@Vortexul
La “ad literam”-ul ala trebuia sa pun si un evil smiley, sau o sageata cu “hiperbola”. (I’ll remember next time!)
Pilele tu le vezi ca incalcari de principii personale, eu de profitare maxima si de a face orice, ergo “a calca pe capete”. Si, cu neplacerea (personala) de a ma repeta: sunt parerile mele personale pe care NU le-am generalizat. Cred ca este vina mea ca nu se intelege atat de bine din articol lucrul asta. Dar orice ai scrie (aproximativ, nu ma bag in literatura stiintifica) e incarcat profund de o doza mare de subiectivism.

Observa diacriticele. Si ai grija la exprimare.

“paranoia.. mi se pare f trist sa n-ai nici un prieten, din teama ca acela te poate sapa..in viata mai merita si sa risti.. ce naiba suntem 6 miliarde de oameni pe planeta asta..”

consider ca nu esti inca in masura sa-i dai Evei lectii de viata.

Dar merci ca citesti SfertDeSecol.ro !!!

@Vortexul
In postul despre Mileniali s-au exprimat clar trasaturile. Colegul meu nu este singurul care a abordat acest subiect, ci s-au scris carti intregi. Iti recomand sa google-esti pentru mai multe detalii, pentru a se evita o polemica.
Logic si urat vorbind, daca am un coleg de breasla si impreuna luptam pentru postul superior, cine crezi ca-l va lua: eu care raman peste program, sau care fac extra, sau care incerc sa fiu mereu pregatita? sau colegul care e varul/nasul/prietenul sefului; sau care-l pupa-n cur toata ziua; sau care se craceste pe biroul lui macar o data pe saptamana?
Nu bag pe toata lumea in aceasi oala la capitolul “calcat pe capete” (vezi articol de la: “pentru ca din umila mea experienta de viata…”), iar el poate fi interpretat sub ce forma vrea fiecare si simte fiecare. Daca tu vezi acest “calcat pe capete” ca a lua slujba unuia de 45 de ani, cu 3 copii si 2 ipoteci, prin a-l turna la sef cu minciuni; este pur si simplu optiunea ta de a intelege asta.
“Calcat pe capete” = a face ORICE pentru a obtine ceva in beneficiul tau.
ORICE are echivalente diferite pentru fiecare persoana in parte! Asta tine de personalitate, locul in care ai fost crescut, modul, oamenii care te-au influentat in viata, etc.

Ma dau si exemplu: unde sunt angajata acum am ajuns pe acest post cu o mica pila la timpul potrivit, si sunt constienta ca am trecut peste alti 5 care vroiau sa se angajeze si aveau mai multa experienta ca mine si peste 1 colega care ravnea la post de jumatate de an. Nu-mi pare rau pentru nici una din cele 6 persoane pe care le-am lasat in spate.

De afirmat este foarte important sa o faci cand trece seful pe langa biroul tau (sau vezi alternativele virtuale, i.e. e-alternativele). Trebuie sa te obosesti muuult prea tare ca sa ajungi la nivelul in care colegii sa te laude la sef din proprie initiativa.

Cand pe un discussion board de la serviciu se pune o intrebare complicata, da-i raspunsul cu delay in Outlook pentru 12 noaptea. Astfel, seful va crede ca esti un ratat care a facut din job scopul suprem in viata si te va promova din mila.

Mostly, it’s the little things..

Sau… ambele variante pot fi total eronate, si astia 2 sa traiasca o viata de Omega(adica ala care-si ia suturi de la toata echipa).

Cat despre lauda… asta tine de consecventa fiecaruia dintre noi + ceva din aia 7 ani. (pacat ca prin Romania sunt lipsuri mari in mai toate capitolele).

Sunt agresiva fata de 2 lucruri: prostie si onestitate… una care exista din plin si alta care nu vrea sa mai convietuiasca printre noi. Si da, ele 2 se tin de mana frumos, pentru ca omul de azi daca e onest e cel mai prost din curtea scolii, ca n-are nici masina si nici garsoniera!

La fel trebuiesc separati si respectivii oameni care nu se lauda public cu realizariile lor, mai ales daca au impresia (si bunul simt) ca cei la care se lauda nu au avut aceleasi posibilitati de care au dispus ei.

F.S. Fitzgerald a spus o valoroasa vorba de duh in cartea sa de capatai: “Whenever you feel like criticising anyone, just remember that all the people in this world haven’t had the advantages that you’ve had”

Exista intradevar momente, mai ales in campul muncii, cand trebuie sa mai lasi din bunul simt si sa iti pui propriile interese si prioritati inainte. In acel moment chiar ai impresia ca ai “calcat peste cadavre” dar de multe ori intra in functiune legea naturii/supravietuirii (kill or be killed). Acest “calcat peste cadavre” trebuie insa facut cu multa moderatie dar este inevitabil in anumite momente din viata.

Sunt insa sigur ca vom intelege mult mai multe despre provenienta acestor convingeri exprimate usor agresiv dupa ce vom citi viitorul post despre experienta ta din Anglia.

E un inceput bun!