Calendar

May 2016
M T W T F S S
« Feb    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Stats

  • Posts 122
  • Words in Posts 117,840
  • Comments 502
  • Words in Comments 41,434
  • Categories 19
  • Tags 107

Vizitatori

Finalul

Eram inca un copil cand am inceput blogul asta, iar cand ma uit inapoi peste post-urile produse in primii ani de Sfert de Secol, imi vine sa ma intorc in timp si sa-mi dau peste mana, sa nici nu fi creat blogul. In loc sa fi scris despre ce credeam eu ca ar fi intelepciuni si trairi demne de impartasit, mai bine puneam mana si ii citeam pe marii filosofi din antichitate. Dar asa sunt tinerii, fraieri si incapatanati. Nu asculta de ai mai mari, trebuie sa dea si ei cu capul. Adevarul este ca am si avut nevoie de o platforma de descarcare emotionala, sau chiar o punte artificiala prin care sa pretind ca mai tin vreo legatura autentica cu vechi prieteni si amici. E sanatos sa scrii, insa de multe ori mai putin sanatos sa si publici. Dar hai ca a fost si distractiv.. iar cititul de carti nu a fost niciodata o pasiune de a mea; nici dormitul de amiaz, de altfel… se putea si mai rau Smile

In anul 2015 criza sfertului de secol a luat sfarsit pentru mine. A fost nevoie de aproape 10 ani de ratacire prin cinci tari, cinci angajatori si cinci relatii intime, dar acum a luat sfarsit. Am avut mult ghinion, dar mult mai mult noroc. Dar nah, chestia cu norocul e cam relativa, iar fara ghinion cam ramai prost, fiindca prea mult bine strica. Este important sa avem parte de destul ghinion incat sa evoluam, insa destul de putin incat sa nu ramanem cu sechele serioase. Ce nu te omoara, nu te face intotdeauna mai puternic.

seneca

In ultimele 12 luni am schimbat primele doua scutece si am racordat primele doua masini de spalat din viata mea. Cred ca aste ma cam face cu adevarat barbat. In Anglia de Nord-Est este cam greu sa gasesti o fata single fara copil. Cu siguranta este si mai greu sa gasesti o romanca single si cu copil.. dar eu am reusit.. fiidnca hey.. eu am mana buna la femei.. in carnetelul meu sunt una si una – cu o singura exceptie.

Anul trecut am invatat nu doar ce inseamna sa faci un copil cu persoana nepotrivita (nu pe pielea mea), ci si ce inseamna sa cresti un copil. Am invatat si ceva foarte important despre mine cu ocazia asta, faptul ca imi doresc cu adevarat sa am copii si ca sunt destul de priceput in preajma lor. Am cam avut dubii serioase pana la momentul respectiv. Copiii te schimba, cu atat mai mult daca sunt si ai tai. Iata un exemplu: http://on.fb.me/1U0UWIa

Si mai intensa a fost insa parasirea “cu strigaturi” a locului meu de munca de pe insula. Intr-un fel imi pare rau, fiindca viata acolo nu era deloc rea, iara in alte circumstante mi-as fi putut cladi un viitor frumos pe baza muncii si dedicatiei mele.

Am avut o “echipa”:10445510_989539894405813_131835935435276789_n

11865025_10204904458078432_7184957744905749766_o

Am avut “succes si statut”:

10364200_897101286983008_3302458053193564743_n

10482518_927295180630285_4267142774762599884_n

Mi-am facut si prieteni noi:

cristian cu mine

11913210_1204102736282860_2096170387_n

untitled

dar angajatorul meu a fost atat de prost si fript in cur incat mi-a corupt echipa si alungat prietenii noi, asa ca, nemaivazand posibilitati de prosperitate fara a-mi compromite demnitatea si sanatatea, am inceput in Mai 2015 sa-mi planific relocarea in Germania.

Capture

Am avut si putin noroc, deoarece noul meu angajator tocmai avea sa faca niste restructurari importante in acea perioada. Am fost omul potrivit, la locul potrivit, in momentul potrivit – insa mai mult, aveam si o istorie lucrativa impreuna. Asa ca, in Septembrie 2015, dupa o serie foarte stresanta de sedinte penibile din categoria “tu nu stii ce planuri marete aveam noi defapt pentru tine – stai sa iti fac o cafea.. de care bei?” cu directorul general din Newcastle, mi-am strans jucariile si banii si m-am mutat la Hamburg, unde noul angajator m-a primit cu bratele deschise si alaturi de care am decis sa imi construiesc (iarasi) o viata noua, de data asta putin mai “definitiv” – adica pe minim patru ani, in loc de obisnuitii doi Smile

10344398_1289261804433619_8799947567126080583_o

(in turnul ala rosu lucrez – smecher, nu?)

Precum un botz de mamaliga intr-o balta de pesti obositi..

Cam asa fu acum vreo luna (atunci am inceput post-ul asta) cand, intr-o zi de vineri a pogorat unul dintre directorii nostrii peste etajul nostru si a spus: “Cine organizeaza azi cele mai multe interviuri primeste de la mine 50 de lire, iar cine trimite cele mai multe CV-uri la clienti primeste alte 50..”. Apoi a scos din buzunar 100 de lire si a fluturat cu ele in aer, precum miticii/tiganii borati catre lautari..

Important de stiut este ca norma la noi este de 20 de CV-uri trimise pe saptamana, iar eu trimisesem deja peste 20 in ziua de joi, deci nu prea mai aveam ceva calitativ de trimis. Alta norma saptamanala de a noastra este organizarea a cinci interviuri, iar una din colegele mele organizase deja vreo opt pana in ziua precedenta. Auzind ce target ni se pusese intr-o zi de vineri (pana cand de regula ai cam trimis tot ce aveai de trimis iar pentru aranjat interviuri nu prea mai dai de nimeni in Germania), am oftat in gura mare si am spus “daca stiam, nu ma grabeam ieri asa de tare..”. Colega care organizase deja o galagie de interviuri in saptamana respectiva era si ea uluita de cum altii sunt rasplatiti pentru ineficienta de care au dat dovada in cursul saptamanii.

Replica directorului, dupa ce s-a facut ca a scos ceva din buzunarul de la piept, a fost “Auzi, stii ce e asta? Este cea mai mica vioara din lume..”. Acea replica m-a facut sa zambesc fals pe exterior, insa pe interior am vomitat putin si am ridicat o spranceana. Pana la urma a fost bine ca am oftat in gura mare fiindca alti fraieri din echipa au crezut ca-s stors pe saptamana respectiva si au lasat garda jos cu privire la trimiterea de CV-uri. Eu, stiind ca organizarea interviurilor intr-o zi de vineri este o chestie de noroc si nu prea depinde de eforturile tale, am ales sa urmaresc marafetii pentru celalalt target. Si am castigat.. cu 61 la numar, ca sa fiu mai exact.. pentru ca am avut de unde, de-aia.. si pentru ca am vrut sa-i trag o palma morala domnului director in cauza; demoralizand si niste papagali din “echipa” in acelasi timp..

In fine, mediul in care lucrez este unul absolut jenant – o combinatie patetica si bolnava intre armata, puscarie si gradinita. Nu va doresc sa ajungeti vreodata sa lucrati cu moldovenii engleziilor (nord-estul Angliei) sau cu cei ai nemtiilor (RDG-istii expati). Profesorul meu de vanzari din Franta provenea dintr-o familie americana foarte instarita, insa, fiind un om deosebit de ambitios si dorind sa faca ceva cu viata lui, a realizat pana la 40 de ani ce altii de teapa lui poate nu realizeaza nici in doua vieti. Intr-o zi de curs a pus o intrebare ce m-a cam frapat, insa: “Sunteti de parere ca provenienta sociala este un factor determinant in meseria de vanzari?”. In prima faza nu am stiut ce vrea sa zica cu asta. Vazand ca nici restu’ nu erau prea dumeriti, a schimbat rapid subiectul si seminariul a continuat in mod firesc cu alte teme de discutie. Doar dupa doi ani si jumatate am ajuns sa inteleg acea intrebare, si totodata motivul pentru care m-au respins cei de la München in vara lui 2013. N-o sa uit in viata mea momentul in care m-a intrebat unul din sefii aia daca am fost sarac cand am fost mic si cum, atunci cand i-am spus ca parintii mei mi-au dat tot ce au avut mai bun, nu a fost prea convins ca voi putea fi omul pe care ei sa se bazeze. Ideea de baza e urmatoarea: pentru vanzari de servicii intre IMM-uri ai nevoie de vanzatori mai fripti in cur asa, care sa traga ca disperatii chiar si pentru ultimul maruntis. Pentru vanzari de produs la nivel de corporatie ai nevoie de unii cu mai putine sechele, chiar de vita nobila, daca se poate. Cantitate versus calitate.. ce sa mai..

In si mai multe fine, a fost un an productiv – mi-am repus cariera pe picioare si am invatat multe, insa iarasi mult prea greu si nu pot sa spun ca mi-am trait viata asa cum mi-as fi dorit si asa cum ar fi trebuit sa o fac la cei 27 de ani pe care ii am (multe multe femei). Am muncit peste 50 de ore pe saptamana, fara exceptii. Am ratat si o nunta, nu mi-am vazut prietenii apropiati si familia live decat vreo 2 saptamani tot anul. Am fost nevoit sa-mi inghit adeseori nu doar mandria, ci si demnitatea din cauza unor fomisti prost-pregatiti si nesiguri pe ei, iar cand am tras linie dupa 12 luni de zile am ajuns la concluzia ca nici nu a meritat (din punct de vedere financiar) chiar atat de tare. Asa ca, in ultimele saptamani, si dupa niste incercari zadarnice (si verbal cam violente) de a primi de la sefimea si firma noastra putin mai multa recunoastere si sustinere, am ajuns la concluzia ca viata e prea scurta pentru lupte cu mori de vant si ca va trebui sa o carmesc din nou, din punct de vedere geografic, catre tara ce mi-a facut pana acuma cea mai buna impresie.

Deci noile propuneri de anul nou: mai multe vizite facute celor dragi, un angajator mai bun si multe multe femei. Fiindca aici, pur si simplu, nu ma potrivesc cu peisajul. Si mi s-a confirmat iarasi (de data asta cu varf si indesat) ca viata nu este deloc dreapta si ca norocul iti surade des doar daca esti tampit.

Anul vostru cum a fost?