Despre post-modernitate şi Downshifting

Saptamana trecuta v-am prezentat aceasta reclama de la monster punct ‘com’ cu precizarea “voi elabora mai tarziu ceva mai mult pe tema aceasta” fiindca in momentul respectiv aveam treaba la propriul meu birou. Am mai spus si ca este ironic.

Acuma m-am intors la acest articol si as vrea sa ma tin de promisiune. Totul a inceput acuma 2 saptamani cand am primit un mail dinala ambulant (cred ca stiti genul, multi oameni in TO: line si glume sau slide-uri de PowerPoint in partea de jos, adica in ‘body’). Ma rog, defapt totul a inceput in clasa a 12-a cand o profesoara (nu romanca) ne povestea despre modernitate si post-modernitate. Mi-au mai trebuit insa niste ani buni pentru a intelege majoritatea aspectelor din aceasta comparatie, ani in care am analizat o sumedenie oameni, multe locuri si diferite atitudini.

In acest mail era insa o lucrare a psiholoagei Aurora Liiceanu despre fenomenul occidental denumit “Downshifting”. Denumirea se refera la un fenomen caracterizat prin faptul ca tot mai multi oameni din societatiile cu economii dezvoltate aleg sa mai puna cate o frana in ritmul lor profesional mult prea alert, iar printr-un moment de ragaz, reusesc sa isi reevalueze radical obiectivele si vestitele “ROI”-uri (returns on investment) pentru a putea redefini corect lucrurile ce le aduc adevarata fericire in viata. De regula se fac pauze de un an sau doi (de la munca) in care se reiau hobby-uri sau pasiuni demult uitate. Unii isi permit chiar sa lucreze 4 ore pe zi, cat sa isi poata sustine un trai cat de cat decent.

Este vorba despre acei oameni care castiga extraordinar de bine prin cariere impresionante dar care, in acelasi timp raman, din cauza stilului de viata impus de acea ocupatie, cu prea putin timp liber, sanatate sau energie de viata pentru a se mai bucura de acei bani, de acele bunuri acumulate cu o viteza “de invidiat” sau de propria familie (pentru care, culmea, este cica mai tot efortul).

Asta cu “m-am hotarat sa petrec mai mult timp cu familia” este deseori asa o scuza ieftina. Mai vezi tot felul de sefi mari cum se scuza de la “datorie” invocand acest motiv. Cel mai comic este cand stii defapt ca au fost fortati sa isi dea demisia pentru ca nu si-au indeplinit targeturile. Cu ce familie sa isi mai petreaca timpul (de la 50 de ani incolo) daca pana atunci s-au concentrat doar pe cariera? Chestiile astea nu se schimba asa una cu doua. Si da.. aceasta este metoda eleganta de concediere mai nou.

Copiii acestor oameni “de succes” sunt de regula crescuti prin “day-care centers” si “boarding schools” pe la mama dracu’ si deseori ajung consumatori la fel de infocati si prea distantati de parinti deja la o varsta mult prea frageda. Spun consumatori fiindca consumerismul este principalul motiv pentru aparitia fenomenului de “Downshifting”. Sunt perfect de acord cu marketing-ul firesc al unui produs nou ajuns pe piata, dar de aici pana la manipulare ordinara a intregii societati e cale lunga.

“Downshifting”-ul asta nu poate exista inca in Romania. De ce:

Doamna psiholoaga spune ca primul motiv pentru care acest fenomen nu poate aparea la noi (decat in cazuri izolate) este acela ca dupa anii 90’ “am demarat in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii.”

De acord, dar lucrurile nu sunt deloc atata de simple pentru cazul Romaniei. Nu e de parca ar fi vina romanului de rand sau fiindca ii este scris in codul genetic sa fie un grandoman de neam prost. Dupa 90’, dupa chinul provocat de un senil paranoic (dar cu datorii externe tot mai mici…), au navalit produsele peste noi si a fost perfect natural ce s-a intamplat. La fel a fost si cu evreii din lagare cand au fost eliberati de catre americani. Vazandu-i atata de subnutriti, americanii au sarit repede cu alimente in ajutor. Ma rog, la noi au sarit cu alimente multe contra cost. Defapt, daca stau sa ma gandesc bine, tot interesul acela a fost si dincolo pana la urma, dar mascat calumea. Evreii au inceput deja la portile lagarului sa manance mult prea mult iar americanii si-au dat seama ca in ritmul asta le va plesni stomacul (fireste). Atunci ce au facut americanii cu ei: i-au bagat repede inapoi in lagar pentru a le putea da mancare cu ratia pana la depasirea conditiei de subnutritie. Apoi s-au pus frumos si au finantat reconstruirea zonelor afectate de razboi pentru a se inradacina bine in economiile Europene.

La noi cine a venit sa ne bage inapoi in “lagare” (vorbesc la figurat) si sa ne dea “democratie” si “capitalism” cu portia? Au zis: “Sa le dam de toate pana crapa, da-i in p&*(^$şm.. oricum reprezinta doar o alta noua piata de desfacere pentru noi.. filialele corporatiilor ni le facem doar peste 20 de ani, dupa ce se mai calmeaza apele”. Si cu asemenea tratament, cum sa nu devenim halosi si dornici de multe bunuri? Macar de ne dadeau si instructiuni de folosire la “democratia” asta. Nu s-a vrut ca Romania sa se dezvolte calumea, asa cum nu se vrea nici cu multe alte regiuni cu potential din lumea asta. De ce sa faci bine unor oameni cand poti sa ii faci sclavii tai? Majoritatea oamenilor nu se nasc prosti sau naivi, sunt doar prostiti sau indusi in eroare prin dezinformare si manipulare crasa.

Credeti ca in Statele Unite nu exista moda asta cu laudatul si comparatul averilor? Invidia este o emotie umana si naturala. Doar ca la unii nu mai este atata de necesara din moment ce au ce baga pe gura. Din nou Brecht cu “erst das Fressen, dann die Moral.”

Romanii, din pacate, nu fac decat sa supravietuiasca in momentul de fata. Degeaba vrei sa faci tu “Dauşifting d’ăla” daca de abia reusesti sa te hranesti pana la urmatoarea zi de salariu. Eventual o sa vedem cazuri de “downshifting” fara demisii

Este foarte trist pentru populatia mai inaintata in varsta, dar pentru tineri inca mai exista o sansa si in Romania. Revin iarasi la ideea de munca excesiva nociva. Citeam pe un forum parerea unui avocat care suna ceva de genul: “Am 31 de ani, lucrez la o firma de avocatura si castig o gramada de bani, dar cele 10 ore zilnice de munca mi-au cam distrus viata si sanatatea. Am de gand sa mai lucrez pana la 40 de ani iar apoi sa ma angajez undeva pe postul meu de vis (profesor cu un salariu modest) si sa incep sa ma bucur de viata, dispunand deja de o siguranta materiala substantiala.” Ok.. dar ce ai spune daca la 39 de ani ti-ar cadea o caramida in cap si ai muri? Se intampla…

Doamna Liiceanu mai spune foarte bine si cand enumera lipsa de spirit critic a societatii noastre ca alt motiv esential pentru care noi nu progresam si ne lasam coplesiti de tot felul de vrajeli ale modernitatii care incurajeaza disparitia individului pentru profit.

Si Serj Tankian milita luna trecuta in timpul concertului sau extraordinar de la Artmania, Sibiu pentru constientizarea pericolelor ce apar din lipsa de informatie si din cauza faptului ca democratiile noastre mascate sunt defapt conduse de corporatii. Din pacate, un sfert din publicul adresat cunoastea deja mesajul iar celalalte 3 sferturi nu erau capabili sa inteleaga mare lucru din el, oricum.

De ce sunt corporatiile sau keiretsu-urile “asa de rele”? Majoritatea zic asta dar habar nu au de ce. M-a intrebat acuma o luna un necunoscut unde lucrez.. i-am spus ca lucrez la o corporatie. A zis ceva de genul: “ah.. la o corporatie? ce aiurea..”. “De ce?” am intrebat.. Raspunde “Nu stiu.. ca-i aiurea!”. “Ai lucrat vreodata intr-una?” il intreb din nou. “Nu..” raspunde. La care eu:“Ok. super.. cati ani ai? 19?”. BINE, SERJ!

In general, daca ai foarte mare grija sa nu te lasi dus de valul lor manipulator si indoctrinant (e foarte greu, they’ve got people on that!), o sa o duci foarte bine o vreme. Dupaia ti se face o scarba dinaia ancestrala cand ii vezi cum defileaza cu te miri ce campanii jenante de ridicare a moralului. Dar eu ii inteleg perfect.. cum dracu sa stapanesti atata amar de oameni? Sun Tzu zicea ca “Management of many is the same as management of few. It is a matter of organization.” –> De acord.. dar noua parca ne placea mai nou individualismul? what’s up with that? Nu ar trebui sa ne gestionam oamenii ca pe vreme de razboi.

Sa revenim la idea de spirit critic. Si să ajungem la finalul articolului:

De ce post-modernitate:

De ce nu mai este bun un curent inceput din secolul 18 si terminat in ~1970?

Din anii 70’ se vorbeste (nu la noi) de o noua era a umanitatii, era post-modernista. Este destul de greu sa gasesti o definitie mai putin obscura pentru acest fenomen, deci eu o voi prezenta pe a mea:

Daca modernismul/modernitatea (e greu sa le deosebesti, merg mana-n mana) presupune o ruptura de normele clasice deja invechite si triumful ratiunii asupra superstitiei, post-modernitatea pune la indoiala toata ideea aceasta de progres galopant si incurajeaza individul spre gandire critica si bun simt. Modernitatea a fost fantastica fiindca a mers mana-n mana cu era industrializarii capitaliste, a progresului tehnologic si a gandirii stiintifice dar a inceput sa o ia pe aratura odata cu marile necazuri ale omenirii: posibilitatea unui razboi nuclear, ororile Nazismului si ale Stalinismului, neo-colonialismul si foametea din lumea a 3-a.

Mi se pare o chestie fantastica fiindca s-a tras un mare semnal de alarma care a inceput sa incite lumea spre gandire critica si spre o auto-evaluare mai corecta/concreta. Pentru prima oara in istorie, avem posibilitatea de a analiza toate intamplarile din trecut datorita accesului mult mai inlesnit la informatie prin intermediul internetului.

Astfel apar intrebarile de genul:

1. Chiar am progresat?
2. Chiar avem nevoie de toate cacaturile astea? (anti-consumerism, downshifting)
3. Ce-i cu nebunii astia in robe? (nu trebuiau sa dispara acuma 300 de ani?)
4. De ce sa nu cercetez?

Desigur, in “anything goes”-ul asta mai scot si “artistii” cate o chestie de genul.. dar asta vom re-evalua la urmatoarea trecere..

Articole inrudite/suplimentare gasiti pe:

http://downshiftingromania.blogspot.com/

http://l-avantgarde.blogspot.com/

http://la-deruta.blogspot.com/

http://www.infed.org/biblio/b-postmd.htm

http://teoretic.com/2010/02/27/religia/

Si nu uitati sa dati click pe butonul “Susţin”,

Sfert De Secol

Related posts:

1. Sfert De Secol despre Burnout in campul muncii
2. Sfert De Secol despre Interviuri
3. Despre scris şi alte treburi de o moralitate indoielnică
4. Alpha Male/Female, by Eve
5. England… the land of… NOT (by Eve)