Mai bine de jumatate din populatie ia acum vitamine, chiar daca majoritatea doctorilor ar spune ca nu este necesar. Avem un public care se prinde mai repede decat medicii. Oamenii ar trebui sa inceteze sa fie pacienti si sa inceapa sa fie oameni. De ce sa nu fii sanatos si fericit? Iti schimbi viata, faci sport, mananci corect, te simti mai bine, arati mai bine, traiesti mai mult, economisesti bani, si ai satisfactia enorma ca ai facut-o tu insuti. Ca ai realizat ceva si ca te poti bucura corect de viata. Cat de complicat poate fi sa mananci bine, sa bei sucuri proaspat stoarse si sa faci un sport?

Raspunsul este: Destul de complicat, mai ales fara sa fi citit o documentatie adecvata. Mie personal mi-a luat vreo 4 ani fara sport si cu o nutritie gresita sa-mi dau seama ca asa nu se mai poate. Nici macar dupa 6 luni de sala de fitness (2-3 ori pe saptamana) nu am reusit sa vad rezultate, dimpotriva.. eram mai obosit si mai solicitat decat inainte iar pierderea de grasime si dezvoltarea musculaturii erau minimale. Cel mai important este sa ai grija la detalii. Detaliile sunt cele care fac diferenta, care permit arderea de grasimi, care faciliteaza cresterea in masa musculara si care contribuie la o calitatea mai buna a vietii. Unul din factorii care m-au convins ca este asa a fost intalnirea chiar in prima luna de sala a unei foste colege de liceu, care, cu toate ca spunea ca frecventeaza sala de un an, nu prea arata deloc mai bine. Atunci mi-am dat si eu seama ca nu este suficient sa faci doar sport. Miscarea este doar o parte din ecuatie, restul il constituie o nutritie corecta si sanatoasa. Din pacate, mai ales intr-o tara cu economie in tranzitie, ca a noastra, unde venitul mediu este de sub 350 de euro lunar iar productia agricola rurala o gluma, mancatul sanatos este ori un concept utopic, ori inaccesibil ca pret pentru majoritatea populatiei. Ne hranim catastrofal, asta este adevarul. Iar efectele nu se vad imediat, se vad in timp. Pana si persoanele ce consuma multe fructe si verdeata sunt induse in eroare. Alimentele nu mai au demult nutrientii ce ne imaginam ca au. Si ne mai si miram ca apar bolile cronice in urma carentelor de minerale si vitamine. Nu vi se pare logic? Vi se pare normal sa nu mai apucati pensia la 65 de ani?

La 18 ani (2005) aveam inca vreo 78 de kg. La o inaltime de 1,77 este un raport destul de optim, in teorie. Nu va lasati insa pacaliti de calculul “unitati de inaltime peste un metru – 10 unitati la fete sau – 0 la barbati = kg optime”, fiindca, fara un raport potrivit intre musculatura, grasime si apa, inca mai puteti arata si sa va simtiti rau. Multi sunt pacaliti de aceasta formula in a crede ca au un corp optim, cand defapt au prea multa grasime in loc de muschi si formele nu sunt tocmai angelice. Trebuie sa te simti si sa arati bine, nu sa ai un anumit numar de kg. Trebuie sa stea hainele frumos pe tine si sa gasesti numarul potrivit la tipurile preferate. Marcile care se respecta, am observat ca fac haine in principiu pentru oamenii cu forme armonioase. Cantarul e util, dar mai util este un check-up amanuntit la un nutritionist pe cantarul sau. Cei de la NaturHaus din Iulius Mall fac aceasta consultatie gratuit, in caz ca va mai intereseaza.

Asadar, in anul I am plecat cu vreo 80 de kg la bord spre Bucuresti. Dupa vreo 5 luni de zile de alimentatie catastrofal de nesanatoasa (paine alba, pateu, branza topita, prajeli, bere noaptea), atinsesem performanta de a ma ingrasa 5 kg. In vara de dupa anul I aveam deja 86 de kg si ajunsesem sa arat cam rau. Inca ma simteam bine in pielea mea, insa. Sforaiam deja ca un urs in hibernare, dar nici asta nu ma deranja (pe mine cel putin). De ce mentionez si partea cu sforaitul: la barbati grasimea se depune intai pe piept, abdomen si organe interne. La femei, din pacate, se depune intai pe partea inferioara a corpului. Stim ca e nasol. Si noi regretam asta.

In anul 3 aveam deja vreo 90 de kg. Incet dar sigur ma ingrasam cu vreo 2 kg anual (drumul “optim” spre obezitate). Am mai fluctuat eu cumva in vara lui 2009 pana la 87 de kg (mi-am luat role si le-am folosit vreo 3 luni) dar, dupa aceea, pana in iulie 2010, dupa niste calatorii capricioase prin strainatate, am reusit sa-mi ating apogeul: 94 de kg (garduri!). Fuck yeah! Asta se traducea in vreo 16 kg de grasime in plus si cateva kilograme bune de muschi in minus.

(Ala defapt facea semn unor copii din spate sa mai aduca cricuri.. eram splendid, ce sa mai.. si cica Marocul nu prea are petrol..pff)

A inceput sa imi pese prin martie 2010, insa. Dar precum spuneam mai devreme, mi-a luat peste 6 luni sa-mi dau seama ca faceam totul complet gresit. Prin septembrie 2010 am inceput sa ma documentez tare de tot si am inceput sa imi schimb stilul de viata, nutritie si antrenament. In 5 luni am reusit sa ajung de la 92 de kilograme la 87. Am slabit vreo 6 kilograme de grasime si am pus cam 1 kg de muschi. Tin sa mentionez ca am slabit grasime, si nu apa, intr-un mod sanatos si am construit muschi doar din proteine “naturale”, fara surse gen concentrate proteice sau suplimente de amino-acizi. Am luat doar vitamine (Supradyn, Daily Vits) incepand din septembrie si ulei de peste (animal omega) incepand cu luna decembrie. Din februarie incoace am reusit doar sa ma mentin, deoarece a fost o perioada foarte stresanta si solicitanta. Adevarul este ca mentinerea este o arta. Si nu una usoara, mai ales daca te-ai obisnuit deja cu o dieta bogata in proteine, carbohidrati si grasimi sanatoase. Intr-o zi normala, consum cam 2500 de calorii, intr-o zi cu sala vreo 3500. Si nu sunt genul care sa numere calorii, dar e bine sa beneficiezi de abilitatea de a aproxima. Momentan mai am de slabit vreo 8 kg de grasime si de pus inca vreo 2 kg de masa musculara. Deci inca un an de sala si nutritie corespunzatoare.

V-am povestit aceasta saga, nu de dragul de a-mi face viata si mai publica decat mi-am facut-o pana acum, ci pentru a va castiga increderea in informatia ce va urma.

In primul rand, Despre Nutritie: (simplificat tare si cu multe teme de casa, ca altfel nu ar exista o intreaga stiinta pe tema asta)

Este extrem de naiv sa credeti ca pretul pentru abuzurile din trecut nu va fi unul draconic. Imaginati-va ca acele kilograme de grasime acumulate din pura placere (v-ati dat drumul ca porcii/scroafele) sunt un credit la banca, dar nu orice fel de credit, un credit pe care nu trebuie sa incepeti sa il platiti decat peste niste ani buni. In momentul in care va hotarati sa va corectati greseala/incepe corpul sa hotarasca asta pentru voi, incepeti sa platiti inapoi acel credit. Partea cea mai dureroasa este insa dobanda, tradusa in cazul acesta prin chin si efort. Din pacate nu va fi simplu. Va fi greu. Nu merge cu fente (ciorba de varza, dieta disociata, pastile de slabit si alte ciurucuri cu adevarat nocive).. cine spune ca da, va vrea doar banii. De regula va trebui sa investiti vreo 2 ani in remodelarea corpului si indreptarea abuzurilor. 2 ani de mancat sanatos si facut sport regulat, de cel putin 3 ori pe saptamana. Vorbesc de cei care si-au dat drumul ca vacile-n trifoi timp de 4+ ani.

Insa dracul nu trebuie sa fie totusi atata de negru (asta in cazul in care acceptati sa va schimbati tot regimul nutritiv si de viata.. e simplu! trebuie doar o groaza de efort, timp, ambitie si un partener cu aceleasi obiective sau cu multa intelegere). Va fi destul de greu, trebuie sa recunosc, iar roadele culese nu vor fi intotdeauna pe masura efortului depus, cel putin nu pe veci.

Nutritia este o stiinta extrem de complexa, iar eu nu ma consider un nutritionist. Link-urile ce vor urma provin insa de la nutritionisti in pas cu vremurile. Au dat roade pe pielea mea, altfel nu m-as pune sa le dau drept exemplu. In primul rand trebuie sa stiti despre ce este vorba in alimentatie: (macar chestiile de baza)

Calorii, glucide (carbohidrati), lipide (grasimi), proteine: http://www.getfit.ro/alimentatie/continut-alimente/calorii-glucidecarbohidrati-lipidegrasimi-proteine.html 

Carbohidrati: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/regulile-carbohidratilor.html

Proteine: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/proteine.html

Grasimile: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/grasimi.html

Vitaminele: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/vitaminele.html

Mineralele: http://www.getfit.ro/alimentatie/nutrienti/mineralele.html

Enzimele: http://www.getfit.ro/suplimente/suplimente-suplimente/enzime.html

Fibre: http://www.getfit.ro/alimentatie/dieta-cu-fibre-mituri-si-adevaruri.html

Despre slabit: (puneti mana si cititi, nu fiti leprozauri)

Repet, ideea nu ar trebui sa fie slabitul in sine, ci simtitul si aratatul bine. Corpul vostru este un templu ce trebuie respectat. Cum vreti sa fiti respectati intru-totul cand nici macar voi nu o faceti?

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/slabire-localizata.html

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/slabire-rapida.html

http://www.getfit.ro/slabire/regim-slabire/dieta-pentru-slabire.html

http://www.getfit.ro/slabire/metode-slabire/cura-de-slabire.html

http://www.getfit.ro/slabire/despre-slabire/alimentatia-si-slabirea.html

http://www.getfit.ro/slabire/regim-slabire/lista-cu-alimente-pentru-slabire.html

Despre cei ce nu pot dar vor sa se ingrase:

http://www.getfit.ro/alimentatie/despre-nutritie/ectomorful.html

Detoxifiere:

http://www.getfit.ro/suplimente/sanatate-frumusete/suplimente-pentru-detoxifiere.html

Sfaturi foarte utile, testate de mine: (mura-n gura)

• Nu consumati lichide (in special bere, alcool sau alte bauturi carbogazoase) in timpul meselor sau imediat dupa. Beti un pahar cu apa cu vreo jumatate de ora inainte de fiecare masa pentru hidratare. Daca bagati si lichide in voi in timp ce mancati, sucurile gastrice si enzimele nu isi vor mai putea face treaba corect, digestia va dura mai mult si va va obosi mai tare iar, intr-un final, daca FMI-ul decide să nu acorde si cea de-a cincia tranşă de împrumut pentru Grecia la începutul lui iulie, bancomatele vor inceta sa mai scuipe bani.
• Beti cat mai multa apa in fiecare dimineata imediat dupa trezire si inainte de micul dejun. E mai buna decat cafeaua sau alte false stimulente. Cafeaua este buna in principal pentru efectul anti-oxidant.
• Taria dinainte de masa da doar un gust mai bun mancarurilor. Din pacate strica in rest fiindca saboteaza ficatul si faciliteaza depunerea de grasimi (si pe zilele urmatoare).
• Treceti complet pe paine neagra si unt in loc de paine alba si margarina, sau alte pseudo-alimente de genul: mezelurile, produsele cu soia sau alti inlocuitori ai proteinelor de calitate
• Inlocuiti branza topita cu branza proaspata. Cat mai putine mancaruri procesate sau gatite. Prin frigere sau fierbere se pierd cam 50% din nutrienti, iar pana in supermarket s-a mai pierdut o tura buna.
• Mancati 6 mese pe zi: 3 principale de maxim 500 gr. una, snack de fructe intre mic dejun si pranz, snack de oleaginoase (caju, migdale, nuci) seara. Nu va speriati de calorii, sunt surse sanatoase si sunt procesate mai bine de catre corp si creier (care foloseste 40% din carbohidrati, de aceea nu sunt dietele low carb sau hipo-calorice idei stralucite, dimpotriva) decat cele din alimentele procesate industrial. Va recomand cele de la Saltino, pe la 35 de lei kilogramul, insa cel mai bun aport de nutrienti le vor avea tot cele crude. Ele ajung insa pe la 60 de lei/kg. Partea buna este insa ca un kilogram va va tine si 2 saptamani.
• Consumati ciocolata amaruie in loc de cea normala. Este mai naturala si contine antioxidanti. Normal ca si eu prefer Ritter Sport si Milka… dar ca sa vezi.. ma controlez.
• Consumati mult ulei de peste si ulei de masline extravirgin. Este sanatate curata (scada colesterolul rau si il mareste pe cel bun, protejeaza vasele de sange deoarece mobilizeaza grasimea de pe ele, facilitand astfel si slabitul de unde trebuie) pentru organism si o sursa foarte buna de energie. Consumati seara daca vreti sa puneti ceva kg.
• Consumati mult peste deoarece contine proteine de calitate si grasimi sanatoase. Este si mai usor de digerat.
• Renuntati complet la sucuri sintetice. Eu mai beau doar IceTea la lucru deoarece nu este carbogazos si contine zahar (carbohidrat simplu) in cantitati suficient de moderate incat sa ma ajute sa lucrez/gandesc dar totusi sa nu se depuna nimica dupa ora 18.
• Consultati tabelul cu nutrienti de pe ambalajele produselor. In general, cele mai sanatoase si curate carnuri vor fi: pieptul de curcan, pastrama de vita, salamul crud uscat, tonul, somonul crud, carnatul afumat. Frigeti-le in ulei sau bagati-le la microunde si ati aruncat banii la gunoi. Cascavalul de regula are si el vreo 20 grame de proteine/100 grame. Mozarella de la Palladin (Germania, ca noi nu stim sa facem dinaia) este iarasi de calitate buna, insa daca cunoasteti vreo vanzatore de cas si urda in piata, go for it. Eu m-am ales cu o eruptie pe piele de la o urda.. si m-a tinut o luna. Nimica grav, dar nah.. mi-a trecut si pofta de atunci.
• La micul dejun aveti mai multe variante optime, depinde de organism. Eu personal mananc cereale cu ciocolata (alea mai sanatoase, gen Dr Oetker sau Schneekoppe) si cu lapte sau paine neagra cu Nutella si cu lapte. Dar nici la un Full English Breakfast nu as spune nu. Cum ma satur cu cereale? Umplu bolul cu ele: 300 ml lapte, 150 gr. de cereale (ei zic ca portia trebuie sa fie de 40 gr.). Am vazut si fete suple care mananca un iaurt de fructe si un mar la micul dejun. Din pacate, nu suntem cu totii fete suple. Partea cea mai faina la micul dejun este ca puteti exagera putin cu zaharul si cu grasimile, atata timp cat sunt surse cat mai naturale. Paine neagra cu unt, miere si lapte iarasi suna bine. Mai ales cu un pumn mare de caju inainte de a iesi pe usa.
• Daca trebuie sa beti seara vreun alcool, incercati sa beti doar vin rosu. Si nu mai mult de un pahar. La Bibliotheka, pe Eugeniu de Savoya, au doar vinuri de calitate, din cate am vazut. Incep de la 12 lei si sunt la nivelul Beciului Domnesc care costa peste 18.

=> Incercati sa va convingeti si parintii de chestiile de genul.

Recomand si acest film cu informatii revolutionare:

http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html

Iar voi, fiti buni si recomandati acest articol mai departe. Macar faima sa imi fac, daca tot muncesc pe gratis.

Observatie: Informatiile furnizate de mine au caracter general si informativ. Pentru un program nutritional personalizat si optimal, consultati un nutritionist.

Related posts:

1. Sfert de Secol despre escroci pe internet si fitness/nutritie
2. Sfert De Secol despre interviuri. Partea a II-a.
3. Sfert De Secol despre Legea Atracţiei

Dupa vreo 3 saptamani de mancat Pleskavita Banateana (de la Agil, fiindca stiu din surse sigure ca ingredientele sunt de calitate si carnea nu este incropita din ce ramane, ca la altii) cu 3.5 lei aproape zilnic, m-am saturat de acelasi gust si m-am hotarat sa vizitez o locatie ce am descoperit-o anul trecut impreuna cu niste prieteni in timp ce toti se inghesuiau sa “ia lumina” de la unii care aratau ca niste proxeneti fara ochelari de soare (dar imbracati in aur). Singurele localuri cu mancare deschise la momentul respectiv erau McDonalds (diavolul) si Fast Food Libanez Beirut de pe Strada Alba Iulia din centrul Timisoarei.

[Incercarea mea de “panoramic shot” compus din 3 poze.. aia din spate este catedrala din Piata Operei (Centru), asta pentru cine nu a vazut inca Timisoara]

Si a meritat! Localul este deschis de regula intre orele 10:00 si 22:00. In weekend (Vineri si Sambata) incearca sa tina deschis pentru mai mult timp (pana pe la 23:00, 24:00) pentru a acomoda si betivii de prin carciume (merci!).

Localul este foarte curat si ordonat, putin cam micut, ce-I drept. Este condus de un barbat arab pe la vreo 30 de ani si 2 asistente. Ingredientele pentru mancare sunt manuite tot timpul cu mare atentie si foarte igienic. Omul este foarte meticulos in prepararea specialitatilor sale. Modul de servire este civilizat: faci comanda, mergi te asezi, ti se aduce la masa, mananci, apoi te ridici, platesti si pleci. Clientii fideli sunt apreciati si rasplatiti cu upgrade-uri la ayran sau cu humus din partea casei (vedeti jos in stanga farfuriei o pasta bej). Deasemenea, am inteles ca la un moment dat incep sa ti se ofere si specialitati ce nu sunt trecute in meniu.

Apreciez foarte mult ca tot timpul are carne proaspata de vita iar pretul este rezonabil pentru ce ti se ofera. Portia de mai jos costa 17 lei iar ayran-ul 3. Este o shaorma mare de vita la farfurie si un ayran (care este foarte decent dar putin cam rece pentru anotimpul asta). Exista, desigur si diverse shaorme de pui sau de vita la lipie iar cele 2 deserturi (un fel de baclava si o prajitura cu cascaval si sirop de miere, probabil ca ii spune konafa –> 3 lei/bucata) sunt pervers de bune si deloc grele la stomac (tipic pentru deserturile arabesti). Nu sunt afisate numele prajiturilor fiindca nu e prea important. Daca intrebi: “cum ii spune prajiturii respective?” ar putea la fel de bine sa iti raspunda “Cum vrei tu. Numai sa o cumperi!”. Dar eu cred ca e konafa.. si repet, este foarte buna.

Nu e tocmai ieftin sa mananci in regim de restaurant acolo (mai ales regulat) dar eu nu cunosc restaurant ce sa-ti serveasca asa o carne de vita (nu ca pateurile alea de vita de la food court-ul din Iulius Mall) la un pret mai scazut (este cea mai scumpa fiindca este si cea mai sanatoasa). Carnea de vita este preparata pe plita incinsa, apropo. Desigur, se poate opta si pentru variantele mult mai ieftine la lipie (pui sau vita) la preturi cuprinse intre 8-12 lei (parca).

Happy meal libanez (fara jucarie)

(defapt poti sa te joci cu lipia aia)

Pofta buna!

Sfert De Secol

Related posts:

1. Impresii World Class Fitness, Timisoara

In a doua seara am mers la sala si intorcandu-ma spre resedinta mea de securist meschin de pe Victoriei (colt cu Regina Elisabeta), m-am oprit jos in dreptul shaormeriei “Aylin” unde, dupa o scurta evaluare a situatiei, mi-am spus.. “aşa nu..”. Infometat dar hotarat si fara scrupule, m-am suit in primul taxi si am rostit cuvintele magice: “La Genin, birjar!!”. Pe drum mi-am dat seama ca aceasta veche oroare de calatorii taximetriste se transformase in timp intr-o noua placere de a mea. E o senzatie foarte frumoasa.. sa savurezi o deplasare in taxi cu geamul usor dat jos si pe scaunul de domn (dreapta spate).. un mic lux ce unge sufletul atunci cand nu esti stresat de treburile ce te asteapta la destinatie. In timp ce ne apropiam de shaormaria fagaduita, i-am spus soferului ca daca nu e coada ar putea sa ma astepte. Nu a fost cazul de asteptari. Coada a fost de 10 minute, ca de obicei la ora respectiva. Mi-am comandat-o si am luat-o la pachet. Am facut semn la alt taxi ce venea din departare si l-am luat din voleu. Intradevar, respectiva m-a costat 32 de lei in seara aia iar faptul ca am mancat-o asa de tarziu m-a facut sa ma trezesc de 2 ori in acea noapte (pentru adapare). Insa nu regret nimic. Ca Edith..

Partea comica a fost cand, pe drum inapoi, in taxi, opreste soferul la trecere si se uita la 2 studente ce traversau. La un moment dat, soferul pe la vreo 55 de ani, gras si infipt in scaunul de Logan, da repede geamul stang jos, scoate capul si urla pe ele (cu multa ura) ceva de genul:

“Ai păduchi, ăh?!?!”

Apoi, in timp ce ele treceau de la stanga la dreapta, da jos geamul drept si urla pe ele:

FUTĂCIOASELOR!!

Apoi se intoarce la mine si zice “Ati vazut, domnu’? ce le poate mintea.. ale drecu’ capre”.. Ce poti sa spui altceva decat “Aşa e!” (fata se scarpina in cap pe trecere.. avea dreptate soferul.. ce mai..)

Trebuie sa recunosc ca intr-o noapte nu am mai avut chef sa merg prea departe dupa hrana si m-am oprit la Aylin (shaormaria de langa scara blocului, de langa Pizza Hut). In timp ce imi pregatea shaorma de vita la farfurie (fara cartofi prajiti), imi notam numarul de la OPC de pe peretele lor.. just in case. Spre surprinderea mea, a fost chiar buna.. dar am tinut bonul in ziua urmatoare. Nu a fost cazul de reclamatii.

In schimb la Pizza Hut. Fira-ti ai dracu’ de jigodii ordinare! La insistentele lu’ Mircea (dupaia mi-a dat dreptate ca mai bine am fi ales Cafeneaua Actorilor) am facut un compromis si am mancat de la fraierii astia. Intram si ne intreaba unu’ instant daca vrem la fumatori sau la nefumatori. Ii spun ca la fumatori si incepe sa ne duca-n capatul salii la separeu. Intru acolo, trag adanc aer in piept si ii spun chelnerului: “Este infect aici.. ne-am razgandit.” –> Chiar era infect. Fumau aia ca turcii iar nemernicii astia nu au o aerisire corespunzatoare. De parca trebuie sa fim si pedepsiti pentru ca vrem si noi sa fumam o tigara la masa. Ne asezam la sectia de ‘oameni’ si comandam cate o pizza “normala”. Vine cu niste scovergi sintetice si se mai asteapta sa fim si multumiti. Mi-am amintit ca mancasem o data 3.5 pizze de genul cu un an inainte, la all-you-can-eat-ul din Timisoara. I-am lasat 1 leu bacsis si nici nu ne-a spus “la revedere”. Proasta era si mirata ca nu i-am lasat mai multi bani dupa ce dadusem cate 19 lei pe gunoaiele alea. Pizza nu era vina ei dar ne-a vazut oameni seriosi. Putea si ea sa spuna mai cu jumate de gura: “Ba, baieti, ba.. mergeti si voi altundeva sa mancati ceva calumea de banii astia.. gen Cafeneaua Actorilor.”

Ajuns in Bucuresti, am zis ca daca tot sunt aici si am niste servicii incluse in beneficiile mele (candva din greu muncite ) sa fac si eu o tura de turism medical (de ce nu?). Ajuns in sala de asteptare (la o clinica privata) il vad pe unu’ ciudat in halat cum se plimba cu mainile lipite de corp, ca un zombie, dintr-un capat in celalalt. Trece ceva timp si ma cheama generalistul la o consultatie. Era ala de pe hol . Printre altele, ii spun ca vreau sa consult un nutritionist (aveam nevoie de trimitere de la el), la care domnul dr. imi spune “eu nu cred in asa ceva”… . Auzi mah.. pe banii mei el crede chestii.. Si mai sunt niste exemple dar nu voi intra in detalii prea intime. Ideea principala este ca m-am lamurit cu doctorii din Romania. Majoritatea sunt niste mediocrii cu diplome (si macelari). Au tocit kilometrii de carti dar le lipseste inteligenta necesara pentru a face analogiile ce conteaza cu adevarat. La dentist (unde iarasi sunt abonat) a fost si mai smecher: meeega clinica de dintari. Vorbesc cu stomatoloaga la telefon in prealabil. Ajung in clinica si intru intr-una din camere. Vine una sa imi aranjeze babetica. Vine si a doua tinerica sa.. imi spuna ca ea este dentista . Dupa ce se uita mirate la plombele mele ca la ceva expozitie de la Smithsonian, se hotarasc ca, pentru cele 3 carii de suprafata din acelasi colt al gurii, au nevoie de o radiografie digitala panoramica . Cred ca dentistul meu din Timisoara ar rade si cu curul de ele. Meserias tipul, nu am ce zice. Daca aveti nevoie de unul bun, sa-mi spuneti. Lucreaza el cam repezit si o mai da-n gingie seara pe la 7 cand pica pe el de somn, dar plombele ce le pune sunt opere de arta. E scump dar e una din zonele in care nu vrei sa faci economie.

Am fost tare mirat insa de faptul ca nenorocitii astia de la RATB au inceput sa dea reclame pe televizoarele unde de regula iti aratau unde te afli pe harta Bucurestiului si ce ruta urmeaza autobuzul. Este, intradevar, o placere sa mergi seara dupa serviciu 45 de minute spre casa si sa o auzi pe vaca aia de Stela Popescu horcaind “Cateeeena”, “Cateenaaa” o data la 10 minute. Pe vremuri era chiar relaxant bus ride-ul ala.. te uitai pe panou la poze cu natura si cu animale dragute, muzica ambientala, de pe geamuri invatai ultimile masini aparute pe piata, mai flirtai cu vreuna (doar cu ochii, desigur.. vai de mine).. era ok.. acuma au stricat si asta.

De fiecare data cand merg la Bucuresti il sun pe Domnul Dr. Pautov.. deci ala doctor pe care il respect. A studiat cardiologie la Moscova, dar a inceput sa practice kiroterapie, s-a mutat apoi in St. Petersburg, si in final la Bucuresti de 7 ani de zile. Este singurul kiroterapeut doctor din Romania. Mi-a spus ca daca il apuca vreodata problemele de spate, trebuie sa mearga in St. Petersburg la un doctor fiindca in Romania nu se lasa pe mana nimanui

Dar ce este Kiroterapia?

Defapt acuma vad ca si-au facut si site.. cititi aici despre tot ce inseamna stiinta asta. Pot doar sa va spun ca o sedinta dureaza 15 minute, costa 70 de lei si face minuni. In strainatate costa pana la 150 de dolari una.

Bilant 12 zile Bucuresti:

- m-am dat de 20 de ori cu metrou-ul, de 7 ori cu autobuzul, de 2 ori cu tramvaiul.

- mers de 5 ori la sala, de 2 ori la masaj, de 2 ori la kiroterapie

- mancat 5 shaorme de la Genin si una de la Aylin

- comandat acasa de la chinezesc (Wu Xing).. bun dar foarte scump, mancat mult peste gras, mancat laturi Bio de la Fru Fru (s-a cam dus dracu’, sau m-am saturat eu).

- vazut 6 doctori –> mentenanta gratuita.. lol

- facut 2 reclamatii pe motive de lipsa de profesionalism

- dus ambele ceasuri in service-urile respective pentru revizii si schimbare de baterie

- stricat umbrela, aruncat in primul tomberon.. gunoaie..

=> Primul soare ce l-am vazut in ultimele 7 zile de Bucuresti a fost la ~11000 m altitudine. Si lumea se plangea ca in Timisoara venise frigul.

Bonus: Poza cu felul doi din meniul zilei (18.5 lei) la restaurant-ul Rossetya:

(duet de peste cu triolet de morcovi)

Related posts:

1. Panică la Bucureşti
2. From Serbia with love :)

Intre 1 si 5 iulie am facut o excursie in Maroc, mai exact in capitala lor turistica, Marrakech. Dat fiind faptul ca acum vreo 4 ani am ratat un concediu cu ai mei in Tunisia pentru a trage niste chefuri puternice in care sa isi taie unii gingiile in doze de Skol (deci a meritat), am decis sa luam un low-cost (Vueling, magnific) din Barcelona si sa facem o mini-vacanta in Maroc.

Acele 4 zile pline par acum precum un vis, o aventura ce nu o voi uita toata viata. As putea scrie un roman despre acest concediu (numai ca aia ar dura prea mult, concluzie ce am tras-o in trecut din celelalte romane pe care le-am mai scris). Sper sa fac din asta un articol cat mai folositor si pentru cei care intentioneaza sa traiasca o lume araba autentica pe pielea lor.

Sa incepem:

Dupa ce au g0nit toate maimutele de pe pista cu un bat, am putut ateriza pe aeroportul international Menara (ei nu cred in autobuze dinalea pentru sensibili):

Iar dupa ce am completat formularul de intrare in tara, ne-a luat taxi-ul Riad-ului (varianta lor de pensiune) si a inceput sa ne duca in oras. Pe drum am remarcat o gramada de Dacii Logan si Sandero (masina extraordinara pentru marocanul de rand), magari, scutere, calesti, roabe, dughene darapanate, carnuri atarnate in strada si tot felul de alte lucruri care, pentru o fractiune de secunda, te fac sa vrei sa-i spui soferului sa intoarca masina fiindca ti-a ajuns si vrei acasa.

Apoi am intalnit si semnul asta de trafic, care eu credeam initial ca inseamna “Atentie Cobre cu unul sau doua capete”, dar cand i-am spus si ghidului cat sunt de perspicace, s-a uitat ciudat la mine. That’s what I call “bridging the cultural gap”.

Cel mai comic a fost cand, dupa vreo 20 de minute de soc si guri cascate, Nemona a spus ca spera ca acesta sa nu fie considerata o zona OK la ei…

(…si ca hotelul este intr-un cartier mai de Doamne-Ajuta)

Dupa cateva momente, soferul opreste masina si trage frana de mana iar cu un zambet pe buze se intoarce catre noi si spune seren: “We’re here!”

Cu o privire inmarmorata si cu stomacul pana-n gat, ne dam jos si ne primim bagajele. Soferul ne conduce pe o straduta foarte ingusta la Riad Aubrac, unde zici ca intri intr-o alta dimensiune: curte interioara cu o fantana umpluta cu trandafiri roz si plina de verdeata (cred ca maslini), cu canapele si mese in jur. Acuma trebe sa va dau un sfat foarte important. Orasul arata in mare parte precum in poza de mai sus. Daca voi credeti ca este destul sa va refugiati seara intr-o pensiune de 2 stele fara aer conditionat sau usa la baie, treaba voastra. Noi am zis ca sunt 2 facilitati importante pentru care merita sa mergi la sigur cu 4 stele. A fost intradevar putin mai scump (90 euro/noapte camera dubla) dar daca o luati din timp prindeti reduceri pe Booking dot com (unde gasiti si review-uri sincere de la fosti turisti).

Riad Aubrac:

View Full Album

Dupa o primire foarte frumoasa in engleza, cu ceai fierbinte de menta salbatica si prajituri locale, ne-am cazat si am luat-o cu harta spre piata Djemaa el Fna, mancand pe drum la un restaurant ce servea meniuri complete cu 6 euro. Era o caldura sufocanta dar chelnerul a pornit clima (care era in aer liber) si ne-a poftit la 2 metri jumate in calea ei de bataie pentru a lua pranzul. Acuma na, nu e o chestie rea daca iti place foarte mult mancarea lichida.

Ajunsi in piata, ne-am crezut smecheri dupa ce am reusit sa scapam de primul vanzator ambulant de serpi de lemn. Faini serpi, nu zic, dar regula de aur este sa nu cumperi absolut nimic in prima zi.

Pont: de regula vanzatorii de chitibusuri in piata aia au si alte chestii… daca intelegti incotro trag clopotele (eu).

Mergem noi mai departe cu gurile cascate si ne acosteaza 2 femei berbere cu baticurile pana la ochi. Ne-au vazut ele mai cu ciunga-n par si au zis ca e rost de bani de pe turisti, oferindu-ne tatuaje hena. Noi am spus ca nu vrem si ca e prima noastra zi, dar au inceput sa ne intrebe de unde suntem (pe acolo majoritatea vorbesc vreo 3-4 limbi, btw) si sa ne spuna ca si ele au umblat prin Europa si ca stiu ca Romania este o tara saraca dar ca vor totusi sa ii faca prietenei mele un cadou frumos pe mana.

Am zis ok si a inceput sa o picteze in palma cu seringa. Aialalta ma pofteste pe un scaunel la 2 metri distanta si incepe sa ma tina de vorba. Dupa vreo 3 minute o aud pe Nemona spunand ingrozita ceva de genul “But you said it was a present..”. Ma intorc si o vad pe berbera cu niste ochi dinaia veninosi ca dracu’ cum se rasteste la prietena mea ca vrea 300 de dirham (~30 de euro) pe serviciul prestat. Incepe Nemona sa negocieze cu baba veninoasa si ajunge la 100, ceea ce mi se parea la fel de strigator la cer. In final, dupa o cearta puternica cu ele, o smucesc din mainile lu’ aia, aruncand in scarba o bancnota de 20 de dirham pentru cauza ei nobila. Eu zic ca a meritat 2 euro prestatia asta (cica merita doar 1):

Mai mergem noi vreo 30 de metri prin piata si ne ia noul nostru prieten (localnicii sunt prieteni cu toti turistii acolo) in primire. Imi strange mana puternic si imi trece maimuta. Cum adica “imi trece maimuta”? Uite asa:

(Lu’ asta i-am dat doar 50 de centi fiindca m-a zgariat maimuta pe brat)

Frumoasa intampinare!!!

Am stat apoi vreo 10 minute la marginea pietei (in soc fiind) ca sa ne tragem sufletul. Chiar va provoc sa mergeti dupa ce ati vazut poza de mai sus si la baietii astialalti din piata:

Dupa ce ne-am acomodat in prima zi cu tot peisajul, ne-am programat o vizitare a orasului cu un ghid berber pentru a doua zi dimineata. A durat 5 ore si a costat in total 50 de euro, dar a meritat fiindca am vazut mai toate atractiile principale, si am putut poza tot felul de chestii pentru care am fi dat destul de multi bani daca ne-am fi dus singuri. De exemplu, pentru orice loc in care merge, cineva pe strada se ofera sa te duca si sa iti arate. Mai greu este la sfarsit cand iti cere vreo 20 de euro ca sa te duca inapoi intr-un loc cunoscut. Unul dintre acele locuri este cartierul unde se proceseaza pielea de capra, vaca sau camila… celebrele Tanneries care se gasesc in Marrakech si in Fes.

View Full Album

(Nu vreti sa stiti cum miroase intr-un loc unde se omoara si jupoaie capre, camile si vaci iar la sfarsit se proceseaza pielea lor intr-un proces ce dureaza 14 zile. Ni s-a dat menta pentru supravietuire fara varsaturi spontane)

Si ne-am facut si tuaregi pentru cateva minute:

View Full Album

(ala din stanga mea era ghidul nostru smecher ce vorbea vreo 5 limbi.. cat de cat)

A treia zi am facut probabil cea mai buna investitie din tot concediul: o excursie la poalele muntiilor Atlas in valea Ourika cu un 4×4 (Land Cruiser). Zic investitie fiindca ne-a costat cam 100 de euro de persoana toata ziua respectiva dar a meritat fiecare cent.

Asta sunt eu la urcare intr-o pauza:

(Stiu ca sunt un barbat bine. Shaormele ma imbunatatesc atata de mult… Din nou puteti da click dreapta>set as wallpaper)

Nu, glumeam, acestea sunt pozele de wallpaper (aia cu mine e mai degraba de tinut in portofel):

View Full Album

Aici am gasit un restaurant ce ni l-a recomandat soferul ca fiind cel mai bun din toata valea. A fost intradevar extraordinar, dar cand am vazut cat costa un meniu imperial (30 de euro de persoana), am inceput sa negociem cu chelnerul. Lucru foarte important: In Maroc TOTUL se negociaza, pana si mancarea la restaurant. Ne-a luat cu gugulugu’, cu tactici de negociere ce le inveti doar la avansati si cu dinalea prietenesti ca daca lasa pretul mai jos deja are probleme cu managerul (la asta trebe raspuns cu aceeasi moneda –> cu pretul asta o sa ai si tu probleme cu nevasta-ta). In final am negociat meniul cu tot cu bautura la 32 de euro in total (adica la jumate). Am stat apoi sa ascultam ce zic francezii noi sositi la masa de langa dupa ce chelnerul si-a insirat din nou toata poezia despre cat de fantastica este mancarea lor (si este). Francezii au spus doar la sfarsit “Parfait”. Era sa pufnim in ras..

Mancarea a fost ceva de vis. Cate un pic din fiecare specialitate marocana.

Acesta a fost doar Entré-ul:

Iar astea sunt celebrele Berber Tagines:

View Full Album

Dupa o aceasta masa imperiala, a urmat cel mai spectaculos hiking trip pana la cascadele din valea Ourika. Pentru asta ne-a trebuit un ghid cu 10 euro si urcarea a durat cam o ora. O sa vedeti o poza cu mine si cu ghidul de sus. Un om deosebit.. castiga peste o mie de euro pe luna din “ghidarie” sau “ghidism” si nici nu ai crede ca are 50 de perechi de schiuri pentru inchiriat sus pe muntele Atlas pe timp de iarna:

View Full Album

Si ca sa nu mai creada lumea ca suntem ca fratii..

(iuuuuuuuuuuuuu)

Si normal ca ne-am dat si cu camilele in ziua aia:

View Full Album

A patra zi ne-am rezervat-o pentru shopping. La sfarsitul zilei imi era deja greata de la atata targuiala. Poti, desigur, sa accepti pretul cerut initial pe un bun, dar daca nu vrei sa ii strici ziua unui negustor arab si vrei sa platesti si preturi normale pe chestiile dorite, trebuie sa negociezi fiecare bun. Desigur, este mai usor cand vrei 2 sau 3 lucruri din acelasi magazin (teoretic), dar cel mai bun approach este sa exclami oripilat ceva de genul “Doamne Fereste!” sau “Dincolo dau camilele de lemn cu 10 dirham bucata, nu cu 160” sau “La asta de langa am luat 4 esarfe de banii astia”. Daca te ia cu prezentari de nume si locuri de origine, e clar ca o sa iti ceara de 4 ori mai mult pe bunul dorit. Asa ne-a luat unul cu textul “of course I have camels.. but they are hand-made and very expensive”. Apoi ne-a dus la taraba amicului sau si din mormanul de 70 de camile ne-a intins 3 cat pumnul fiecare si ne-a cerut 45 de euro pe ele . Nu zic, daca erau din argint, meritau. Arabii din vest sunt mai saraci, apropo, deci prefera argintul, in est dai de arabii cu petrol, unde aurul este foarte cautat. De regula, aurul si argintul pe acolo este de foarte proasta calitate, deci rezumati-va la pietricele colorate din muntii Atlas.

Secretul este sa nu iti doresti prea mult ceva. Astfel poti sa te iei sa pleci la un moment dat iar cand negustorul vede ca poate pierde deal-ul, scade pretul si pana la o cincime. Alta varianta este sa ii lasi pe altii sa negocieze in fata ta si a negustorului si sa astepti sa vezi pana la cat este dispus sa scada preturile. Apoi il mananci de viu.

Iar acum, poze din marea lor piata Djemaa el Fna si moscheea Koutoubia:

View Full Album

(Fresh de portocale cu 1 leu paharul acolo, apropo. Cu 2 euro iti umple sticla de 2 l)

Aburii aia sunt de la tarabe cu mancare ce servesc tot ce-ti pofteste inima. Mie inima de obicei imi pofteste berbec, “nu stiu altii cum sunt”:

(Sanepid ain’t got shit on these)

Moscheea Koutoubia: cea mai veche si mare din Marrakech

View Full Album

Marocul este un regat incredibil pentru cei care nu au cunoscut inca lumea araba. Cu toate ca este o tara saraca (precum Romania), saracia lor este de alt fel, si sincer, nu se plang atata ca noi. Sunt fericiti ca au un rege inteligent si bun cu ei si nu si-ar dori presedinte nici in ruptul capului.. pe motivul “s-ar fura ca in codru”.. suna familiar?

Salariile normale sunt cam ca si ale noastre, tara traind insa mult mai mult din turism, ceea ce se si simte cand esti acolo. Localnicii vor sa ia banul de pe tine doar in mod cinstit, pe principiul “nu e prost cine cere”. In toata tigania aia de pe strazile laturalnice nu am simtit pentru o singura clipa ca as putea fi talharit sau agresat verbal. “We don’t play with tourists”, zise soferul la un moment dat. Din nou spre deosebire de ai nostrii care vor sa traiasca din tunuri.

Copiii sunt invatati de mici sa fie negustori si sa faca bani din turism, dovada fiind aceasta clipa unica (dupa expresia ei, iti dai seama ca este un mare understatement) ce ne-a induiosat atata de tare incat i-am dat bani doar ca sa o facem putin mai fericita:

(sorry, dar pe asta chiar nu o pot lasa furata)

Concediu placut,

Sfert De Secol

Related posts:

1. Impresii Seattle (+taxe)
2. Impresii Praga
3. Impresii Barcelona

Deja de la intrarea in “orasul” Hunedoara se vedeau vechile ruine comuniste din care s-a furat tot ce s-a putut fura (pana si armatura din betoane) si unde nu se mai pot organiza nici macar meciuri de paintball din motive de siguranta.

Ajunsi la castelul Huniaziilor, ne-am invartit putin prin zona pentru a prinde niste unghiuri amarate din care puteai surprinde macar o particica din “frumusetea” castelului vestit. Asadar, urmand maxima ca o poza valoreaza cat 1000 de cuvinte, nu ma mai lungesc deocamdata la discutii si va prezint albumele:

View Full Album

Deci nici nu vreau sa spun cate gunoaie erau in jurul castelului, cat de neingrijita si distrusa este toata zona ce il inconjoara. Castelul este mai mult o ruina, steagurile din sala cavalerilor sunt chinezesti si kitsch-oase iar unele parti din el ar trebui sa fie inchise pe perioada restaurarii (care se spune ca ar fi contractata de catre o firma serioasa), nu de alta dar ai toate sansele sa iti iei un bolovan in cap sau sa cazi peste vreo balustrada. Ce sa zic.. pacat. In loc sa aibe un magazin mare de souvenir-uri, aveau vreo 3-4 imprastiate prin castel. Calitatea marfii lasa de dorit iar preturile erau ridicole pentru ce iti ofereau.

View Full Album

Acestea erau grandioasele armuri si arme ale Huniaziilor. Era pe acolo un ghid amarat (chiar cu adidasii rupti in cur s-ar putea spune) care explica cum pe vremea respectiva doar aristocratii isi permiteau sa dea echivalentul a ~50.000 de euro pe o armura. Pe langa faptul ca au ramas doar ghioarlele astea in castel, nici nu as baga mana-n foc pentru autenticitatea lor. Uitati-va numai cat de jenanta era iluminarea: cate un neon de 2 lei in fiecare vitrina, plasat strategic ca sa te pisi in ele de poze. Se pun spoturi in astea, bah cretiniilor!

View Full Album

Dupa ce ne-am scarbit la castel o tura (cel putin eu.. dar poate sunt eu mai pretentios) am decis sa mergem la restaurantul dupa care tanjisem toata ziua. Se numeste “Rustic” (foarte original) si fusese recomandat de Domnul Dan ca fiind cel mai de lux restaurant din Hunedoara (ceea ce si este). Mi-am comandat o ciorba de burta si un gulyas de vita. Dupa 3 minute se intoarce domnisoara si spune ca nu are vita.. Am stat dupaia vreo 10 minute sa ma gandesc cam ce as vrea in locul ei. Pana la urma mi-am comandat tigaia “rustic”, pe care o puteti viziona in poza din stanga. Papanasii chiar aratau splendid. Pacat ca nu erau umpluti cu o dulceata mai de Doamne Ajuta.. Mancarea din tigaia respectiva arata interesant, era insa doar un papricas ordinar. Mi-a placut insa cum mi-a raspuns ospatara atunci cand am comandat-o: “buna alegere!!”… fuck you.

Ce a urmat dupaia a fost insa foarte interesant si de recomandat. Pozele au iesit tare bine deci sper sa va placa:

View Full Album

Aceasta este Biserica Sf. Nicolae din Densus si a fost construita prin secolul 12 avand ca material principal pietre funerare romane refolosite. Acesta este un monument crestinesc care intradevar merita vizitat. Fiind amplasat intr-un cimitir, nu au indraznit inca romanii sa il strice sau sa il orneze cu pet-uri.

Na, cam asta fu excursia. Mi-a amintit cat de distrusa este tara noastra defapt si cat de prosti gospodari sunt majoritatea romanilor. Avem si noi cateva monumente istorice si peisaje frumoase dar nu se ocupa nimeni de ele. Mi scarba.

Pentru varianta Domnului Dan, dati click aici. (Pozele le are tot de la mine.. ca si vizitatorii.. lol)

No related posts.

“They have never put one scrap of gold in my pocket, but they put a smile on my face. So therefore I declare them good.” Dickens

Am tot spuns eu ca blog-ul asta o sa fie ceva util asa ca voi livra acuma un post informativ despre Shaormele din Romania.

Va voi  invata de unde si cum se mananca shaorma in Romania. Daca nu va intereseaza, exista si Happy Meal-uri.

Cred ca au cel putin 5 ani de cand ne-au penetrat piata dar ma doare capul cand vad cum inca nu si-au perfectionat toti metoda. Totul a inceput acum vreo 5 ani cand au inceput sa curga shaormele prin Timisoara. Toti erau foarte incantati de shaormariile din complex, dar pentru mine cea mai buna era cea din centru de langa Discoland (unde nu am fost niciodata.. e fain acolo?). Atunci ii dadeam nota 10 dar in ziua de astazi i-as da nota 5 (si nu fiindca a devenit mai proasta). Oricum am auzit de curand ca a fost inchisa “filiala” din Complex datorita unor sobolani descoperiti de catre autoritati in bucatarie… oricum erau niste inapti. Dupa anul I, fiind obisnuit cu “customizari” de shaorme, am fost o data acolo cu Tzun si i-am zis lu’ aia sa nu imi puna cartofi prajiti (tineam dieta). Intradevar nu mi-a pus cartofi prajiti, insa nu s-a gandit sa-mi puna mai multa carne si legume. Mi-a inmanat shaorma aia subtire cu mentiunea “Asa shaorma nu am mai facut in viata mea”. M-am uitat la shaorma si la ea si am spus “se vede”

Lucruri la care trebuie sa ai grija cand mananci shaorma:

1. Cantitatea de carne pe protap (si de protapuri) este direct proportionala cu calitatea shaormei si cu numarul de persoane la coada. Carnea de la shaorma (mai ales cea de pui) este de regula foarte aproape de data expirarii, deci daca vezi ca mai are putina pe bara, nu este prea indicat sa mananci de acolo.
2. Este de preferat ca persoana care ti-o face (shaormarul) sa poarte o punga dinaia cu elastic in cap in permanenta! Nu mancati de la shaormarii cu peruci mov de clown (vezi Vama Veche).
3. Banii se pregatesc dinainte pentru a nu ajunge in situatia de a fi simultan cu portofelul si cu shaorma in mana, cand la coada mai asteapta si altii.
4. Servetelul primit in jurul ei se indeparteaza imediat si se pune in buzunar dar cu una din jumatati (oricare) pe-afara fiindca altfel risti sa bagi maioneza in pantaloni la sfarsit (si nu cred ca asta este ceea ce iti doresti de la viata).
5. Shaorma nu se consuma la pachet fiindca pe drum transpira si cartofii se inmoaie iar la sfarsit vei manca un terci caldut (cand defapt ideea este ca legumele sa fie reci, cartofii crocanti si carnea fierbinte).
6. Daca esti fan iute, cumpara neaparat un Ayran la ea. Intestinul iti va fi recunoscator si nu se va razbuna pe tine. Ayran-ul nu lipseste de regula din nicio shaormarie respectabila. El este un iaurt lichid cu usturoi si uneori (daca ai noroc) menta.
7. Nu cere ketchup la shaorma ca nu e hot-dog si nici nu vrei sa arate ca un curcubeu. El nu are ce cauta acolo prin definitie.
8. Calitatea shaormei depinde si foarte mult de felul in care ti-o impatureste shaormarul. Fii atent ce face. Daca te trezesti cu un triunghi la fund spune-i sa o refaca fiindca nu ai chef sa sugi ingrediente dintr-o punga. (Gabi, mai tii minte duma de la shaormaria din vama cu ingredientele in punga? “The boys laughed, the girls laughed and you died a little inside..” Eu da)

Ingredientele care nu trebuie sa lipseasca dintr-o shaormarie sunt: castravetii murati, varza alba sau rosie, rosiile daca au si carne de vita sau berbec, ardeii iuti, mujdeiul de usturoi (mai exista si alte mujdeiuri? ca nu stiu), ayranul. Arabii nu baga maioneza in ea (si nici cartofi prajiti dar pentru Romania cam fac compromisul asta), in schimb pun multa verdeata. Pentru alunecare pe grumaz exista ayran-ul.

Ingrediente de la shaormariile din Timisoara: carne pui, maioneza, varza alba, ketchup Tomy iute sau dulce, rareori castraveti murati. ==> PATETIC

Aceasta “sumedenie” de ingrediente se infasoara intr-o lipie iar apoi intr-o coala A4. Nici nu mai tin minte ultima oara cand am plecat din complexul studentesc fara gustul de hartie in gura. Asa tin eu minte complexul studentesc din Timisoara.

Cum cer eu shaorma:

1. mica (nu mai pot manca mari de aproape un an.. daca ma vedeti cerand una mare, este foarte probabil sa fiu beat si pofticios, dar va rog amintiti-mi ca una mica imi ajunge.. la fel sa faceti si cand spun ca vreau sa mai imi iau una mica)
2. vita daca nu au de berbec/oaie, pui daca trebe neaparat (fiindca nu au altceva).
3. fara ketchup
4. fara ceapa
5. mult usturoi
6. mai putini cartofi prajiti
7. 6 ardei iuti (10 ardei iuti daca e mare.. dar precum spuneam.. nu mai mananc mare)
8. Ayran daca e pana-n ora 11 dimineata (se mai intampla), daca e 2 noaptea si trebe sa ma trezesc a doua zi devreme sau daca mi-e foarte sete.

Cele mai bune din Bucuresti (in ordinea calitatii, selectate de mine cu dragoste):

1. Genin (Calea Floreasca) –> unicul sos special arabesc ce a facuta nr. 1 in RO
2. Dristor (Dristor) –> aici se coboara din masini de lux pentru a se sta la coada
3. Dineş (Foisorul de Foc) –> m-a impresionat foarte tare vita cu rosii si sosul
4. Maverick (Drumul Taberei) –> Singura super shaorma din Romania: 25 lei
5. 1 Mai (Piata 1 Mai) –> Pentru consumatorul incepator
6. Naser (Piata Domenii) –> astia baga menta in Ayran

Acuma am gasit si articolul asta dar astia bat campii foarte tare cu unele mentiuni. La Matache facea, pe vremuri cel putin, un gunoi de shaorma iar la Killer Chicken nu mai am curaj sa merg nici beat.

Loc unde poti manca o shaorma buna in Constanta: Famous

Loc unde poti manca o shaorma buna in Timisoara: ———– m***

Loc unde poti manca shaorma buna in Vama Veche: The best shaorma in Vama Veche (ceea ce este adevarat, fiindca restul sunt abominabile: vezi porunca 2)

Loc unde poti manca shaorma buna in Costinesti: La Ismail (un turc nebun care ofera si ingrediente gen: mix mexican de legume, macaroane colorate, mazare si alte gunoaie ce nu au ce cauta intr-o shaorma.. ma rog.. ia ochii la turisti.. dar shaorma este buna daca ai grija ce iti alegi)

Shaorma oribila: Mangalia, gara. Nu va lasati pacaliti de turcul de la pult. Revizuieste cele 8 porunci de mai sus.

Shaorma nu este junk food. De ce:

Junk Food-ul este prin definitie ieftin, mult si nesanatos. Shaorma nu este ieftina, nu este foarte multa dar misuna vitaminele prin ea. Gandeste-te: mananci cartofi prajiti cu pui/vita/friptura de berbec si cu o salata cu dressing. E junk food? Nuuuuuu. Vezi..? Si chiar cunosc multa lume ce mananca paine la cartofi. Nu-i inteleg, dar ii cunosc. Ar trebui sa incerce si pizza cu mamaliga. E din aceeasi categorie

Sper sa va foloseasca astea. Ma duc sa citesc Căderea Casei Usher.

Cu drag,

Echipa Sfert De Secol (adica eu)

Nota la subsol: Titlul post-ului este o ironie la adresa ironiilor de genul.

No related posts.

Totul a inceput vineri pe data de 11, cand niste colege de la serviciu au decis ca vor sa fie dansate. Noi, fiind foarte ocupati cu vieti personale, ne-am rupt de la gura si le-am facut si hatarul asta. Trebe sa recunosc.. combinatia berarie, formatie live si banda verde la antebrat.. “chiar iti faci treaba cu ea”. Becker Brau este un establishment destul de respectabil, destul de scump, insa berea nefiltrata la halba face toti banii. Am baut vreo 10. A fost bine. Am dansat. Cuvintele sunt de prisos:

View Full Album

A doua zi m-am trezit. Eram atat de paralizat incat mi-a luat vreo 2 ore sa imi fac bagajul. De ce? Ca aveam tren la 15:30 spre Sibiu, unde ma astepta.. multe chestii. Sambata noapte iara a fost nebunie, am umblat din casa in casa, pe la diversi oameni, care mai de care mai interesanti(in sensul bun). Asta fusese insa dupa ce am mancat la un restaurant mult prea bun din centrul vechi al Sibiului. El se numeste “Sibiul Vechi” si are o ciorba de burta ca-n povesti. Paine sibiana, ardei iute si mult mujdei pe langa. Ca felul doi am mancat un delicios muschiuleţ (si asta este singurul diminutiv care il accept la mancare.. mai multe despre asta intr-un alt post) umplut cu sunca si cascaval, iar imprejur ornat cu sos de ciuperci cu legume. A fost divin. Mi-a parut rau ca am comandat si garnitura. De baut am luat un suc natural de mere proaspat facut si livrat intr-o sticla dinaia gen apa minerala anii 90’. Eu de regula nu beau nimic la masa, dar de data asta am facut o exceptie. (si mi-am amintit de ce nu se bea la masa)

A doua zi am mers la concertul Stratovarius la stadion. Ce sa zic.. formatia nota 10, publicul nota 4+. Cum sa vina o mana de oameni la asa o legenda?!?! Solistul a si incheiat cu remarca “See you somewhere!”. Nu la anul, nu data viitoare, somewhere!

Ca sa va faceti o impresie despre Stratovarius(numele este o combinatie intre chitara Stratocaster si vechea familie Stradivari), iata un clip cu una din melodiile lor mai pe placul tuturor:

Cand au bagat “The Kiss of Judas”, Black Diamonds si Eagle Heart am zis ca ne dau lacrimile.. mai ales inceputul acela de bass din.. ghiciti care.

Eu cu John suntem fani de vreo 6 ani.. si de abia acuma apucaseram sa ii vedem live.. deci a fost rupere..

Timo Kotipelto are si formatia sa proprie.. si melodiile sunt cel putin la fel de bune. Ce sa mai zic.. Dragonslaying Power Metal from the Mighty Wargods of Finland.

Apoi am mai ars-o noi junky-style prin Sibiu pana luni(zi in care mi-am luat concediu), cand m-am urcat din nou pe tren spre Bucuresti. Si apropo, am mancat in Sibiu la vestitul Butoi de Aur. Fiind rupt de oboseala, nu mai aveam eu energie pentru mancarurile cu specific, asa ca am lasat-o mai moale, comandand doar o ciorba de burta si o portie de spaghete carbonara. Lasa lasa cu “asta numesti tu lasat mai moale”.. Aia numesc ei carbonara?!? Pastele erau mult prea fierte, si parmezanul lipsea.. Imi venea sa cer zahar la ele.. fira-ti ai dracu’ cu spaghetele voastre. (Si Riri, asta nu e un repros.. compania ta ar fi comensat si pentru cele mai oribile macaroane cu branza din lume..)

La Bucuresti a urmat o saptamana(4 zile) scarboasa de serviciu. Noroc ca a venit un coleg la mine si m-a intrebat:

- Auzi.. tu vii cu noi la mare weekend-ul asta, nu?

- Pfff.. normal! (yessss. inca un weekend junky-style)

Asa ca am fost in vama tot weekendul asta.. grandios loc. Ce-mi place mie cel mai mult acolo este faptul ca este muzica buna si nu vin cocalari cu printese. Ce nu-mi place acolo este ca nu prea ai cu ce sa-ti clatesti ochii.. in general junkiste alternative, cu corpul plin de celulita si cu muschii nelucrati. Aici chiar prefer printesele, dar cum nu poti avea campioane fara cocalari… asta este..

Poze de vineri seara(defapt 6 dimineata pe plaja, toti beti..)

View Full Album

Locuri de weekendul asta unde recomand mancarea(si ce anume):

Papa la Soni: Extraordinara ciorba de tarhon cu afumatura, gulyas-ul a fost banal.

Lyana: Snitel Lyana, Salaul parizian, Fish & Chips, desert placinta cu mere stropita cu inghetata de vanilie.

M-am intors aseara din Vama si am luat-o de la capat cu serviciul.. dar traitul nu se terminase aici.. ca doar azi a fost concertul. Divina regina al operatic heavy metal-ului ne-a incoronat ziua cu un mirobolant concert la Sala Palatului:

Solista a venit cu trupa ei noua(probabil session musicians) si a sustinut un concert de zile mari, cu toate ca formatia a facut geseli dese care mi-au stricat de multe ori ritmul si intr-un fel a fost destul de blasfemic sa o vad cantand Kinslayer, She is my Sin, Sleeping Sun si Nemo cu altii decat Tuomas & Co. A fost blasfemic dar totodata frumos si captivant. Si-a facut intrarea puternic si a schimbat outfit-ul de 4 sau 5 ori. A fost extrem de placut si seren sa o vad pentru a 3-a oara.

A cantat in principal piese de pe albumul ei nou, plus o melodie intitulata “If you believe”, declarata nemaiauzita. Aceasta melodie a fost speciala deoarece a fost prima oara cand am vazut-o cantand la pian.

Melodia mea preferata de asta seara a fost Sing for Me.. dar nu am gasit-o in calitate buna.. in schimb, puteti sa o vedeti in aproape toata splendoarea ei in filmarea asta(cu sonorizare foarte buna, cel putin la inceput):

Si nici cu cover-ul de la Poison nu imi este rusine :>

Poze de la concert puteti vedea aici:

View Full Album

Related posts:

1. Sfert De Secol despre nişte muzică
2. Sfert De Secol despre Interviuri
3. Sfert De Secol despre Evoluţie

Anul trecut prin luna ianuarie m-am angajat la firma curenta cu sediul in centrul Bucurestiului. Eu fiind un mare gurmand, si toti care ma cunosc stiu asta, am decis sa pornesc un mic colt de recenzii despre restaurante si alte locuri unde am mancat bine sau prost.

In primul an de studentie am mancat zilnic prin cantine, iar in ultimii ani de studiu am inceput sa gatesc singur, deci ma pricep cat de cat la etichetat mancare.

La inceputul serviciului eram inca de parere ca mancarea adevarata se mananca acasa inainte sau dupa serviciu si ca in timpul zilei nu ar trebui sa cheltui prea mult, deci preferabil sa te orientezi spre snack-uri. Asta insa este o tactica prin care vei ajunge urgent la burta. Este normal sa mananci bine dimineata, la amiaz pe la 13:00 sau 14:00 si seara la 19:00(ceva usor).

Snack Attack: 5/10

Un establishment ce incearca sa aduca cultura englezeasca in campania lor de marketing. Sincer, pana nu imi dati fish & chips in ziar, nu dau doi bani pe ideile voastre englezesti. Snack Attack se specializeaza in sandwichuri tip triunghi in vreo 10 sortimente. Painea este genul Vel Pitar care tine 2 saptamani fara sa faca picioare si sa fuga din dulap. In viata mea nu am mai vazut atatea ingrediente intr-o o simpla paine(cu E-uri). Supele sunt genul cup soup, sintetice pana la cer si inapoi. Deserturile sunt scumpe ca dracu si vanzatoarele nepoliticoase iar coada de la ora 13:00 este de 4 metrii. Preturile sunt ok. Este foarte curat si “modern”. Se poate manca la vreo 5 mese, inclusiv in geam (ca la gradina zoologica).

Ce recomand de la ei: Supa de gulaş(dar nu prea des), sandwichurile cu somon afumat sau cele cu piept de pui si sunca de praga. (da.. intr-una)

Modalitati de plata: Cash, bonuri de masa, card.

Gregory’s: 6/10

Alt fast food dar cu o fata mai umana, in sensul ca ingredientele sunt expuse iar sandwich-urile sunt facute proaspat in fata ta. Dezavantajul este ca dureaza mai mult pana esti servit. Preturile sunt mari pentru cantitatea oferita, asta daca doresti sa mananci ceva cat de cat sanatos. Poti opta pentru o quesadilla, care este o bomba calorica.. fast food in deplinul sens al cuvantului. Costa 15 lei, este compusa din 2 lipii cu sunca, salata si sos puse in toaster, din garnitura de cartofi prajiti si inca un sos aruncat deasupra lor. Animalul are cel putin 500 gr si te satura bine de tot. Vine intr-o cutie adorabila de carton, pe care scrie Gregory’s.

Pe langa sandwich-uri mai au si produse de patiserie care sunt destul de bune si la un pret ok. Ca produs de specialitate, au o cafea mai deosebita, macinata tot de fata cu tine, care se poate cumpara la pahar sau frumos ambalata pentru acasa.(boabe macinate) Ea costa insa ridicol de mult.

Vanzatorii sunt foarte amabile (:>)

Modalitati de plata: Cash, si restu’ nu stiu

La Atena: 6.5/10

Atena este un fast-food/restaurant deschis de catre un cetatean rrom, probabil pentru nevasta sa Atena. Amandoi lucreaza acolo cot la cot cu cele 3 bucatarese/vanzatoare. Pe langa hamburgeri si shaorme mai fac si ciorbe si felul 2(care nu sunt bombe calorice). Ciorbele sunt exceptionale, felul doi merge..

“Localul” este mic, se serveste la geam dar se si mananca la perete pe tejghea. Miroase foarte tare a mancare fiindca bucatarie este in spatele perdelei. Nu se da niciodata chitanta, insa patronul iti multumeste de fiecare data foarte politicos la iesire si te mai invita pe la el. Nu este prea igienic acolo dar se mananca bine si ieftin.

Modalitati de plata: Cash, si sa nu te puna dracu sa intrebi de alte modalitati.

Recomand ciorba de pui a la grec sau cea de fasole.

La Nuc: (sau la dud, sau la alun.. nu mai stiu.. am fost doar o data) 7/10

Restaurant situat intr-o curte acoperita de un mare copac racoros(vezi sus). Mancarea este foarte buna si vesela are stil, insa preturile sunt destul de ridicate.

Recomand ciorba de burta.

Mica Burghezie: (7/10)

La fel ca cel de dinainte, doar ca nu are curte.

Casa Bucatarului: 8/10

Timp de un an de zile am fost acolo cu colegii aproape in fiecare zi de lucru. Restaurantul este mov, usor kitsch-os, insa mancarea este foarte buna si preturile sunt destul de normale. Casa de marcat este folosita ocazional iar chelnerul este foarte amabil dar “pe interes”, in sensul ca dupa 1 an si ceva inca ne mai saluta cu “buna ziua” cu toate ca noi ii spunem “salut”. Probabil ca in modul acesta vrea sa evite sa il luam de prieten pentru a nu-i mai lasa bacşiş.(cuvant care este la fel in Irakiana.. mi-a spus o colega originara de acolo)

In ultima vreme insa tot incearca sa ne pacaleasca cu meniul zilei. (care ar trebui sa fie ceva foarte avantajos in mod normal) El costa 22 de lei si este compus de obicei dintr-o supa usoara (supa crema de legume, supa de legume, rosii etc) pe care este cam absurd sa dai 7 lei. Felul doi din meniul zilei de obicei consta in ceva carne de pui sau peste ieftin (si gras) parizian (adica fript in omleta.. pentru cei care cred ca este ceva mai sofisticat decat un şniţel). Garnitura de obicei este pireu(fulgii sunt foarte ieftini), orez(costa putin), mamaliga(costa iarasi foarte putin) sau mix “mexican” de legume(dinala congelat de la magazin). Deci care este avantajul cu meniul zilei in general?(si asta cam pe la toate restaurantele) Nici unul! Mancarea aduce a cantina si se pune un adaos ridicol.

Ce recomand: Puiul casei, Ciorba de vita(sau de vacuţă daca vrei sa te inteleaga si bastinasii), Penne al Forno, Peste Doradă.

Cafeneaua Actorilor: 7/10

Cafeneaua Actorilor este un restaurant/bar foarte mare, cu terasa si 2 incaperi gigantice. Servirea este rapida dar rareori politicoasa. Se poate manca pizza de toate felurile si niste salate uriase(de neam prost) care defapt sunt ingredientele de la pizze inainte sa le bage in cuptorul cu lemne. La salata primesti si focaccia(care este foarte buna) inclusa in pret. Salatele sunt, precum spuneam, gigantice iar pizza este probabil cea mai buna din tot Bucurestiul. Ospatarii sunt niste scarbosi(probabil fiindca nu luam niciodata ceva de baut, fiindca avem lichide la serviciu). Salatele sunt de 4 acte.(da.. actul 1,2,3,4.. actul 1 este fara carne, actul 2 este cu ton, actul trei cu piept de pui iar actul 4 cu sunca si cascaval).

Iar acum bomba.. nu ca ar fi fost prea ieftin si inainte de criza.. s-au gandit sa scumpeasca totul asa o tura. O pizza este intre 22(Margherita) si 28(alea de simti ca traiesti) de lei si un sos costa 4 lei. Salata s-a scumpit de la 17 la 21 de lei.

In ciuda preturilor ridicole, este destul de plin.. dar acuma la ce te astepti la KM 0…

Fru Fru: 9/10

Cel mai urban fast-food pe care l-am vazut vreodata. Are vitrina, e shic, alb si curat iar totul este cat mai “bio” posibil. Fresh-urile de portocale se fac in fata ta de catre o masinarie foarte interesanta(Hexenwerk) si se mai vinde si ciocolata facuta de mana, pe langa sucurile bio din import si la preturi ridicole.

Precum spuneam are vitrina mare de tot iar orice urban care se respecta trebuie sa manance acolo. Se poarta si sa fi strain si sa stai cu laptopul la masa gen Ikea si sa vorbesti in gura mare cu partenerul de afaceri pe Skype. Ei sunt specializati pe 4 soiuri de paste cu vreo 4 soiuri de sosuri la alegere. Pastele sunt fierte in 3 minute si amestecate cu sos in fata ta. Supele sunt de rosii, spanac si dovleac si sunt chiar bune, nu ca la Scat Attack.(vezi mai sus) Pe langa paste, supe, freshuri si ciocolata mai au si salate.. si o carte cu operele lui Hundertwasser ca sa te culturalizezi cand astepti.

La pachet ti se da mancarea intr-o punga mare de hartie(biodegradabila) pe care scrie Fru Fru, si tot felul de cuvinte urbane, iar cand mergi pe strada cu ea spre serviciu se uita lumea curioasa la tine. E ca un accesoriu de frumusete.. punga de Fru Fru.

Preturile sunt acceptabile, servirea este buna si muzica este ok. (vezi jos) Au pana si un cosulet unde poti sa iti scrii plangerile sau sugestiile si chiar le respecta. De exemplu, stateam intr-o zi si imi asteptam mancarea si m-am uitat in cutiuta aia de sticla. Doua bilete erau cazute cu fata in sus. Unul zicea “ce e paste fara vin, vrem vin la paste”. Al doilea zicea “Vrem mai mult sos la paste.”

Acum avem mai mult sos la paste (vin nu ne-au dat..)

Modalitati de plata: Cash, bonuri de masa, card, IOU.

Recomand: Radiatori carbonara cu parmezan, brain food si supele fara crutoane.

Nota de subsol: Notele s-au dat de la 1 la 10, 10 fiind un loc unde mancarea, servirea si ambientul sunt bune iar preturile sunt acceptabile.

No related posts.