarie, formatie live si banda verde la antebrat.. “chiar iti faci treaba cu ea”. Becker Brau este un establishment destul de respectabil, destul de scump, insa berea nefiltrata la halba face toti banii. Am baut vreo 10. A fost bine. Am dansat. Cuvintele sunt de prisos:

View Full Album

A doua zi m-am trezit. Eram atat de paralizat incat mi-a luat vreo 2 ore sa imi fac bagajul. De ce? Ca aveam tren la 15:30 spre Sibiu, unde ma astepta.. multe chestii. Sambata noapte iara a fost nebunie, am umblat din casa in casa, pe la diversi oameni, care mai de care mai interesanti(in sensul bun). Asta fusese insa dupa ce am mancat la un restaurant mult prea bun din centrul vechi al Sibiului. El se numeste “Sibiul Vechi” si are o ciorba de burta ca-n povesti. Paine sibiana, ardei iute si mult mujdei pe langa. Ca felul doi am mancat un delicios muschiuleţ (si asta este singurul diminutiv care il accept la mancare.. mai multe despre asta intr-un alt post) umplut cu sunca si cascaval, iar imprejur ornat cu sos de ciuperci cu legume. A fost divin. Mi-a parut rau ca am comandat si garnitura. De baut am luat un suc natural de mere proaspat facut si livrat intr-o sticla dinaia gen apa minerala anii 90’. Eu de regula nu beau nimic la masa, dar de data asta am facut o exceptie. (si mi-am amintit de ce nu se bea la masa)

A doua zi am mers la concertul Stratovarius la stadion. Ce sa zic.. formatia nota 10, publicul nota 4+. Cum sa vina o mana de oameni la asa o legenda?!?! Solistul a si incheiat cu remarca “See you somewhere!”. Nu la anul, nu data viitoare, somewhere!

Ca sa va faceti o impresie despre Stratovarius(numele este o combinatie intre chitara Stratocaster si vechea familie Stradivari), iata un clip cu una din melodiile lor mai pe placul tuturor:

Cand au bagat “The Kiss of Judas”, Black Diamonds si Eagle Heart am zis ca ne dau lacrimile.. mai ales inceputul acela de bass din.. ghiciti care.

Eu cu John suntem fani de vreo 6 ani.. si de abia acuma apucaseram sa ii vedem live.. deci a fost rupere..

Timo Kotipelto are si formatia sa proprie.. si melodiile sunt cel putin la fel de bune. Ce sa mai zic.. Dragonslaying Power Metal from the Mighty Wargods of Finland.

Apoi am mai ars-o noi junky-style prin Sibiu pana luni(zi in care mi-am luat concediu), cand m-am urcat din nou pe tren spre Bucuresti. Si apropo, am mancat in Sibiu la vestitul Butoi de Aur. Fiind rupt de oboseala, nu mai aveam eu energie pentru mancarurile cu specific, asa ca am lasat-o mai moale, comandand doar o ciorba de burta si o portie de spaghete carbonara. Lasa lasa cu “asta numesti tu lasat mai moale”.. Aia numesc ei carbonara?!? Pastele erau mult prea fierte, si parmezanul lipsea.. Imi venea sa cer zahar la ele.. fira-ti ai dracu’ cu spaghetele voastre. (Si Riri, asta nu e un repros.. compania ta ar fi comensat si pentru cele mai oribile macaroane cu branza din lume..)

La Bucuresti a urmat o saptamana(4 zile) scarboasa de serviciu. Noroc ca a venit un coleg la mine si m-a intrebat:

- Auzi.. tu vii cu noi la mare weekend-ul asta, nu?

- Pfff.. normal! (yessss. inca un weekend junky-style)

Asa ca am fost in vama tot weekendul asta.. grandios loc. Ce-mi place mie cel mai mult acolo este faptul ca este muzica buna si nu vin cocalari cu printese. Ce nu-mi place acolo este ca nu prea ai cu ce sa-ti clatesti ochii.. in general junkiste alternative, cu corpul plin de celulita si cu muschii nelucrati. Aici chiar prefer printesele, dar cum nu poti avea campioane fara cocalari… asta este..

Poze de vineri seara(defapt 6 dimineata pe plaja, toti beti..)

View Full Album

Locuri de weekendul asta unde recomand mancarea(si ce anume):

Papa la Soni: Extraordinara ciorba de tarhon cu afumatura, gulyas-ul a fost banal.

Lyana: Snitel Lyana, Salaul parizian, Fish & Chips, desert placinta cu mere stropita cu inghetata de vanilie.

M-am intors aseara din Vama si am luat-o de la capat cu serviciul.. dar traitul nu se terminase aici.. ca doar azi a fost concertul. Divina regina al operatic heavy metal-ului ne-a incoronat ziua cu un mirobolant concert la Sala Palatului:

Solista a venit cu trupa ei noua(probabil session musicians) si a sustinut un concert de zile mari, cu toate ca formatia a facut geseli dese care mi-au stricat de multe ori ritmul si intr-un fel a fost destul de blasfemic sa o vad cantand Kinslayer, She is my Sin, Sleeping Sun si Nemo cu altii decat Tuomas & Co. A fost blasfemic dar totodata frumos si captivant. Si-a facut intrarea puternic si a schimbat outfit-ul de 4 sau 5 ori. A fost extrem de placut si seren sa o vad pentru a 3-a oara.

A cantat in principal piese de pe albumul ei nou, plus o melodie intitulata “If you believe”, declarata nemaiauzita. Aceasta melodie a fost speciala deoarece a fost prima oara cand am vazut-o cantand la pian.

Melodia mea preferata de asta seara a fost Sing for Me.. dar nu am gasit-o in calitate buna.. in schimb, puteti sa o vedeti in aproape toata splendoarea ei in filmarea asta(cu sonorizare foarte buna, cel putin la inceput):

Si nici cu cover-ul de la Poison nu imi este rusine :>

Poze de la concert puteti vedea aici:

View Full Album

Related posts:

1. Sfert De Secol despre nişte muzică
2. Sfert De Secol despre Interviuri
3. Sfert De Secol despre Evoluţie

Probabil cea mai mare pasiune de a mea din toate timpurile a fost muzica. Nu stiu cat de mult se datoreaza codului meu genetic.. dar cel mai sigur este ca aceasta inclinatie s-a pronuntat datorita antrenarii urechei muzicale de la o varsta foarte frageda.. si cand spun frageda, ma refer la:

Mic copil fiind, obisnuiam sa adorm pe muzica placilor de Pick-Up. Numai ai mei stiu cate ace au fost nevoiti sa schimbe. Mai tarziu am tot avut norocul de a dispune de casetofoane, walk-man-uri, cd-playere si in final MP3 playere(2 dar bune). Am fost genul care toata viata a umblat cand a avut posibilitatea si ocazia cu casti in urechi si care a trait muzica pana la ultimul fir de par.

In inceputul clasei a 5-a, profesoara noastra de muzica ne-a luat pe toti la testat pentru a-si forma un batalion de cor. Dupa ce am terminat de cantat, a spus “vocea I, urmatorul”. Eu nu stiam ce insemna asta. Mi-a spus apoi ca se tine cor o data pe saptamana si ca as face bine sa ma prezint. La inceput am fost foarte ingrozit de idee si am refuzat sa ma prezint. Apoi, vazand ca ma tine doar in note de 6 si 7 am zis ca nu se mai poate asa si am decis sa ii dau o sansa..

Doi ani mai tarziu, cand a inceput sa mi se schimbe vocea, si de la note de soprana ma indreptam incet dar sigur spre bariton, am fost obligat sa renunt. Asta, insa, nu m-a oprit de la exercitii in propria-mi camera. Pana la urma, hotarandu-ma ca pianul este instrumentul meu preferat, am strans bani la sfarsitul anului I si mi-am cumparat un Korg:

Totul a mers extraordinar timp de 5 luni in care am studiat pian si canto, pana cand a trebuit sa plec din tara pentru 99 de zile. Dupa ce m-am intors, a trebuit sa trag foarte tare pentru a-mi lua anul 2 iar apoi am plecat acasa pentru a-mi savura in liniste vacanta de vara. Din pacate, de atunci nu am mai avut timp sa ma ocup de muzica, datorita serviciului si scolii, si pot spune ca este cam singurul meu regret din viata. Vestea buna este ca niciodata nu este prea tarziu si ca intentionez sa ma reapuc serios din vara.

Ideea de la care am plecat defapt este ca astazi, dupa o lunga pauza de la simtitul muzicii, am ascultat aceasta melodie si mi-am amintit de cum eram candva.. de cum era sa te pierzi in muzica.. intr-o voce angelica si un pian divin.. si sa uiti de stres.. oboseala.. griji si alte nimicuri care te fac sa nu te bucuri de viata.

Pot spune in momentul actual ca aceasta este vocea mea preferata. Intradevar, simplemente grandiosa…

iar pentru cei cu nevoi mai “metal”:

o melodie pe care eu as considera-o “Anthem”-ul site-ului.

Related posts:

1. Sfert De Secol despre Interviuri
2. Sfert De Secol despre Evoluţie

In the fields of summer
I will dance away with you
I never knew the pain would see us through
And though we fear the silence
We never ever realized
That life was only passing gently by

When the darkness seems to fall
Then I can hear you call
Your voice is clearer now than before
And in the summer rain
I´ll carry all your pain
If I could only see you again

In the glades of summer
A light still wanes in you
Like winter days long gone
In midst of June
And though the cross feels lighter
On a warm midsummer night
Why do we then still feel so cold inside

When the darkness seems to fall
Then I can hear you call
Your voice is weaker now than before
And in the summer rain
You gave in to your pain
And life will never be the same again..

No related posts.

Versurile fac defapt toti banii.

No related posts.