Decizii
Experienta mea in Anglia nu a fost una placuta. Scriu acest post cu intentia de a invata pe altii orbiti, cum am fost si eu, sa se gandeasca de 3 ori inainte de a actiona din impuls.
Din dorinta de a vrea mai mult am plecat in Anglia impreuna cu prietenul meu. A fost o decizie comuna, desi mama lui era deja de jumatate de an acolo. De la momentul deciziei pana la plecare a fost aproape o luna.
Am luat avionul (primul meu zbor si nu mi-a fost frica) si intr-o ora jumatate puneam piciorul pe pamant englezesc.
FACT: Anglia miroase a “Chicken & Chips” si a condimente indiene, iar primul sentiment pe care-l ai la prima respiratie e ca-ti ploua in gura (literally)!
(House of Parliament & Big Ben)
Am locuit la mama lui timp de 2 saptamani pana sa ne mutam la “casa noastra”. Chiria se invarte intre 250-500 lire/camera, depinzand de zona, casa, si cate camere exista. Se plateste de obicei o luna garantie, o luna avans si luna curenta. Noi ne-am mutat in nordul Londrei, mai exact in Kingsbury, intr-o casa cu 5 camere, unde in fiecare camera exista cate un cuplu. Chiria era de 260 lire si am platit doar garantia si luna curenta.
(Kingsbury – la 5 min de unde locuiam)
Fiindca esti roman, in Anglia nu ai viza. Poti in schimb obtine drept de munca daca dovedesti ca ai fost angajat in Marea Britanie pentru o perioada de cel putin 1 an. Dovada o faci prin extrasele de salariu sau prin scrisoare de la angajator. Munca timp de un an cel putin o faci ca “self employed”, un fel de “colaborator”. La Home Office depui 2 acte care sa ateste numele si provenienta si ti se va da un “National Insurance Number”. Acest numar este primul lucru care te intreaba la un interviu. De ce? Pentru ca cu el iti platesti impozitul la stat. Mai poti obtine blue card si yellow card, asta pentru cei care lucreaza in constructii, IT sau telecomunicatii.(dar despre ele nu stiu prea multe)
Salariul care il castigi daca lucrezi cu ora este de 5,35 lire, adica minimul pe economie.
De munca, ca si baiat, iti gasesti cel mai repede in construtii, ca salahor bineinteles. Ca fata: curatenie, babysitting si la camin de batrani/handicapati.
In rest e destul de greu sa te angajezi, mai ales daca spui cu voce tare ca esti roman.(inca nu pot sa cred cat de infatuata eram de gandul ca nici n-o sa se puna problema de gasit loc de munca, dar uite ce piedici iti poate pune “renumele” tarii tale). Englezul iti spune ca nu te angajeaza cu zambetul pe buze si nici la jumatate de ora dupa ce-ai iesit din biroul lui tot nu intelegi de ce s-a intamplat si mai ales de ce n-ai reactionat.
M-am angajat ca self employed, dupa aproape 3 saptamani de cautari, la o firma ce strangea fonduri pentru toate firmele non-profit din Anglia (gen RSPCA, British Red Cross, etc). Mergeam din usa in usa sa cerem semnaturi. Nu strangeam bani, totul se facea prin cont de debit. Bani iti primeai in functie de cati donatori adunai. Plata era de 25 de lire/donator. Am facut treaba asta aproape o luna, timp in care am avut si zile bune si rele. Dupa 1 saptamana de lucru, seful mi-a dat in subordine nou veniti de cateva ori, si chiar o data m-a pus sef de echipa. Simteam ca excelez. Am stat de cele mai multe ori peste program ca sa se vada ca fac mai mult, asta daca nu veneam mai devreme ca sa pun toate actele in ordine. Dar dupa o luna in care i-am vazut pe multi urcand mai sus ca mine, multi care venisera dupa mine si nu se agitau nici macar jumatate din cat faceam eu… am inceput sa pun intrebari. Raspunsul a venit eschivat, cum ca: “vezi Evelina (notice the Evelina) incercam sa-i promovam pe cei pe care i-am putea angaja, nu pe colaboratori”. Aha, deci puteam sa stau si-n cap, ca n-as fi pupat un loc mai sus.
Dupa ce am plecat de la ei m-am interesat mai bine de treaba asta cu angajatul: daca te angajeaza ca roman undeva, firma trebuie sa dovedeasca de ce te-a ales in defavoarea unui englez si sa-ti plateasca niste taxe ca sa obtii viza de munca. In concluzie: why bother?
Apoi o alta luna am lucrat in curatenie. Munca e depravanta, dar macar banii sunt buni: chiar si 8 lire pe ora.
Si inainte sa plec m-am angajat la o firma de telecomunicatii, unde dupa 2 saptamani de munca si training, in care trebuia sa atingi un “daily goal” si un “weekly goal“ mi s-a spus ca nu am atins “goal”-urile si ca nu ma angajeaza si nici nu ma plateste.
Bagajul s-a facut repede, dar macar am vazut jumatate de Europa la intoarcere, caci am venit cu masina.
CONCLUZII:
1. Daca plecati pe dincolo nu plecati cu partenerul, se poate intampla ca numai unul sa-si gaseasca de munca si sa-l intretina si pe celalalt.
2. Daca totusi vreti sa plecati 2, plecati pe rand nu impreuna. Asa sporiti sansele ca macar 1 sa-si gaseasca de munca.
3. Scoala e misto s-o faci in Anglia. Am o prietena care este la University of Greenwich, plateste 2500 euro taxa pe an si 350 lire caminul (trebuie sa ai ceva parinti cu bani intr-adevar). Viata de student e “pretty heavy to take in”, dar profesorii isi dau absolut tot interesul. Am participat la cateva cursuri si va pot spune pe drept ca te indragostesti la prima vedere de sistemul lor. Plus ca se incurajeaza libera gandire si dezvoltarea de sine, indiferent de rasa si nationalitate.
4. Nu va lasati dusi de val cu zambetul angajatorului. Daca ti se zice de la primul interviu: “We’ll call you!”, atunci e clar ca nu te angajeaza. De obicei te cheama la al 2lea interviu inca de la primul. Si da, pe peste tot se dau cate 2 interviuri cel putin.
5. Romanii sunt rai, razbunatori si mai ales le e frica ca le vei lua in orice clipa locul de munca.
6. Anglia e foarte frumoasa de vizitat. Mergeti cu incredere. Lumea e politicoasa, hainele sunt ieftine si “dulciurile” sunt foarte bune.
Poze pentru voi:
(bus/Camden Street/Metroul/Camden Market/Camden Stable/Southside/Kingsbury)
Va salut respectuos!
Related posts:
In primul rand, faptul ca nimeni nu a lasat pana acuma vreun comment nu inseamna deloc ca acest post nu a fost considerat valoros si interesant. Pur si simplu cred ca datorita caracterului sau informativ, nu prea cere commenturi (si asta nu este un lucru rau).
In al doilea rand, as vrea sa impartasesc si eu experienta mea profesionala din Danemarca. Precum in Anglia si datorita influentei puternice Anglo-Saxone din acea regiune a Europei, lucrurile stau foarte asemanator:
La scoala esti primit cu bratele deschise iar totul este fantastic si extrem de productiv.
Pe de alta parte, daca CV-ul tau nu incepe cu un nume gen Janne Jansen, ai cam pus-o. Iti raman clasicele joburi degradante ce implica spalare de podele, vase si livrarile mirifice de ziare noaptea la 2 pe umezeala Scandinava, unde singurul tau prieten este un termos cu ceai (facut de tine si carat tot de tine in timp ce pedalezi tragand un vagon pe intuneric).
Eu nu am trecut prin astfel de experiente (dar ma uitam cu un Tuborg in mana la ei pe geam) fiindca am plecat sa studiez si am stat doar 3 luni, neavand nevoie de joburi pentru a ma intretine. In schimb mi-a povestit o prietena bosniaca ce locuieste cu familia acolo de peste 15 ani ca jobul ei principal este spalatul pe jos (dar cu un aparat foarte smecher cica) pentru 10 Euro pe ora. Tin sa mentionez ca aceasta colega studia impreuna cu mine la “The Tietgen Business College” si cred ca asta cam spune totul.
Din pacate, singura noastra sansa (desigur exista si exceptii) de a duce o viata frumoasa printr-o experienta transfrontaliera este sa acumulam dincolo tot ce putem prin studiu iar apoi sa ne intoarcem in tara cu acel avantaj competitiv (avantaj fata de dusman), unde sa putem trai decent +1/+2.
Sfert de Secol
Multi dintre noi, si nu ma refer la partea rurala care se raporteaza mai degraba la bani decat la statut, au fost crescuti sa-si doreasca ce e mai bun de la viata, sa luam in considerare in cantitati mari si nevoile secundare ale vietii. Stiu ca daca as fi ramas ca si “cleaning lady” nu m-as fi plans de bani, respectiv de trai. Dar nu-mi doresc sa pierd niste ani importanti de excelat in munca, pe sters podele. N-am fost constransa de situatie (din nou ma agat de oamenii de la sate) sa fiu nevoita sa lucrez in strainatate ca te miri ce.
Cu totii gandim ca am fi o tara bogata si lipsita de griji daca am avea gandirea noastra si posibilitatile lor…
…Ha ! Am tot stat si m-am gandit ce urare sa-i fac matei mele …avand in vedere ca nu sunt neaparat cea mai amuzanta pers din lume ..si nici the most bright one around
… Echipa ce o veti face , va fi de exceptie …ma bucur sa stiu ca voi continua sa citesc si de la o pers care m-a impresionat oricum cu mult timp in urma ..cand mi-a oferit o carte cu idei cu schite cu o povestire ..cu simple ganduri …si mult umor ..care m-a pus sa jur ca nu o voi arata nimanui ..promisiune de care m-am tinut btw :p …. Sa-mi permiteti , sa ii urez si eu “bun venit” :*:* …
Sar’na matzule!!!
Citirea ei s-a mai extins si a primit aceleasi reactii… dar… u were amongst the first!
P.S.: u’r actually quite smart & funny! :*
get a room :>
Stai ca acuma m-am prins: L.C. e mâţu şi Eve e mâţa! -> Fascinating :>
dudescule nu te ciudatii!!! It’s a friendly pet name!